2ra-804/17 — Obligarea demolării construcției

Prima instanță: S. Papuha 2ra–804/17

Instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

19 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Virschi

Roman,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Iuliei Frunză împotriva lui

Virschi Roman privind obligarea demolării construcției,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, prin care a

fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Frunză Iulia, admis în parte apelul

declarat de Virschi Roman, casată parțial hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 27 februarie 2014, în partea în care s-a dispus încasarea de la Virschi

Roman în beneficiul Iuliei Frunză a prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei și

s-a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a respins integral, ca

neîntemeiat, capătul de cerere înaintat de Iulia Frunză cu privire la încasarea

prejudiciului moral, în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 06 ianuarie 2012, Frunză Iulia s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Virschi Roman, concretizându-și ulterior cerințele prin

cererea din 12 iulie 2013, solicitând obligarea pârâtului să demoleze parțial

construcția-montaj din str. Biruinței nr. 1, com. Stăuceni, mun. Chișinău, încasarea

de la pârât a sumei de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, Frunză Iulia a invocat că, în luna iunie 2011, s-a adresat

Inspecției de Stat în Construcții cu o cerere pentru soluționarea cazului de încălcare

a Legii privind calitatea în construcții de către pârâtul Virschi Roman, deoarece

ultimul, în lipsa actelor legale și a acordului reclamantei, nerespectând distanța de

la hotar, a început construcția-montaj a casei de locuit individuale din str. Biruinței

nr.1, com. Stăuceni, mun. Chișinău.

Prin prescripția Inspecției de Stat în Construcții nr. 0000885 din 08 iulie

2011, lucrările la obiectivul nominalizat au fost sistate, pârâtul fiind atenționat

despre schimbarea proiectului conform normelor în vigoare sau obținerea acordului

reclamantei, deoarece nu s-a respectat distanța minimală de la hotar.

Astfel, din iunie 2011 și până în ianuarie 2012, Virschi Roman nu a

reacționat nici într-un mod în vederea soluționării acestei probleme și continuă

efectuarea construcțiilor, nu a demolat construcția-montaj, care nu corespunde

normelor în construcție și care a fost construită direct pe gardul reclamantei.

Mai mult ca atât, pârâtul a contestat în judecată prescripția Inspecției de Stat

în Construcții nr. 0000885 din 08 iulie 2011, cererea respectivă fiind respinsă ca

neîntemeiată prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2011, astfel

fiind constatat faptul că, șopronul construit de Virschi Roman nu corespunde

normelor legale.

În așa mod, pârâtul încalcă și prevederile art. 377 Cod Civil, care stabilește

că proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă

respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte

reciproc. La caz, pârâtul nu a lăsat nici minimul de distanță – jumătate de metru

solicitat de reclamantă, iar în caz de precipitații abundente, va fi lezat dreptul de

proprietate al reclamantei, deoarece precipitațiile se vor scurge direct în ograda

acesteia și pot afecta sau distruge gardul construit.

Din aceste considerente, prin acțiunile ilegale ale pârâtului, reclamanta a fost

prejudiciată și moral, fiindu-i provocate, atât suferințe psihice, cât și fizice, inclusiv

cheltuieli suplimentare.

Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 februarie 2014,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă obligarea lui Virschi Roman să

demoleze parțial construcția-montaj (copertină) din str. Biruinței nr. 1, com.

Stăuceni, mun. Chișinău, cu stabilirea distanței minime de la hotarul gardului de un

metru, încasarea de la Virschi Roman în beneficiul Iuliei Frunză a prejudiciului

moral în sumă de 1000 lei, în rest cerințele fiind respinse ca neîntemeiate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, a fost

respins ca neîntemeiat demersul reprezentantului apelantului Virschi Roman,

avocatul Beiu Irina, privind numirea unei expertize repetate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Frunză Iulia, admis în parte apelul declarat de

Virschi Roman, casată parțial hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27

februarie 2014, în partea în care s-a dispus încasarea de la Virschi Roman în

beneficiul Iuliei Frunză a prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei și s-a

pronunțat în această parte o nouă hotărâre, prin care s-a respins integral, ca

neîntemeiat, capătul de cerere înaintat de Iulia Frunză cu privire la încasarea

prejudiciului moral, în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La data de 10 februarie 2017, Virschi Roman a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, precum și împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a încheierii, casarea parțială a deciziei, cu

dispunerea transmiterii pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

La data de 18 aprilie 2017, avocatul Beiu Irina, în interesele recurentului

Virschi Roman, a depus recurs suplimentar asupra încheierii Curții de Apel

Chișinău din 08 noiembrie 2016, invocând faptul că aceasta este formală și lezează

drepturile recurentului.

La data de 18 aprilie 2017, Frunză Iulia a depus referință la cererea de recurs

înaintată de Virschi Roman, solicitând respingerea acestuia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Virschi Roman, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Virschi Roman.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Virschi Roman.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas