2ra-780/17 — Recunoașterea în calitate de membru al familiei

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător D. Sușchevici

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

2ra–780/17

Î N C H E I E R E

19 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova

Judecătorii – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petrenco

Inna,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Innei Petrenco către

Consiliul mun. Chișinău, Inspectoratul de Poliție Centru, Vlas Tatiana, Vlas Natalia

cu privire la recunoașterea în calitate de membru al familiei decedatului și dreptului

de folosire asupra spațiului locativ, anularea hotărârii Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ nr. 166 din 09.04.2010 privind transmiterea în

proprietate privată a apartamentului nr. 16 din str. Inculeț, 32/1, mun. Chișinău

Tatianei Vlas și Nataliei Vlas, recunoașterea nulității contractului de vânzare-

cumpărare, transmiterea-primirea locuinței în proprietate privată nr. 3333 din

22.04.2010, încheiat între Consiliul mun. Chișinău și Vlas Tatiana.

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Inna Petrenco, prin avocatul Vladimirov Natalia, și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La 02.02.2009, Inna Petrenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului mun. Chișinău cu privire la recunoașterea în calitate de membru al

familiei decedatului și recunoașterea dreptului de folosire asupra spațiului locativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, din anul 2004, s-a aflat cu Vlas Valeriu în

relații de concubinaj și a trecut cu traiul la acesta în ap. 16 din str. Inculeț, 32/1, mun.

Chișinău, constituit dintr-o odaie, iar ulterior replanificat și construită încă o odaie.

Acest apartament i-a fost atribuit lui Vlas Valeriu, prin ordinul de repartiție din

21 aprilie 1999 și la eliberarea ordinului în componența familiei lui intrau soția Vlas

Tatiana și fiica Vlas Natalia.

În anul 2002, Vlas Valeriu și Vlas Tatiana au divorțat, iar ulterior prin hotărâre

judecătorească a fost dispusă decăderea lui Vlas Valeriu din drepturile părintești față

de fiica sa Vlas Natalia, născută la 31 decembrie 1993.

De la data desfacerii căsătoriei și până la moment, Vlas Tatiana și Vlas Natalia

nu au locuit în spațiul locativ din litigiu, iar contractele de prestare a serviciilor au

fost încheiate exclusiv cu Vlas Valeriu, cu care din anul 2004 reclamanta a locuit în

apartamentul 16 din str. Inculeț 32/1, mun. Chișinău, au dus o gospodărie în comun,

au suportat toate cheltuielile de întreținere a imobilului, au efectuat lucrări de

construcție și replanificare a spațiului, au cumpărat mobilă și electrocasnice.

La 12.11.2008, Vlas Valeriu a decedat și după decesul lui, reclamanta a

continuat să locuiască în apartamentul din litigiu, să achite plata pentru serviciile

comunale și alte plăti de întreținere a imobilului, din care considerente, Petrenco

Inna a solicitat să fie recunoscută în calitate de membru al familiei decedatului Vlas

Valeriu și să-i fie recunoscut dreptul de folosire asupra ap. 16 din str. Inculeț, 32/1,

mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25.03.2009, a fost

admisă acțiunea și a fost recunoscută Inna Petrenco ca membru al familiei

decedatului Vlas Valeriu, precum și recunoscut dreptul ei de folosință asupra ap. 16

din str. Inculeț 32/1, mun. Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22.06.2010, au fost admise apelurile

declarate de către Consiliul municipal Chișinău, Vlas Tatiana și Vlas Natalia, casată

hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25.03.2009 și încheierea din

02.11.2009, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03.11.2010 a fost admis recursul

declarat de către Inna Petrenco, casată decizia Curții de Apel Chișinău din

22.06.2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecători.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25.05.2011 a fost restituită cererea

de apel depusă de către Tatiana Vlas și Natalia Vlas din considerentele că nu au fost

atrase în proces și nu au careva calitate procedurală.

Tatiana Vlas și Natalia Vlas, au declarat recurs împotriva încheierii instanței de

apel, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel

și restituirea pricinii pentru judecarea cererii de apel.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12.10.2011, a fost admis recursul

declarat de către Tatiana Vlas și Natalia Vlas, casată integral încheierea Curții de

Apel Chișinău din 25 mai 2011, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, pentru judecarea cererii de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24.04.2012 a fost admis apelul declarat

de către Tatiana Vlas și Natalia Vlas, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 25.03.2009, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de fond,

în alt complet de judecată.

La 30.07.2010, Ina Petrenco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, din anul 2004, ea domiciliază în apartamentul

nr. 16 din str. Inculeț, 32/1, mun. Chișinău. La 09.07.2010, a primit extrasul din

hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr.166 din 09 aprilie

2010, din care rezultă că apartamentul enunțat a fost privatizat de către Tatiana Vlas

și fiica sa, Natalia Vlas.

