2rh-88/17 — contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea deciziei de sancţionare disciplinară şi concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
2rh-88/17 — contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: E. Palanciuc dosarul nr. 2rhc-88/17 instanța de apel: A. Bostan, I. Cotruță, G. Dașchevici instanța de recurs: V. Clevadî, G. Stratulat, D. Mardari Î N C H E I E R E 26 aprilie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecător Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari examinând cererea de revizuire depusă de Asociația Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pendiurin Vladimir împotriva Asociației Internaționale a Transportatorilor Auto privind contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului material și moral, împotriva încheierii Curții Supeme de Justiție din 22 martie 2017, prin care a fost respins recursul Asociației Internaționale a Transportatorilor Auto și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016, c o n s t a t ă La 30 septembrie 2014, Pendiurin Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Asociației Internaționale a Transportatorilor Auto privind contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului material și moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 22 august 2006 a încheiat cu Asociația Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova (AITA), contractul individual de muncă nr. 70 prin care a fost numit în funcție de Secretar General al AITA pe un termen limitat, iar ulterior, la 06 decembrie 2006, a încheiat un nou contract individual de muncă nr. 91 din 06 decembrie 2006, prelungit prin acordurile adiționale, în vigoare până la 31 decembrie 2014, conform acordului nr. 125 din 18 decembrie 2013. Menționează reclamantul că, față de el a fost aplicată sancțiunea disciplinară și operată concediere ilegală, în baza art. 206 alin. (l) lit. g) Codul muncii, aplicată în conexiune cu art. 86 alin. (1) lit. o), k) Codul muncii, cu desfacerea, începând cu 01 1 iulie 2014, a contractului individual de muncă, fapt confirmat prin extrasul din procesul-verbal al Adunării generale extraordinare a asociaților AITA.
Susține reclamantul că, sancțiunea disciplinară aplicată de AITA în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. g) Codul muncii, nu este prevăzută de către legislație, deoarece nu există astfel de sancțiune disciplinară (litera ,,g”), fapt ce denotă netemeinicia și ilegalitatea concedierii. În urma concedierii ilegale din serviciu, afirmă că, a suferit și un prejudiciu material, rezultat din neachitarea salariului pentru 3 luni (32 200 lei x 3 luni = 96 600 lei), iar conform art. 330 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare prejudiciul material, care constă din salariul neachitat ca rezultat al concedierii ilegale. De asemenea, reclamantul indică că, în rezultatul ilegalităților vădite din partea angajatorului, manifestate prin acțiuni de frustrare și discreditare în fața colectivului, a suferit și un prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma de 100 000 lei.
Solicită reclamantul, anularea sancțiunii disciplinare aplicată prin procesul-verbal al Adunării generale extraordinare al AITA din 30 iunie 2014 în temeiul art. 206 alin. (1) lit. g) Codul muncii, aplicat în conexiune cu art. 86 alin. (1) lit. o), k) Codul muncii și respectiv a concedierii, ca fiind ilegală; restabilirea la locul de muncă în funcția deținută anterior - secretar general al AITA; încasarea salariului ca urmare a concedierii ilegale pentru o perioadă de 3 luni în mărime de 96 600 lei, cu titlu de prejudiciu material, precum și încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Pe parcursul examinării cauzei, SRL ,,Agroconstrucție” și SRL ,,Transmidan Expediție” au solicitat atragerea în proces în calitate de copîrîți.
Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 februarie 2016 s-a dispus respingerea cererii depuse de SRL „Agroconstrucție” și SRL „Transmidan Expediție”. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016 s-a respins recursul declarat de SRL ,,Transmidan-Expediție” ca fiind depus în afara termenului legal. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016 s-a respins recursul declarat de SRL „Transmidan Expediție” și Asociația Internațională a Transportatorilor Auto, ca fiind depus împotriva unui act judecătoresc pentru care nu este prevăzută calea de atac separat cu recurs.
La 24 octombrie 2016, Asociația Internațională a Transportatorilor Auto a depus cerere de revizuire asupra deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Asociația Internațională a Transportatorilor Auto împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016. La 21 decembrie 2016, Asociația Internațională a Transportatorilor Auto a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016. 2 Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2017 s-a respins recursul declarat de Asociația Internațională a Transportatorilor Auto și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2016. La 23 martie 2017, Asociația Internațională a Transportatorilor Auto a depus cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2017, cu rejudecarea cauzei și admiterea cererii de recurs.
În susținerea cererii, revizuentul a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, menționând că, instanța de recurs nu a supus unui examen efectiv argumentele invocate în cererea de recurs, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit.a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Colegiul menționează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărâri greșite, pentru neregularități ce s-au săvârșit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanței sau dintr-un motiv neimputabil părților, de obicei descoperite ulterior.
Această cale de atac a hotărârilor irevocabile poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producând efecte grave pentru părți. De aceea, legea stabilește o listă expresă și exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sunt prevăzute la art. 449 CPC și în cazul în care se cunoșteau ar fi influențat asupra soluției date de instanța de recurs. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art.449 lit. b) CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.
În interpretarea corectă a prevederilor enunțate este de înțeles că circumstanțele descoperite să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, să nu fi fost cunoscute și nici să nu fi putut fi cunoscute revizuentului anterior, dar să fi existat la momentul examinării și soluționării pricinii civile, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă, iar mijloacele de probă prin care se constată circumstanțele nou descoperite să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea revizuită, însă revizuentul să fi fost împiedicat a prezenta aceste probe din împrejurări ce nu depind de voința acestuia. 3 Având drept temei a revizuirii prevederile articolului menționat, revizuentul a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptul că instanța de recurs nu a supus unui examen efectiv argumentele invocate în cererea de recurs.
Verificând temeinicia motivelor de revizuire raportate la art. 449 lit. b) CPC, Colegiul conchide că acestea nu sunt concludente și rezidă din interpretarea greșită a prevederilor art. 449 CPC. Reține Colegiul că, în cazul dat nu putem stabili existența acestor temeiuri, dat fiind că argumentele invocate de revizuent nu constituie circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute acestuia. Or, aspectele invocate în cererea de revizuire reflectă caracterul unor critici neîntemeiate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești, revizuentul exprimându-și nemulțumirea față de soluția conținută în decizia irevocabilă contestată.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453 CPC servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor juridice care înseamnă, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată, ca excepție de la acest principiu este doar cazul când reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cazul Brumărescu contra României nr. 28342/95; cazul Roșca contra Moldovei nr. 6276/02).
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că admiterea cererii de revizuire depuse de către Asociația Internațională a Transportatorilor Auto, ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( hotărîrea Curții Europene pentru Drepturile Omului din 06 decembrie 2005 pe cazul Popov (2) contra Moldovei nr. 19960/04). Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Asociația Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova, în pricina civilă la cererea de 4 chemare în judecată depusă de Pendiurin Vladimir împotriva Asociației Internaționale a Transportatorilor Auto privind contestarea deciziei de sancționare disciplinară și concediere, restabilirea la serviciu, repararea prejudiciului material și moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecător Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari 5
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.