2ra-1605/18 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului, încasarea datoriei si partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăsie a sotilor

2ra-1605/18 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra imobilului, încasarea datoriei si partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăsie a sotilor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1605/18

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (jud: N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, V. Buhnaci, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

5 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Cerchez,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Cerchez

împotriva lui Vitalie Rudenco cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate comună

în devălmășie și partajarea averii și cererea de chemare în judecată a intervenientului

principal Galina Cerchez împotriva Nataliei Cerchez și Vitalie Rudenco cu privire la

recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare și recunoașterea

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Natalia Cerchez și a fost menținută hotărârea din 20 iunie 2016

a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 05 decembrie 2012 reclamanta Natalia Cerchez a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Vitalie Rudenco cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate și partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 17 septembrie 2003 a

încheiat căsătoria cu Vitalie Rudenco. La momentul încheierii căsătoriei pîrîtul activa doar

pe timp de vară în calitate de administrator la cafenea din or. Vadul lui Vodă.

A menționat că, de la începutul vieții conjugale se întrețineau din contul mamei

sale, Galina Cerchez. În anul 2004, din banii mamei sale a fost cumpărat un autoservice

în valoare de 3000 de euro, cu scopul ca pîrîtul să aibă un loc permanent de lucru, însă

acesta nu era rentabil și în rezultat au decis să-l vândă și să mai împrumute de la mama sa

încă 7000 de euro, în scopul deschiderii unui restaurant „Singarella”. Bani împrumutați

urmau a fi restituiți de ei mărime a câte 50 % fiecare, adică a câte 5000 euro, însă până în

1

prezent n-au fost restituiți.

A notat că, în anul 2003, a decedat mama pîrîtului, iar ca moștenire i-a lăsat

apartamentul nr. 36 din str. Trandafirilor nr. 13/4, mun. Chișinău, compus din trei odăi,

însă în care din momentul încheierii căsătoriei au început reparația capitală, care s-a

petrecut câțiva ani. Ca rezultat prin reparația capitală prețul apartamentului s-a majorat

semnificativ, fiind investiți aproximativ 30000 de euro, luați de la mama sa.

A specificat că, conform art. 23 din Codul familiei și art. 372 alin. (2) din Codul

civil, apartamentul nr. 36, din str. Trandafirilor nr. 13/4, mun. Chișinău, compus din trei

odăi constituie proprietate comună a soților, deci dispune de o cota în mărime de 50 %.

A susținut că, în timpul căsătoriei a fost dobândit și apartamentul nr. 64 din str.

Alecu Russo nr. 6, mun. Chișinău, compus dintr-o odaie, automobilul de model „Honda

Civic”, anul producerii 1996, n/î xxxxx, la prețul de 2500 de euro, care a fost înregistrat

pe numele său și automobilul de model „Hyundai Santa Fe”, anul producerii 2007, n/î

xxxxx, la prețul de 16000 de euro, care a fost înregistrat pe numele pîrîtului.

A afirmat că, prin intermediul băncilor, mama sa le-a transferat bani în mărime de

54278 de euro, fapt confirmat prin extrasele bancare.

A relatat că, la data de 22 decembrie 2006 s-a născut fiica lor, Ecaterina Rudenco,

iar la data de 17 februarie 2012, căsătoria dintre ei, a fost desfăcută.

A solicitat recunoașterea apartamentului nr. 36 din str. Trandafirilor nr. 13/4, mun.

Chișinău, ca proprietate comună în devălmășie, încasarea datoriei în mărime de 5000 de

euro, partajarea averii comune compuse din apartamentul nr. 36 din str. Trandafirilor

nr.13/4, mun. Chișinău, apartamentul nr. 64 din str. Alecu Russo 6, mun. Chișinău,

automobilul de model „Honda Civic”, anul producerii 1996 și automobilul de model

„Hyundai Santa Fe” anul producerii 2007, atribuindu-le fiecăruia a câte 1/2 cotă-parte din

bunurile enunțate.

La data de 13 decembrie 2013 reclamanta Cerchez Natalia a depus cerere de

concretizare a cerințelor, solicitând încasarea sumei în mărime de 3250 de euro, ce

constituie ½ din prețul automobilului de model „BMW 520i”, n/î xxxxx, anul fabricației

2000, cu numărul de înregistrare WBADR21010GT31689, recunoașterea dreptului de

proprietate pe cote-părți asupra apartamentului nr. 64 situat pe str. Alecu Russo 6, mun.

Chișinău, atribuindu-i cota de 90,5 % și 9,5 % lui Vitalie Rudenco, recunoașterea dreptului

de proprietate exclusivă după ea a automobilului de model „Honda Civic”, anul fabricației

1996, n/î xxxxx, ca fiind procurată nu din mijloacele soților, dar din mijloacele Galinei

Cerchez.

La data de 04 decembrie 2015 în proces a intervenient intervenientul principal

Galina Cerchez, care a înaintat pretenții împotriva Nataliei Cerchez și Vitalie Rudenco,

solicitând recunoașterea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10835

din 04 noiembrie 2008, în partea părților contractante Natalia Cerchez și Vitalie Rudenco

cu recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți de 4/5 după ea și a câte 1/10

după Natalia Cerchez și Vitalie Rudenco.

La data de 14 decembrie 2015 intervenientul principal Galina Cerchez a depus

cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat recunoașterea nulității parțiale a

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 64 din str. Alecu Russo 6, mun.

Chișinău, nr. 10835 din 04 noiembrie 2008, în partea părților contractante Natalia Cerchez

2

și Vitalie Rudenco cu recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți de 4/5 după

ea și a câte 1/10 după Natalia Cerchez și Vitalie Rudenco și restituirea cheltuielilor

judiciare.

În motivarea acțiunii intervenientul principal Galina Cerchez a indicat că, pârâții au

fost în căsătorie în perioada 17 septembrie 2003 - 07 februarie 2012. În timpul căsătoriei

aceștia au cumpărat apartamentul nr. xxxxx, situat pe str. Alecu Russo 6, mun. Chișinău,

nr. cadastral xxxxx, cu suprafața totală de 29,8 m2, fapt confirmat prin contractul de

vânzare-cumpărare a imobilului din 04 noiembrie 2008 și extrasul din Registrul bunurilor

imobile din 14 noiembrie 2012, însă până la procurarea acestui imobil, ultimii nu aveau

suma necesară pentru procurarea lui, astfel a apelat după ajutor la ea, deoarece locuia peste

hotarele Republicii Moldova, adică în Republica Grecia și avea un venit stabil și

posibilitatea reală de-ai ajuta financiar.

A specificat că, le-a acordat pîrîților pe tot parcursul mariajului bani pentru a le

ameliora situația financiară. De altfel, la sfârșitul lunii octombrie 2008, pârâții s-au adresat

ei cu propunerea de-ai ajuta financiar pentru a dobândi un apartament cu o odaie, deoarece

aveau oportunitatea de a procura un apartament la un preț mic. În situația dată, prin acordul

bilateral au hotărât să cumpere apartamentul dat, respectiv pârâții au găsit resurse

financiare pentru cumpărarea apartamentului dat, iar ea din propriile surse financiare a

rambursat suma necesară pentru cumpărarea apartamentului.

A susținut că, apartamentul nr. 64 situat pe str. Alecu Russo 6, mun. Chișinău, a

fost cumpărat de Natalia Cerchez, iar conform pct. 2 a contractului de vânzare-cumpărare

din 04 noiembrie 2008, prețul acestuia a constituit 154488 de lei.

A afirmat că, pentru rezolvarea situației financiare anevoioase create în familia lor,

Vitalie Rudenco a beneficiat de un credit în sumă de 200000 de lei, în temeiul contractului

de credit nr. 06-06/4/246 din 07 noiembrie 2008 de la Banca de Economii, cu scadența la

07 noiembrie 2012, însă care a fost achitat anticipat la 29 octombrie 2010.

A menționat că, la rândul său și-a îndeplinit obligațiile convenite față de copârâți,

astfel în perioada 12 noiembrie 2008 – 30 octombrie 2010 a achitat la timp creditul, fapt

confirmat prin extrasul de cont de depozit și răspunsul Băncii de Economii nr. 06-11/5840

din 24 septembrie 2013.

A relatat că, din datele din extrasul de depozit și răspunsul Băncii de Economii nr.

06-11/5840 din 24 septembrie 2013, se poate stabili coincidența datelor de transfer a

sumelor de bani cu achitarea tranșelor pentru stingerea creditului datorat, deci sumele

datorate pentru stingerea creditului în baza căreia a fost procurat apartamentul dat, au fost

achitate de ea. Prin urmare, un simplu calcul matematic al sumelor achitate, atestă că 80

% din suma totală a creditului a fost achitată de ea.

A solicitat a fi recunoscută proprietară asupra 4/5 cotă-parte din apartamentul nr.

xxxx, situat în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 6, nr. cadastral xxxxx, în scopul asigurării

drepturilor sale financiare garantate de art. 46 Constituției Republicii Moldova, deoarece

apartamentul în cauză nu cade sub incidența prevederilor art. 20 Codului familiei și nu

constituie proprietate în devălmășie a soților.

