2ra-938/17 — constatarea îmbogățirii fără justă cauză și repararea prejudiciului cauzat prin îmbogățire fără justă cauză

2ra-938/17 — constatarea îmbogățirii fără justă cauză și repararea prejudiciului cauzat prin îmbogățire fără justă cauză (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-938/17

prima instanță - (Judecătoria Bălți) S. Ghercavii

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

ÎNCHEIERE

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul

Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ana (Sanciuc) Botnari

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Marsharcon”, intervenienți accesorii Oficiul

Cadastral Teritorial Bălți filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Societatea cu

Răspundere Limitată „Blanșir” și Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire

la constatarea îmbogățirii fără justă cauză și repararea prejudiciului cauzat prin îmbogățire

fără justă cauză,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova și cererea de

alăturare la apel a Societății cu Răspundere Limitată „Marsharcon”, casată integral

hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

precum și, împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 12 ianuarie 2016, prin care

s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de avocatul Eduard Digore în interesele Anei

(Sanciuc) Botnari privind emiterea unei încheieri de a nu da curs cererii de apel declarată

de Procuratura Generală a Republicii Moldova împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți din

30 septembrie 2015,

și împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2016, prin care s-a

respins cererea de recuzare a completului de judecată a Curții de Apel Bălți, înaintată de

avocatul Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari,

c o n s t a t ă:

La 23 octombrie 2014 Ana (Sanciuc) Botnari a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Marsharcon”, intervenienți accesorii OCT Bălți filiala ÎS

„Cadastru”, SRL „Blanșir” și Procuratura Generală, prin care a solicitat:

- constatarea îmbogățirii fără justă cauză a pârâtului SRL „Marsharcon” în valoarea

de investiție în sumă de 35 275 euro, achitată de către Ana (Sanciuc) Botnari în

construcția cu nr. cadastral 0300201.860.01 din mun. Bălți, str. Bulgară, situată pe terenul

cu nr. cadastral 0300201.860, conform contractului nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008;

1

- obligarea pârâtului SRL „Marsharcon” la repararea prejudiciului cauzat prin

îmbogățirea fără justă cauză prin transmiterea în natură către reclamanta Ana (Sanciuc)

Botnari a unui apartament cu aceleași caracteristici și suprafață similară apartamentului nr.

61, cu 3 camere, la etajul 7, scara 2, cu suprafața totală de 107,5 m.p., în care a investit

Ana (Sanciuc) Botnari conform contractului nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008 de

investiție a capitalului privat în obiectul construcției nr. 3-08-11, pe terenul cu nr.

cadastral 0300201.860, transmis de către Procuratura Generală (fie și suprafață mai mică

în cazul modificării proiectului de construcție) din aceeași construcție cu aplicarea

instituției compensării în caz de necesitate, prin obligarea reclamantei la plata diferenței.

În motivarea acțiunii a indicat că la 07 mai 2008 Procuratura Generală a încheiat cu

SRL „Blanșir” contractul de colaborare conform căruia, prima a transmis terenul cu nr.

cadastral 0300201.860 amplasat pe str. Bulgară din mun. Bălți, iar ultima s-a obligat să

construiască pe acest teren, în termen de 18 luni, un bloc locativ cu 9 etaje și 2 scări, a câte

36 apartamente, care ulterior urma să-l transmită colaboratorilor procuraturii, și anume

50% din suprafață locativă construită la prețul de 320 euro pentru un metru pătrat.

Totodată, SRL „Blanșir” în temeiul aceluiași contract era în drept să transmită

terților persoane celelalte 50% din suprafață locativă construită, la prețul de 450 euro.

Ulterior, la 08 octombrie 2008, între SRL „Blanșir” și Ana Sanciuc (Botnari) a fost

încheiat contractul nr. 43-BL/2 de investiție a capitalului privat în obiectul construcției

nr.3-08-11, anume pe terenul cu nr. cadastral 0300201.860, transmis de către Procuratura

Generală.

Conform pct. 1.1 al acestui contract, Anei Sanciuc (Botnari) îi revenea

apartamentul nr. 61, cu 3 camere, la etajul 7, scara 2, cu suprafață totală de 107,5 m.p., la

prețul de 450 euro/mp.

Conform pct. 2.1 din contract, costul total al apartamentului constituia 48 375 euro.

