2rh-88/17 — contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea deciziei de sancţionare disciplinară şi concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
2rh-88/17 — contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: E. Palanciuc dosarul nr. 2rhc-88/17
instanța de apel: A. Bostan, I. Cotruță, G. Dașchevici
instanța de recurs: V. Clevadî, G. Stratulat, D. Mardari
Î N C H E I E R E
26 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând cererea de revizuire depusă de Asociația Internațională a
Transportatorilor Auto din Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată
depusă de Pendiurin Vladimir împotriva Asociației Internaționale a Transportatorilor
Auto privind contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea
la serviciu, repararea prejudiciului material și moral,
împotriva încheierii Curții Supeme de Justiție din 22 martie 2017, prin care a fost
respins recursul Asociației Internaționale a Transportatorilor Auto și s-a menținut
încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016,
c o n s t a t ă
La 30 septembrie 2014, Pendiurin Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Asociației Internaționale a Transportatorilor Auto privind
contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu,
repararea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 22 august 2006 a încheiat cu
Asociația Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova (AITA), contractul
individual de muncă nr. 70 prin care a fost numit în funcție de Secretar General al
AITA pe un termen limitat, iar ulterior, la 06 decembrie 2006, a încheiat un nou
contract individual de muncă nr. 91 din 06 decembrie 2006, prelungit prin acordurile
adiționale, în vigoare până la 31 decembrie 2014, conform acordului nr. 125 din 18
decembrie 2013.
Menționează reclamantul că, față de el a fost aplicată sancțiunea disciplinară și
operată concediere ilegală, în baza art. 206 alin. (l) lit. g) Codul muncii, aplicată în
conexiune cu art. 86 alin. (1) lit. o), k) Codul muncii, cu desfacerea, începând cu 01
1
iulie 2014, a contractului individual de muncă, fapt confirmat prin extrasul din
procesul-verbal al Adunării generale extraordinare a asociaților AITA.
Susține reclamantul că, sancțiunea disciplinară aplicată de AITA în conformitate
cu art. 206 alin. (1) lit. g) Codul muncii, nu este prevăzută de către legislație, deoarece
nu există astfel de sancțiune disciplinară (litera ,,g”), fapt ce denotă netemeinicia și
ilegalitatea concedierii.
În urma concedierii ilegale din serviciu, afirmă că, a suferit și un prejudiciu
material, rezultat din neachitarea salariului pentru 3 luni (32 200 lei x 3 luni = 96 600
lei), iar conform art. 330 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare prejudiciul
material, care constă din salariul neachitat ca rezultat al concedierii ilegale.
De asemenea, reclamantul indică că, în rezultatul ilegalităților vădite din partea
angajatorului, manifestate prin acțiuni de frustrare și discreditare în fața colectivului, a
suferit și un prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma de 100 000 lei.
Solicită reclamantul, anularea sancțiunii disciplinare aplicată prin procesul-verbal
al Adunării generale extraordinare al AITA din 30 iunie 2014 în temeiul art. 206 alin.
(1) lit. g) Codul muncii, aplicat în conexiune cu art. 86 alin. (1) lit. o), k) Codul muncii
și respectiv a concedierii, ca fiind ilegală; restabilirea la locul de muncă în funcția
deținută anterior - secretar general al AITA; încasarea salariului ca urmare a
concedierii ilegale pentru o perioadă de 3 luni în mărime de 96 600 lei, cu titlu de
prejudiciu material, precum și încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.
Pe parcursul examinării cauzei, SRL ,,Agroconstrucție” și SRL ,,Transmidan
Expediție” au solicitat atragerea în proces în calitate de copîrîți.
Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie
2016 s-a dispus respingerea cererii depuse de SRL „Agroconstrucție” și SRL
„Transmidan Expediție”.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016 s-a respins recursul declarat
de SRL ,,Transmidan-Expediție” ca fiind depus în afara termenului legal.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016 s-a respins recursul
declarat de SRL „Transmidan Expediție” și Asociația Internațională a
Transportatorilor Auto, ca fiind depus împotriva unui act judecătoresc pentru care nu
este prevăzută calea de atac separat cu recurs.