Consideră că hotărârea enunțată este ilegală, or, conform ordinului de repartiție

din 21 aprilie 1999, apartamentul a fost transmis lui Valeriu Vlas, iar la primirea

ordinului de repartiție, familia lui Valeriu Vlas era compusă din soția Tatiana Vlas

și fiica sa, Natalia Vlas, însă în anul 2002, Valeriu Vlas a divorțat de soția sa, Tatiana

Vlas și ulterior, Tatiana Vlas împreună cu fiica sa, Natalia Vlas și-au retras viza de

domiciliu din apartamentul în litigiu. Totodată, Tatiana Vlas a dat o declarație

autentificată notarial precum că dânsa nu are nici o pretenție asupra apartamentului

nr.16 din str. Inculeț, 32/1, mun. Chișinău.

Începând cu anul 2004, ea a locuit cu Valeriu Vlas în apartamentul enunțat și

împreună cu el au dus împreună o gospodărie comună, inclusiv au suportat cheltuieli

legate de întreținerea apartamentului, au procurat materialele de construcție, au

achitat lucrările de efectuare a reparației capitale a apartamentului.

La 12 noiembrie 2008, Valeriu Vlas a decedat, iar prin hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 25.03.2009, a fost recunoscută membru al familiei

decedatului Valeriu Vlas și i-a fost recunoscut dreptul de folosință asupra

apartamentului nr. 16 din str. Inculeț, 32/1, mun. Chișinău, fiind la momentul dat

unicul locatar al acestui imobil, însă Tatiana Vlas și Natalia Vlas au privatizat

apartamentul fără știrea și acordul ei, deși, nu au locuit în apartament din anul 2001.

În opinia ei, la emiterea hotărârii nr. 166 din 09 aprilie 2010, Comisia

municipală de privatizare a fondului locativ a fost dusă în eroare, fapt care a și dus

la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate și ilegale.

La 14.07.2010, ea s-a adresat către pârât cu o cerere prealabilă, prin care a

solicitat anularea hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr.

166 din 09.04.2010, însă prin răspunsul nr.02-09/834 din 26.07.2010, pârâtul i-a

respins-o, prin urmare, a solicitat anularea hotărârii Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ nr.166 din 09.04.2010.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17.12.2010, acțiunea a fost admisă

și a fost anulată hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr.

166 din 09 aprilie 2010 ca fiind ilegală în fond.

Tatiana Vlas și Natalia Vlas, au depus o cerere de recurs împotriva hotărârii

primei instanțe, cerând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25.05.2011, au fost admise

recursurile declarate de către Tatiana Vlas, Natalia Vlas și Consiliul municipal

Chișinău, casată integral hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17.12.2010, cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01.03.2013, a fost strămutată

pricina civilă după competentă, la Judecătoria Centru mun. Chișinău.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 19.06.2013, s-a transmis

pricina civilă nr. 3ca-992/2013, la cererea de chemare în judecată a Innei Petrenco

împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

pentru conexare cu pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inna

Petrenco împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la recunoașterea în

calitate de membru al familiei decedatului și recunoașterea dreptului de folosire

asupra spațiului locativ.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 25.03.2013 pricinile

date au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09.06.2016, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17.11.2016, au fost respinse acțiunile ca

fiind neîntemeiate.

În motivarea soluțiilor, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că,

dreptul la folosirea încăperii de locuit îl dobândesc persoanele care au respectat

ordinea instalării în locuință: perfectarea vizei de reședință (domiciliu), prin

includerea în contul personal, existența consimțământului în scris pentru aceasta a

tuturor membrilor majori de familie, inclusiv și a celor care sunt absenți, de

asemenea și ai foștilor membri ai familiei dacă se păstrează dreptul lor la spațiu

locativ.

La 15.02.2017, Petrenco Inna a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 17.11.2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei enunțate și a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09.06.2016,

cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată inferioare au

interpretat în mod eronat norma legală, nu au aplicat legea care trebuie să fie aplicată,

și anume, incorect au aplicat prevederile art. 5, 11, 17 din Legea privatizării fondului

de locuințe, totodată, apreciind în mod arbitrar probele.

La 23.03.2017, Vlas Tatiana și Vlas Natalia au depus referință la cererea de

recurs, prin care au solicitat respingerea integrală a cererii de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de

recurs și referință, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Inna Petrenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul Innei Petrenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC, deoarece recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a formulat doar

critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de

instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Or, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări

esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept

material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul, declarat de

Innei Petrenco ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Inna Petrenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul

Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas