3ra-420/17 — contestarea actului administrativ

3ra-420/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A.Niculcea

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr.3ra-420/17

instanța de apel: N.Vascan, V.Negru, E.Fistican

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

19 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursurilor declarate de Societatea pe

Acțiuni „Orhei -Vit” și Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Orhei –Vit” împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură,

intervenienți accesorii Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerul

Finanțelor privind obligarea încheierii contractului de acordare a sprijinului

financiar pentru anul 2014, obligarea achitării subvenției, a dobânzii de întârziere și

a cheltuielilor de judecată suportate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Orhei -Vit”, s-a admis apelul

declarat de Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, fiind modificată

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015 în partea

încasării cheltuielilor de asistență juridică,

c o n s t a t ă :

La data de 17.08.2015, reclamanta Societatea pe Acțiuni „Orhei -Vit” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Agenției de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură, intervenienți accesorii Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare

și Ministerul Finanțelor privind contestarea actului administrativ, obligarea

încheierii contractului de acordare a sprijinului financiar pentru anul 2014 în sumă

de 2 500 000, obligarea achitării subvenției în mărime de 2 500 000 lei, a dobânzii

de întârziere în sumă de 67 630 lei și a cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea acțiunii, reclamanta Societatea pe Acțiuni „Orhei -Vit” a indicat

că, la data de 20.10.2014 a depus la Secția Teritorială Orhei a AIPA o cerere de

solicitare a sprijinului financiar pentru anul 2014 conform Măsurii 8 - stimularea

investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii post-recoltare și procesare, solicitând

subvenții în sumă de 2 500 000 lei din valoarea totală de 7 360 412,19 lei a

proiectului investițional privind procurarea echipamentului tehnologic și utilajului

nou pentru prelucrarea materiei prime agricole și producerea sucului concentrat.

De asemenea, reclamanta Societatea pe Acțiuni „Orhei -Vit” a susținut că,

conform prevederilor pct. 12 și pct. 84 din Regulament, la dosarul de subvențional

nr. 8/14100R4063 au fost anexate următoarele documente confirmative: Cererea -

tip de acordare a sprijinului financiar; Copia certificatului de înregistrare; Copia

planului de afaceri elaborat pentru o perioadă de cel puțin 3 ani, de la momentul

depunerii cererii de acordare a subvenției; Declarația pe propria răspundere privind

veridicitatea datelor și a documentelor prezentate; Copia documentului care atestă

pregătirea profesională în domeniul ce vizează investiția; Copia certificatului ce

atestă faptul că, Societatea pe Acțiuni „Orhei -Vit” este membru al unei asociații de

profil; Copia raportului financiar pe anul precedent; Copia documentației tehnice a

utilajului; Proiectul/schița de proiect a încăperilor unde se amplasează utilajele,

echipamentele procurate; Copiile declarațiilor vamale de import: nr. YV07125673

din 15.04.2014 cu valoarea totală facturată de 283 860 euro; nr. FS07309045 din

20.05.2015 cu valoarea totală facturată de 30370 euro; nr.FS07309046 din

20.05.2014 cu valoarea totală facturată de 66980 euro;nr.XT07309183 din

26.06.2014 cu valoarea totală facturată de 13330 euro; Copiile invoiceurilor:

invoice nr. 61136930 din 10.04.2014 în sumă de 283860 euro; invoice

nr.61148104-1 din 14.05.2014 în sumă de 30 370 euro; invoice nr. 61148104-02 din

14.05.2014 în sumă de 66 980 euro; invoice nr. 61149667-16b din 19.06.2014 în

sumă de 13 330 euro; Copiile ordinelor de plată nr. 190 din 06.05.2014 în sumă de

110 000 euro și nr. 191 din 07.05.2014 în sumă de 280 000 euro; Copiile actelor

(proceselor verbale) de dare în exploatare a utilajului.