La 24 octombrie 2016, Asociația Internațională a Transportatorilor Auto a depus
cerere de revizuire asupra deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016 a fost respinsă ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Asociația Internațională a
Transportatorilor Auto împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie
2016.
La 21 decembrie 2016, Asociația Internațională a Transportatorilor Auto a declarat
recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016.
2
Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție din 22 martie 2017 s-a respins recursul declarat de Asociația
Internațională a Transportatorilor Auto și s-a menținut încheierea Curții de Apel
Chișinău din 20 decembrie 2016.
La 23 martie 2017, Asociația Internațională a Transportatorilor Auto a depus
cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii Curții Supreme de
Justiție din 22 martie 2017, cu rejudecarea cauzei și admiterea cererii de recurs.
În susținerea cererii, revizuentul a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC,
menționând că, instanța de recurs nu a supus unui examen efectiv argumentele
invocate în cererea de recurs, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată
și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit.a) CPC, după ce examinează cererea de
revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind
inadmisibilă.
Colegiul menționează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărâri
greșite, pentru neregularități ce s-au săvârșit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanței
sau dintr-un motiv neimputabil părților, de obicei descoperite ulterior.
Această cale de atac a hotărârilor irevocabile poate afecta stabilitatea raporturilor
juridice, producând efecte grave pentru părți. De aceea, legea stabilește o listă expresă
și exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sunt prevăzute la art. 449
CPC și în cazul în care se cunoșteau ar fi influențat asupra soluției date de instanța de
recurs.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art.449 lit. b) CPC.
În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au
devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și
nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate
măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare
a pricinii.
În interpretarea corectă a prevederilor enunțate este de înțeles că circumstanțele
descoperite să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, să nu fi
fost cunoscute și nici să nu fi putut fi cunoscute revizuentului anterior, dar să fi existat
la momentul examinării și soluționării pricinii civile, să fie descoperite după ce
hotărârea judecătorească devine irevocabilă, iar mijloacele de probă prin care se
constată circumstanțele nou descoperite să fi existat în momentul judecării procesului
terminat prin hotărârea revizuită, însă revizuentul să fi fost împiedicat a prezenta
aceste probe din împrejurări ce nu depind de voința acestuia.
3
Având drept temei a revizuirii prevederile articolului menționat, revizuentul a
invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că instanța de recurs nu a
supus unui examen efectiv argumentele invocate în cererea de recurs.
Verificând temeinicia motivelor de revizuire raportate la art. 449 lit. b) CPC,
Colegiul conchide că acestea nu sunt concludente și rezidă din interpretarea greșită a
prevederilor art. 449 CPC.
Reține Colegiul că, în cazul dat nu putem stabili existența acestor temeiuri, dat
fiind că argumentele invocate de revizuent nu constituie circumstanțe sau fapte
esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute acestuia.
Or, aspectele invocate în cererea de revizuire reflectă caracterul unor critici
neîntemeiate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești, revizuentul
exprimându-și nemulțumirea față de soluția conținută în decizia irevocabilă contestată.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453 CPC servește
scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o
manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul
securității raporturilor juridice care înseamnă, potrivit jurisprudenței Curții Europene
pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu
trebuie rediscutată, ca excepție de la acest principiu este doar cazul când reexaminarea
este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cazul Brumărescu
contra României nr. 28342/95; cazul Roșca contra Moldovei nr. 6276/02).
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că admiterea cererii de revizuire
depuse de către Asociația Internațională a Transportatorilor Auto, ar însemna
încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la
un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( hotărîrea Curții Europene pentru
Drepturile Omului din 06 decembrie 2005 pe cazul Popov (2) contra Moldovei nr.
19960/04).
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, motivele invocate în
cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Asociația
Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova, în pricina civilă la cererea de
4
chemare în judecată depusă de Pendiurin Vladimir împotriva Asociației Internaționale
a Transportatorilor Auto privind contestarea deciziei de sancționare disciplinară și
concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului material și moral.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
5