La pct. 3.1 al contractului se prevede că beneficiarul se obligă să achite plata

apartamentului, conform pct. 2.1 a prezentului contract, conform graficului, în care se

indică efectuarea plății de 35 275 euro la 08 octombrie 2008 și 12 100 euro la 17 mai

2009.

Astfel, reține reclamanta că la 08 octombrie 2008, conform dispoziției de încasare

nr. 83, a achitat în casa SRL „Blanșir” suma de 1 mln. 200 mii lei, care la acea dată

constituia 80 344 euro, dintre care 35 275 euro au revenit pentru plata apartamentului

indicat, conform graficului de plată, iar cealaltă sumă s-a achitat în contul altor două

apartamente din alt bloc locativ, care se construiau pe terenul cu nr. cadastral

0300201.806.

Remarcă că, potrivit pct. 4.1.2 din contract, antreprenorul s-a obligat să finiseze

construcția nu mai târziu de 31 decembrie 2009 și să asigure darea în exploatare prin

aprobarea actului de dare în exploatare.

Menționează că prin notificarea nr. 17 din 18 august 2009 SRL „Blanșir” a

comunicat reclamantei obligația sa în calitate de Beneficiar, care decurgea din contractele

nr. 39-BL/1 din 08 octombrie 2008, nr. 40-BL/1 din 08 octombrie 2008 și nr. 43-BL/2 din

08 octombrie 2008, de achitare integrală a prețului convenit pentru apartamente conform

orarului stabilit. Astfel, SRL „Blanșir” a recunoscut în formă scrisă că datoria în sumă de

36 700 euro se referea exclusiv la contractele nr. 39-BL/1 din 08 octombrie 2008, nr. 40-

BL/1 din 08 octombrie 2008 și nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008, care urma a fi executat

în termenii stabiliți.

Indică reclamanta că, în rezultatul deplasării la fața locului a constatat că

construcția blocului locativ, care conține apartamentul obiect al contractului nr. 43-BL/2

din 08 octombrie 2008, s-a stopat și că obligațiile care decurg din acest contract nu au fost

2

executate de către SRL „Blanșir”, lucrările nefiind finisate, deși termenul de dare în

exploatare a apartamentului era data de 31 decembrie 2009.

Astfel, întrucât a dedus că SRL „Blanșir” nu-și va executata obligațiile în termen și

deoarece nu i-a fost comunicată vreo modificare a termenului de dare în exploatare a

apartamentului, obiect al contractului nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008, reclamanta a

decis să nu achite temporar sumele de bani restante.

Susține că prin scrisoarea nr. 36-13/13-72 din 19 februarie 2013, Procuratura

Generală a informat-o că la 10 octombrie 2012 a reziliat contractul de colaborare nr. 31-

197 din 07 mai 2008 cu SRL „Blanșir”, Procuraturii Generale fiindu-i restituit terenul cu

suprafață de 0,25 ha, situat în mun. Bălți, str. Bulgară, 17.

Prin urmare, consideră reclamanta Ana (Sanciuc) Botnari că Procuratura Generală,

în lipsa acordului tuturor investitorilor, a intrat în posesia construcției cu 2 etaje, construită

de SRL „Blanșir” pe terenul cu număr cadastral 0300201.806, și din mijloacele financiare

ale ei.

Mai indică că ulterior, la 26 noiembrie 2012, Procuratura Generală a încheiat un

contract cu SRL „Marsharcon” care urma să execute lucrările preconizate inițial pe terenul

cu nr. cadastral 0300201.860, având loc de fapt o cesiune de creanță.

Procuratura Generală pe lângă transmiterea terenului cu nr. cadastral 0300201.860,

a transmis și construcția cu 2 etaje de pe acest teren aferent, obligând SRL „Marsharcon”

să încheie contracte de investiție succesive doar cu procurorii, omițând faptul că Ana

(Sanciuc) Botnari poseda la acel moment și în prezent drepturi egale asupra acestei

construcții cu procurorii investitori.

Susține Ana (Sanciuc) Botnari că ulterior a înaintat la Judecătoria Bălți o cerere

privind declararea valabilității contractului nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008 încheiat cu

SRL „Blanșir” și obligarea OCT Bălți filiala ÎS „Cadastru” de a înscrie în Registrul

bunurilor imobile contractul de investiție nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008 asupra

apartamentului nr. 61, cu 3 camere, la etajul 7, scara 2, cu suprafață totală de 107,5 m.p.,

situat în mun. Bălți, str. Bulgară.