Reclamanta SA „Orhei-Vit” a relatat că, anexarea la dosarul de subvenționare

nr. 8/14100R4063 a documentelor enumerate mai sus a fost confirmată prin „Lista

documentelor anexate”, care a fost semnată de reprezentanții Secției Teritoriale

Orhei a AIPA. La data depunerii cererii de subvenționare la Secția Teritorială Orhei

a AIPA, în urma examinării și verificării prealabile a actelor prezentate, dosarul SA

„Orhei-Vit” a fost considerat complet, nefiind solicitate careva documente

suplimentare. Prin cererea de alocare a sprijinului financiar SA „Orhei-Vit” a

solicitat acordarea subvențiilor pentru utilajul nou destinat producerii sucului

concentrat, procurat de la Compania Bucher Unipektin AG (Elveția) în baza

Contractului nr. 2199418-1 din -14.12.2013, în valoare totală de 394 540 euro,

copia căruia a fost anexată la dosarul de subvenționare.

Totodată, reclamanta SA „Orhei-Vit” a menționat că, utilajul și echipamentul a

cărui subvenționare a fost solicitată de SA „Orhei-Vit” se regăsește în lista aprobată

prin Ordinul Ministerului Agriculturii și Industriei -Alimentare nr. 39 din 10 martie

2014, Anexa nr.4 pct. 6 lit. o) utilaj și echipament pentru prelucrarea și păstrarea

concentratului de suc. Utilajul a fost dat în exploatare în luna august 2014, fapt ce se

confirmă prin procesele-verbale de punere în funcțiune a mijloacelor fixe, fiind

achitat integral la data de 07.05.2014, fapt confirmat prin ordinele de plată nr. 190

din 06.05.2014 în sumă de 110 000 euro și nr. 191 din 07.05.2014 în sumă de 280

000 euro. Costul total al echipamentului și utilajului pentru procesarea fructelor și

producerea sucului concentrate procurat de SA „Orhei-Vit” constituie 394 540 euro,

iar valoarea totală a proiectului investițional este de 7 360 412,19 lei - 40% din care

reprezintă 2 944 164,88 lei. Susține reclamantul că, a solicitat și era în drept

conform prevederilor Regulamentului să primească cu titlu de subvenții suma

maximal admisibilă - 2 500 000 lei. Din considerentul că, valoarea dosarului de

subvenționare depus de SA „Orhei-Vit” era de 2 500 000 lei, adică depășea suma de

400 000 lei, în conformitate cu pct. 111 din Regulament, Direcția administrare și

2

control l-a remis către Direcția inspecții și control pe teren pentru realizarea unei

inspecții suplimentare.

De asemenea, reclamanta SA.„Orhei-Vit” a indicat că la data de 24.11.2014,

Grupul de lucru al Direcției inspecții și control pe teren a efectuat inspecția și

controlul în teren a utilajului amplasat la Filiala Orhei a S.A.„Orhei-Vit”, întocmind

în acest sens Actul de inspecție și control în teren nr. 469 din 24.11.2014, aprobat de

Directorul AIPA-dl Petru Maleru. Subliniază reclamanta că potrivit concluziilor

expuse în Actul de inspecție și control în teren nr. 469 din 24.11.2014, în rezultatul

verificării în teren a obiectului proiectului de afaceri conform materialelor dosarului

de subvenționare nr. 8/14100R4063 depus de S.A. „Orhei-Vit”, a fost constatat

faptul efectuării investiției conform planului de afaceri prezentat, fiind achiziționat

utilaj în valoare totală de 394 540 euro. În cadrul controlului în teren s-a stabilit că,

la materialele dosarului de subvenționare nu au fost anexate copiile declarațiilor

vamale complementare, însă acestea au fost prezentate de S.A. „Orhei-Vit” la

solicitarea membrilor Grupului de lucrul, circumstanță care a fost consemnată

expres în concluziile expuse în Actul de inspecție și control în teren nr. 469 din

24.11.2014, toate neconformitățile fiind înlăturate.