Prin hotărârea din 20 iunie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Natalia Cerchez și a fost recunoscut dreptul de

proprietate la a câte 1/2 cotă-parte după Natalia Cerchez și Vitalie Rudenco asupra

3

apartamentului nr. 64, situat pe str. Alecu Rusco 6, mun. Chișinău, cu suprafața totală de

29,8 m2, cu nr. cadastral xxxxx, a fost recunoscut dreptul de proprietate la a câte 1/2 cotă-

parte după Natalia Cerchez și Vitalie Rudenco asupra automobilului de model „Honda

Civic”, n/î xxxxx, anul fabricației 1996, a fost recunoscut dreptul de proprietate exclusivă

după Vitalie Rudenco asupra automobilului de model „Hyundai Santa Fe”, n/î xxxxx cu

încasarea sultei de la Vitalie Rudenco în beneficiul Nataliei Cerchez în mărime de 3426

de dolari SUA și 85 cenți, convertiți în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM

la momentul executării hotărârii și a fost încasat de la Vitalie Rudenco în beneficiul

Nataliei Cerchez suma în mărime de 5500 de lei cu titlu de 1/2 cotă-parte din prețul

automobilului de model „BMW 250i”, n/î xxxx. În rest, acțiunea Nataliei Cerchez, a fost

respinsă ca neîntemeiată. A fost respinsă ca tardivă, acțiunea intervenientului principal

Galina Cerchez, a fost încasat de la Natalia Cerchez în beneficiul lui Vitalie Rudenco suma

de 1500 de lei, cu titlul de cheltuieli de asistență juridică, a fost încasat de la Galina

Cerchez în beneficiul lui Vitalie Rudenco suma de 1000 de lei, cu titlul de cheltuieli de

asistență juridică și a fost încasat de la Vitalie Rudenco în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 1750 de lei 55 bani.

Prin decizia din 28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Natalia Cerchez și a fost menținută hotărârea din 20 iunie 2016 a Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanța în mod just a

stabilit că apartamentul nr. 36, amplasat în blocul locativ din str. Trandafirilor 13/4, mun.

Chișinău a fost dobîndit de Vitalie Rudenco prin moștenire, iar Natalia Cerchez nu a probat

sporirea în mod simțitor a valorii acestuia prin investirea mijloacelor comune, fiind

dovedită numai reparația curentă.

De asemenea, instanța de apel a menționat că concluzia expertului redată în raportul

de expertiză nr. 422 din 30 iunie 2015, nu poate servi drept temei pentru a concluziona că

părțile în comun au efectuat reparația capitală a apartamentului, investind mijloace

comune, care au sporit simțitor valoarea apartamentului. Or, însuși din concluzia

expertului rezultă că în apartamentul nr. 36, amplasat în blocul locativ din str. Trandafirilor

13/4. mun. Chișinău din perioada lunii septembrie 2003 până în noiembrie 2011 s-au

efectuat lucrări de reparație curentă (demontarea-montarea prizelor, întrerupătorului,

curățirea teracotei în urma scurgerilor de ape, dezlipirea tapetelor).

De altfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a accentuat că, deși în raportul

de expertiză nr. 422 din 30 iunie 2015, s-a indicat că în urma cercetărilor efectuate s-a

depistat că în toate încăperile apartamentului menționat s-au executat lucrări de reparație

capitală cu resistematizarea încăperilor, nu a fost indicată perioada când a avut loc

reparația capitală, adică în vara anului 2003 după cum a invocat în explicațiile sale Vitalie

Rudenco sau din luna septembrie 2003 cum invocă apelanta.

În circumstanțele descrise, instanța de apel a concluzionat că raportul de expertiză

nr. 422 din 30 iunie 2015 nu poate justifica pretenția cu privire la recunoașterea

apartamentului nr. 36 din str. Trandafirilor nr. 13/4, mun. Chișinău, ca proprietate comună

în devălmășie și partajarea lui în părți egale câte ½ fiecăruia, dându-i o apreciere critică.

Mai mult ca atât, din raportul de expertiză rezultă că costul lucrărilor de reparație

efectuate în acest apartament constituie suma de 106725 de lei 94 bani, iar apelanta susține

4

că suma investită în reparația capitală constituie 30000 de euro.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că prima instanță just a admis parțial

pretenția cu privire la împărțirea apartamentului nr. 64 de pe str. Alecu Russo nr. 6, mun.

Chișinău în proporție de 90,5 % pentru Natalia Cerchez și 9,5 % lui Vitalie Rudenco,

recunoscând dreptul de proprietate la a câte ½ cotă-parte după Natalia Cerchez și Vitalie

Rudenco, or în cazul dat nu poate avea loc diferențierea cotei-părți între soți, deoarece

Natalia Cerchez n-a confirmat faptul că banii, ridicați de pe contul mamei sale, Galina

Cerchez, s-au investit în procurarea apartamentului nr. 64 de pe str. Alecu Russo 6, mun.

Chișinău.

Astfel, n-a fost demonstrat că 81% din suma achitată pentru apartament nu a

aparținut soților cu drept de proprietate în devălmășie, ci doar 19% achitate au fost achitate

din contul soțiilor, urmând a fi partajate doar aceste 19% în cote-părți egale, adică a câte

9,5% fiecăruia. Or, în conformitate cu art.118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel., nu corespund adevărului și nu sunt dovedite

prin careva probe.

La fel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a reținut că fiind plauzibilă

concluzia primei instanțe de a admite parțial pretenția cu privire la recunoașterea

proprietății comune pe cote-părți asupra automobilului de model „Honda Civic”, anul

producerii 1996, n/î xxxxx, a câte ½ cotă-parte după Natalia Cerchez și Vitalie Rudenco.

În continuare, instanța de apel a menționat că instanța de fond legitim și întemeiat

a recunoscând dreptul de proprietate exclusivă după Vitalie Rudenco asupra automobilului

de model „Hyundai Santa Fe”, n/î xxxx cu încasarea sultei de la Vitalie Rudenco în

beneficiul Nataliei Cerchez în mărime de 3426 de dolari SUA și 85 cenți, convertiți în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul executării hotărârii, precum

și a încasat de la Vitalie Rudenco în beneficiul Nataliei Cerchez suma în mărime de 5500

de lei cu titlu de ½ cotă-parte din prețul automobilului de model „BMW 250i”, n/î xxxxx,

or automobilul în cauză a fost înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare din 15

august 2013, la prețul de 11000 de lei.

La data de 07 iunie 2018 Natalia Cerchez a declarat recurs împotriva deciziei din

28 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului recurenta a reiterat aceleași argumente care au fost susținute

și în instanțele ierarhic inferioare, insistând asupra faptului că atât prima instanță, cât și

instanța de apel au interpretat incorect normele de drept material și procedural și nu au dat

o apreciere corectă materialului probator, fapt care a dus la emiterea unor hotărâri

neîntemeiate.

La data de 08 august 2018, Vitalie Rudenco, reprezentat de avocatul Eugeniu

Glușcenco a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului

ca inadmisibil și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

5

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28 februarie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 07 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Natalia Cerchez nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

6

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează

în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Natalia

Cerchez, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul Nataliei Cerchez ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se

compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Conform art. 90 lit. i) Cod de procedură civilă, din cheltuielile de judecare a pricinii

fac parte cheltuielile de asistență juridică.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească părții care a avut câștig de cauză toate

cheltuielile de judecată, iar potrivit alin. (3), prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la

repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de recurs

și în cadrul revizuirii.

Conform art. 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut câștig de

cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Pornind de la practica CEDO, cheltuielile pentru asistență juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor

suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării de către

partea care pretinde compensarea cheltuielilor a următoarelor documente: dovada achitării

onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată);

copia de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți persoane juridice și în alte

cazuri stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul

timpului aferent acestora.

La determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de judecată, pentru a

face o apreciere corectă, va ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea

problemelor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la soluționarea cauzei; timpul și

munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistență

(cunoștințe tehnice speciale, cunoașterea profundă a unor reglementări de profil,

cunoașterea limbilor străine, a altor procedee de comunicare cu clienți specifici etc.);

faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra

7

în alte dosare; rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele

cauzei; natura și durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea

avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței.

Din materialele cauzei se constată că Vitalie Rudenco a suportat cheltuieli de

asistență juridică pentru întocmirea referinței la recursul declarat, în sumă de 2000 lei, fapt

confirmat prin bonul de plată Seria nr. PL 588213, anexat la materialele dosarului.

Astfel, analizând volumul de lucru realizat de către avocatul Eugeniu Glușcenco,

care se rezumă la întocmirea referinței la cererea de recurs, iar prin conținut acesteia

reiterează argumentele expuse în referința și susținerile verbale depuse în instanța de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră oportun de a micșora suma cheltuielilor de asistență juridică până la 500

de lei, deoarece sumă de 2000 de lei, nu este necesară, reală, rezonabilă, fiind una

exagerată.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul

că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de

existența litigiului sau și reputația celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie

exagerate.

În acest sens, dat fiind faptul că suma pretinsă este una exagerată, se va încasa de

la Natalia Cerchez în beneficiul lui Vitalie Rudenco sumă de 500 de lei, cu titlul de

cheltuieli de asistență juridică.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Natalia Cerchez se consideră inadmisibil.

Se încasează de la Natalia Cerchez în beneficiul lui Vitalie Rudenco suma de 500

(cinci sute) de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8