Iar prin încheierea Judecătoriei Bălți din 02 octombrie 2013 s-a admis cererea

privind recunoașterea valabilității contractului de investiție 43-BL/2 din 08 octombrie

2008 asupra apartamentului nr. 61, cu 3 camere, la etajul 7, scara 2, cu suprafață totală de

107,5 m.p., situat în mun. Bălți, str. Bulgară, din construcția amplasată pe terenul aferent

cu nr. cadastral 0300201.860, valoarea investiției în sumă de 35 275 euro achitate de către

Ana (Sanciuc) Botnari conform contractului de investiție nr. 43-BL/2 din 08 octombrie

2008 și necesitatea înregistrării la OCT Bălți filiala ÎS „Cadastru” în Registrul bunurilor

imobile.

Reține Ana (Sanciuc) Botnari că, prin notificarea din 09 iulie 2014 adresată SRL

„Marsharcon” a indicat că, este titularul dreptului de investiție în egală măsură cu

procurorii care au investit în aceiași construcție de pe terenul cu nr. cadastral 0300201.860

și că este disponibilă să încheie cu SRL „Marsharcon” contractul de investiție succesiv cu

recunoașterea capitalului privat deja investit pentru construcția nr. cadastral

0300201860.01, și anume a sumei de 35 275 euro, și să negocieze noile condiții sau

prețuri de piață survenite suplimentar.

Însă, prin scrisoarea nr. 66/14 din 11 iulie 2014, SRL „Marsharcon” i-a comunicat

că, blocul locativ S+P+8, 9 etaje, cu 90 apartamente, situat pe str. Bulgară, 120E, mun.

Bălți, nr. cadastral 0300201.860, nu are la etajul 7, apartamentul 61, cu suprafață de 107,5

m.p. și la momentul semnării contractului între Ana (Sanciuc) Botnari și SRL „Blanșir”,

etajul respectiv nici nu era construit, începutul lucrărilor fiind la 15 iulie 2013.

3

În acest sens, remarcă reclamanta că contractul de investiție nr. 43-BL/2 din 08

octombrie 2008 încheiat cu SRL „Blanșir” este un contract de antrepriză, prin care

antreprenorul SRL „Blanșir” s-a obligat la efectuarea lucrărilor de construcție, iar

reclamanta să achite prețul convenit.

Astfel, a fost demonstrat faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de plată

parțială a prețului contractului, însă, din cauza neexecutării integrale a obligațiilor asumate

de antreprenorul SRL „Blanșir”, a stopat efectuarea în continuare a plăților.

Respectiv, din moment ce continuarea executării lucrărilor aceleiași construcții,

executate și din banii investiți de către reclamantă, a fost preluată de către pârâtul SRL

„Marsharcon”, acesta, în calitate de antreprenor, a preluat și obligațiile asumate de

precedentul antreprenor, și anume, de a continua executarea construcției apartamentului

care constituie un bun viitor, în favoarea reclamantei, care a investit mijloace bănești în

construcția cu nr. cadastral 0300201.860.01, în sumă de 35 275 euro.

Reieșind din cele menționate, afirmă că SRL „Marsharcon” s-a îmbogățit fără justă

cauză în limita valorii bunurilor în sumă de 35 275 euro, investită în construcția cu nr.

0300201.860.01, și consideră că sunt în prezența unui raport obligațional a unei îmbogățiri

fără justă cauză, avândul ca subiect pe dobânditorul patrimoniului, pârâtul SRL

„Marsharcon”, care fără temei legal și-a majorat activul patrimoniului și a dobândit de la

reclamantă prestația executată conform contractului de investiție din 08 octombrie 2008,

prin investirea în construcția cu nr. cadastral 0300201.860.01 a sumei de 35 275 euro, care

a fost preluată conform acordului semnat cu Procuratura Generală, ce îndreptățește

reclamanta de a solicita și obține restituirea în natură a bunului viitor, și anume, a unui

apartament cu caracteristicile similare celor descrise în contractul de investiție din 08

octombrie 2008, conform art. 1392 alin. (1) Codul civil.

Astfel, reține că Procuratura Generală prin rezilierea contractului de colaborare nr.

31-197 din 07 mai 2008 cu SRL „Blanșir” și, respectiv, prin încheierea la 26 noiembrie

2012 a unui nou contract cu SRL „Marsharcon” pentru continuarea executării lucrărilor

preconizate inițial pe terenul cu nr. cadastral 0300201.860, de fapt a efectuat o cesiune de

creanță prin care a transmis dreptul de a finaliza construcția locativă pe terenul respectiv

de la SRL „Blanșir” către SRL „Marsharcon”, însă fără a transmite garanțiile și drepturile

accesorii, unul dintre care constă în dreptul de investiție al Anei (Sanciuc) Botnari, fapt ce

contravine prevederilor art. 558 Cod civil.

Respectiv, din moment ce SRL „Marsharcon”, fiind cesionarul creanței cedate de

Procuratura Generală, a semnat contractul de continuare a executării lucrărilor de

construcție și benevol, conform art. 558 alin. (2) Codul civil, și-a asumat și preluat atât

garanțiile, cât și drepturile accesorii, inclusiv dreptul de investiție al Anei (Sanciuc)

Botnari.

Consideră reclamanta că, din moment ce este beneficiara dreptului de proprietate a

unui bun viitor din construcția cu nr. cadastral 0300201.860.01, fapt recunoscut și prin

încheierea Judecătoriei Bălți 02 octombrie 2013, și beneficiază de drepturi egale cu ceilalți

investitori, în situația în care pârâtul nu va putea identifica un apartament cu caracteristici

și suprafață analogică obiectului contractat cu SRL „Blanșir”, urmează a fi aplicate

prevederile instituției compensării.

Astfel, fiind în prezența unei cesiuni de creanță, în situația în care reclamanta este

în drept să opună pârâtului creanța sa și să solicite compensarea acesteia prin oferirea unui

alt apartament cu alte caracteristici și suprafață din aceiași construcție, fiind în prezența

unei creanțe neechivalente de acoperit creanța în valoarea sumei investite doar în limitele

suprafeței apartamentului ce va face obiectul noului contract de investiție, iar restul valorii

4

fie de restituit, fie inclus în prețul suplimentar eventual solicitat de pârât pentru finisarea

construcției noului obiect contractat.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015 cererea de chemare în

judecată înaintată de Ana (Sanciuc) Botnari împotriva SRL „Marsharcon”, intervenienți

accesorii OCT Bălți filiala ÎS „Cadastru”, SRL „Blanșir” și Procuratura Generală, s-a

admis integral.

S-a constatat faptul îmbogățirii fără justă valoare a pârâtului SRL „Marsharcon” în

valoare de investiție în sumă de 35 275 euro, achitată de către Ana (Sanciuc) Botnari în

construcția cu nr. cadastral 0300201.860.01, conform contractului nr. 43-BL/2 din

08 octombrie 2008.

S-a obligat SRL „Marsharcon” să repare prejudiciul cauzat prin îmbogățire fără

justă cauză prin:

- Transmiterea în natură către reclamanta Ana (Sanciuc) Botnari a unui apartament

cu aceleiași caracteristici și suprafață similară apartamentului nr. 61, cu 3 camere, la etajul

7, scara 2, cu suprafață totală de 107,5 m.p., în care a investit Ana (Sanciuc) Botnari

conform contractului nr. 43-BL/2 din 08 octombrie 2008 de investiție a capitalului privat

în obiectul construcției nr. 3-08-11, pe terenul cu nr. cadastral 0300201.860 transmis de

către Procuratura Generală.

- În cazul modificării proiectului de construcție, să transmită varianta existentă din

aceiași construcție cu nr. cadastral 0300201.860.01 de pe str. Bulgară, mun. Bălți, situat pe

terenul cu nr. cadastral 0300201.860, cu aplicarea instituției compensării prin obligarea

reclamantei la plata diferenței.

S-a încasat de la SRL „Marsharcon” în beneficiul Anei (Sanciuc) Botnari, cu titlu

de cheltuieli de judecată pentru taxa de stat, suma de 25 000 lei.

La 23 octombrie 2015 Procuratura Generală a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei

noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

În ședința de judecată din 12 ianuarie 2016, avocatul Eduard Digore în interesele

Anei (Sanciuc) Botnari a înaintat cerere prin care a solicitat emiterea unei încheieri de a

nu da curs cererii de apel declarată de Procuratura Generală împotriva hotărârii

Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 12 ianuarie 2016 s-a respins ca

neîntemeiată cererea înaintată de avocatul Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc)

Botnari privind emiterea unei încheieri de a nu da curs cererii de apel declarată de

Procuratura Generală împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015.

La 12 ianuarie 2016 avocatul Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari a

înaintat cerere de recuzare a completului de judecată a Curții de Apel Bălți.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2016 s-a respins cererea de

recuzare a completului de judecată a Curții de Apel Bălți, înaintată de avocatul Eduard

Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari.

În ședința de judecată din 09 februarie 2016, avocatul Eduard Digore în interesele

Anei (Sanciuc) Botnari a înaintat cerere prin care a solicitat emiterea unei încheieri prin

care cererea de apel declarată de Procuratura Generală împotriva hotărârii Judecătoriei

Bălți din 30 septembrie 2015 să fie restituită ca fiind depusă de o persoană care nu este în

drept să declare apel.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016 s-a scos de pe rol cererea de

apel declarată de Procuratura Generală împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălți din 30

septembrie 2015, ca semnată și depusă de o persoană neîmputernicită.

5

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 mai 2016 s-a admis recursul declarat

de Procuratura Generală, s-a casat încheierea Curții de Apel Bălți din 22 martie 2016 și s-a

restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți.

La 08 noiembrie 2016, în cadrul ședinței de judecată, SRL „Marsharcon”, a depus

cerere de alăturare la apelul declarat de Procuratura Generală, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2016 s-a primit pe rol cererea

de alăturare la apel formulată de SRL „Marsharcon”.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2016 s-a admis apelul declarat de

Procuratura Generală și cererea de alăturare la apel a SRL „Marsharcon”.

S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 septembrie 2015 și s-a emis o

nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Ana (Sanciuc) Botnari

împotriva SRL „Marsharcon”, intervenienți accesorii OCT Bălți filiala ÎS „Cadastru”,

SRL „Blanșir” și Procuratura Generală, s-a respins.

La 28 februarie 2017 avocatul Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari a

declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 22

noiembrie 2016, a încheierii Curții de Apel Bălți din 12 ianuarie 2016 și încheierii Curții

de Apel Bălți din 19 ianuarie 2016, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Bălți din 30

septembrie 2015.

În motivarea recursului, avocatul Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc)

Botnari a exprimat dezacordul cu decizia și încheierile instanței de apel, considerându-le

neîntemeiate, contrare legii și pasibile de a fi casate.

Astfel, invocă recurentul că instanța de apel a apreciat eronat probele, încălcând

normele de drept material și procedural.

În acest sens, susține că la emiterea deciziei recurate au fost încălcate normele de

drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. Or, în condițiile în care

Procuratura Generală a reziliat contractul de colaborare cu SRL „Blanșir” și a încheiat un

alt contract cu SRL „Marsharcon”, prin care ultimul a primit construcția cu două nivele

executată de către SRL „Blanșir” și și-a asumat obligația de a continua efectuarea

lucrărilor preconizate inițial, se constată o cesiune prin care SRL „Marsharcon” a preluat

de la SRL „Blanșir” toate obligațiile, garanțiile și drepturile accesorii, printre care și

dreptul de investiție al Anei (Sanciuc) Botnari alături și cumulativ cu ale celorlalți

investitori.

Menționează că circumstanțele respective au fost corect stabilite de către instanța

de fond în hotărârea din 30 septembrie 2015, însă aceasta a fost casată de către instanța de

apel, care a ignorat prevederile art. 1389 Cod civil.

Totodată, instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art. 656 Cod civil, deși raporturile

juridice din prezenta speță cereau aplicarea acestuia.

Mai invocă recurentul că instanța de apel, contrar prevederilor art. 130 Codul de

procedură civilă, a apreciat arbitrar probele și a pus la baza deciziei emise un act care nu a

fost întocmit cu participarea și interpelarea Anei (Sanciuc) Botnari, deși aceasta este unul

dintre investitorii bunului imobil respectiv, fapt confirmă inclusiv prin încheierea

Judecătoriei Bălți din 02 octombrie 2013.