Menționează reclamanta S.A. „Orhei-Vit” că conform pct.117 din Regulament,

în cazul stabilirii unor inexacticități și/sau neclarități în calculele prezentate în

dosar, Direcția autorizare plăți a Agenției cere din oficiu solicitantului ca, în termen

de 10 zile, să prezinte documente suplimentare confirmative. Actele prezentate

suplimentar de solicitant se anexează la dosar, membrii Grupului de lucru nu au

anexat la dosarul de subvenționare nr. 8/14100R4063 depus de SA „Orhei-Vit”

declarațiile vamale complementare prezentate în cadrul controlului în teren,

folosind această omisiune pentru a calcula suma subvențiilor în baza costurilor, doar

a unor articole ale utilajului achiziționat de S.A. „Orhei-Vit” pentru producerea

sucului concentrat.

Astfel, reclamanta S.A. „Orhei-Vit” a susținut că, potrivit informației plasate

pe site-ul oficial al pîrîtului (www. aipa.gov.md), la data de 02.07.2015, suma totală

autorizată spre plată în baza dosarului de subvenționare nr. 8/14100R4063 depus de

S.A. „Orhei-Vit”, a fost doar de 340 451 lei. Comunică reclamantul că, la data de

03.07.2015, reprezentantul S.A. „Orhei- Vit” s-a prezentat la sediul AIPA și a

solicitat explicații de la specialistul Direcției autorizare plăți, cu referire la calculele

efectuate, de la care a primit copia „Fișei de calcul” întocmită pentru dosarul nr.

8/1410R4063. Examinând copia Fișei de calcul pusă la dispoziție de AIPA, SA

„Orhei -Vit” a constatat că, reprezentanții AIPA au indicat greșit valorile

investițiilor efectuate de SA „Orhei-Vit”, arătând eronat sumele din declararațiile

vamale de import anexate la dosar, acestea fiind substanțial diminuate. Astfel,

susține reclamantul, conform Fișei de calcul pentru declarația vamală: nr.

YV07125673 a fost indicată suma investiției de doar 29 464 euro, atunci când de

facto costul utilajului importat conform acesteia a constituit 283 860 euro; nr.

FS07309045 a fost indicată suma investiției de doar 11 665 euro (220 274, 861 lei),

atunci când de facto costul utilajului importat conform acesteia a constituit 30 370

euro; nr. FS07309046 a fost indicată suma investiției de doar 4448 euro (83

3

993,3632 lei), atunci când de facto costul utilajului importat conform acesteia a

constituit 66 980 euro.

Totodată, reclamantul S.A. „Orhei-Vit” a menționat că, declarația vamală nr.

XT 07309183 din 26.06.2014 cu valoarea totală facturată de 13 330 euro a fost

integral exclusă din calculul sumei subvențiilor. Precizează reclamanta că, din

explicațiile reprezentantului Direcției autorizare plăți a AIPA, a rezultat că, la

calculul sumei subvențiilor a fost utilizată informația din declarațiile vamale

primare indicată în Rubrica 42 „Preț articol” și nu Rubrica 22 „Moneda și valoarea

totală facturată”, cum ar fi fost corect și legal. Reclamantul menționează că,

reprezentanții AIPA în mod intenționat au ignorat toate documentele anexate la

dosarul de subvenționare și contrar pct. 80 din Regulament, care stipulează că,

mărimea sprijinului acordat se calculează sub formă de compensație, în rate

procentuale, conform invoice-urilor și declarațiilor vamale de import, luînd drept

bază de calcul pentru acordarea subvențiilor doar prețul unui articol (parte) al

utilajului importat. Susține reclamantul că, calculul valorii subvențiilor acordate

conform prețului unui articol inclus în declarația vamală primară și nu a valorii

totale a mărfii importate indicată în declarațiile vamale de import și în facturile

invoice, reprezintă o încălcare gravă a drepturilor beneficiarului S.A. „Orhei-Vit”,

admisă intenționat de către factorii de decizie a AIPA. Reprezentanții AIPA în mod

ilegal nu au anexat la dosarul de subvenționare depus de S.A. „Orhei-Vit” copiile

declarațiilor vamale complementare, prezentate în cadrul inspecției în teren a

utilajului.