Totodată, susține că cererea de apel a fost înaintată fără respectarea rigorilor

normelor de procedură civilă, fapt admis prin încheierea din 12 ianuarie 2016, or,

Procuratura Generală, contestând hotărârea instanței de fond, nu s-a conformat

prevederilor art. 365 alin. (4) Codul de procedură civilă și nu a achitat taxa de stat, iar

6

acest fapt urma a se solda cu emiterea de către instanța de apel, în temeiul art. 368 Codul

de procedură civilă, a unei încheieri prin care să nu fie dat curs cererii de apel.

Cu toate acestea, prin încheierea din 12 ianuarie 2016, examinând cererea înaintată,

instanța a respins cererea, întemeindu-și poziția pe prevederile art. 85 lit. i) Codul de

procedură civilă, care nu sunt aplicabile speței, dat fiind faptul că Procuratura Generală a

avut calitatea de intervenient accesoriu, care în temeiul art. 68 Codul de procedură civilă,

are drepturile și obligațiile procedurale ale părții căreia i se alătură, iar partea căreia i s-a

alăturat nu este scutită de la plata taxei de stat.

La fel, invocă recurentul că cererea de apel a fost soluționată de către un complet de

judecată imparțial, fapt admis prin încheierea 19 ianuarie 2016.

În acest sens, susține că circumstanțele sus menționate confirmă interesul și

părtinirea instanței, or, completul de judecată și-a exprimat opinia referitor la

corespunderea cererii de apel reglementărilor procesual civile în condițiile în care

reținerea acesteia spre examinare s-a făcut cu încălcarea legii.

Astfel, afirmă că încheierea din 19 ianuarie 2016 a fost emisă cu încălcarea art. 50

alin. (1) lit. e) Codul de procedură civilă care prevede că, judecătorul care judecă pricina

urmează a fi recuzat dacă are un interes personal, direct sau indirect, în soluționarea

pricinii ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.

Prin urmare, consideră că prin admiterea ilegalităților vădite în cadrul prezentului

proces, se denotă cert lipsa de imparțialitate și obiectivitate a judecătorilor care prin

acțiunile sale au dus la încălcarea dreptului Anei (Sanciuc) Botnari la un proces echitabil

consacrat în art. 6 CEDO, și nu în ultimul rând la încălcarea principiului

contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale, prevăzut de art. 26

alin.(3) Codul de procedură civilă.

Prin referința din 19 aprilie 2017, Procuratura Generală, reprezentată prin procură

de Cristina Corciu, a indicat că recursul declarat de avocatul Eduard Digore în interesele

Anei (Sanciuc) Botnari este neîntemeiat și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acestuia ca fiind

inadmisibil.

Prin cererea din 20 aprilie 2017 OCT Bălți filiala ÎS „Cadastru” a indicat că la

materialele cauzei este anexată referința din 31 decembrie 2014 și solicită să fie luată în

considerație și la examinarea prezentului recurs.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei recurate, expediată în adresa

participanților la proces la 03 ianuarie 2017, a fost recepționată de către reprezentantul

recurentei la 06 ianuarie 2017 (vol. II f.d. 49), în conformitate cu art. 434 Codul de

procedură civilă, recursul declarat la 28 februarie 2017 se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

7

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

8

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul

Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

Cu privire la încheierile Curții de Apel Bălți din 12 ianuarie 2016 și din 19 ianuarie

2016, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art. 426 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se depune și se examinează în modul stabilit de prezentul capitol, cu excepțiile

stabilite de prezenta secțiune.

În conformitate cu art. 429 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, încheierile

date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, cu excepția cazurilor cînd,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs și cînd încheierea face imposibilă

desfășurarea de mai departe a procesului. Recursul împotriva deciziei se consideră

declarat și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost emise după pronunțarea

hotărîrii atacate cu recurs.

Astfel, Colegiul reține că potrivit normelor de drept citate supra, încheierile Curții

de Apel Bălți din 12 ianuarie 2016 și din 19 ianuarie 2016 sunt susceptibile de a fi atacate

doar odată cu fondul deciziei, pe când, la caz, recursul declarat de către avocatul Eduard

Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22

noiembrie 2016, se declară inadmisibil, respectiv, verificând legalitatea deciziei din 22

noiembrie 2016, Completul reține că și încheierile contestate sunt întemeiate.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocatul Eduard Digore în interesele Anei (Sanciuc) Botnari se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

9