A mai relatat reclamanta SA „Orhei-Vit” că, conform pct. 12 alin. (3) al

Regulamentului, SA „Orhei-Vit” a prezentat Planul de afaceri, cu o analiză

complexă asupra proiectului investițional efectuat, care include în mod evident și

plățile pentru servicii de transport și împachetare a utilajului. Totodată, după cum

susține reclamantul, prin scrisorile nr. 174/OV din 12.12.2014, nr. 09-OV din

21.01.2015, S.A. „Orhei-Vit” a informat AIPA că, la calcularea mărimii sprijinului

financiar solicitat costul transportului și împachetării în valoare totală de 17 720

euro, nu a fost inclus. De asemenea, costurile pieselor de rezervă în valoare de 6450

euro nu au fost luate în considerație la calculul subvenției solicitate.

Reclamanta SA „Orhei-Vit” a susținut că, obligația AIPA de achitare a

subvențiilor SA„Orhei-Vit” a apărut la data de 02.07.2015, dată la care dosarul a

fost considerat eligibil și autorizat spre plată. Comunică că, prin alocarea sumei de

340 451 lei din totalul de 2 500 000 lei, se constată neexecutarea cu rea-credință a

obligației de plată în mărime de 2 159 549 lei.

Astfel, SA „Orhei-Vit” a solicitat admiterea integrală a acțiunii. A obliga

Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să încheie cu S.A. „Orhei-Vit”

contractul de acordare a sprijinului financiar pentru anul 2014 în sumă de 2 500 000

lei. A obliga Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură să achite subvenția în

mărime de 2 500 000 lei. A obliga Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură

să achite dobânda de întârziere în mărime de 67 630 lei. A obliga Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură să achite și să compenseze cheltuielile de

judecată.

4

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015 a

fost parțial admisă acțiunea.

S-a obligat Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură să încheie cu SA

„Orhei-Vit” contractul de acordare a sprijinului financiar pentru anul 2014 în sumă

de 2500000 lei, să achite subvenție în sumă de 2500000 lei și să achite cheltuielile

de judecată suportate în mărime de 14900 lei, în rest pretențiile fiind respinse.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către SA „Orhei-Vit”.

S-a admis apelul declarat de către Agenția de Intervenție și Plăți pentru

Agricultură, fiind modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 17

noiembrie 2015 în partea în care s-a încasat de la Agenția de Intervenție și Plăți

pentru Agricultură în beneficiul reclamantei SA „Orhei-Vit” cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 14900 lei și s-a modificat cuantumul cheltuielilor de asistență

juridică încasate în beneficiul reclamantei, micșorând această sumă de la 14900 lei

pînă la suma de 3000 lei.

În rest s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17

noiembrie 2015.

S-a respins cerința SA „Orhei-Vit” privind încasarea de la Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură a cheltuielilor de asistență juridică pentru

instanța de apel în mărime de 10 000 lei.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că prima instanță a emis o

hotărâre întemeiată, deoarece s-a constatat cu certitudine, că argumentele prezentate

de reclamanta SA „Orhei-Vit” și-au găsit confirmarea în cadrul cercetării

judecătorești.

Instanța de apel a constatat că, SA „Orhei-Vit” întrunea toate condițiile

necesare pentru a beneficia de subvenție în suma solicitată de 2 500 000 lei,

deoarece s-a stabilit faptul efectuării investiției, achitării integrale către furnizor

conform sumelor indicate în planul de afaceri și prezentării a tuturor actelor stabilite

imperativ de Regulament.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele reprezentantului AIPA, precum

că la dosarul de subvenționare nu ar fi fost prezentate declarațiile vamale

complimentare, deoarece în primul rînd la recepționarea dosarului de subvenționare

nu a fost emisă nici o notificare de autoritatea publică privind necesitatea prezentării

acestor acte și în al doilea rînd, s-a stabilit că aceste declarații vamale

complimentare au fost prezentate autorității publice AIPA în cadrul inspecției pe

teren, fapt indicat expres în actul de inspecție nr.469 din 24 noiembrie 2014.

Totodată, instanța de apel a reținut, că în cadrul examinării cauzei au fost cercetate

nemijlocit toate declarațiile vamale complimentare, fiind anexate la dosar, din care

cu certitudine rezultă faptul importului și achitării integrale a plăților vamale de

către SA ”Orhei-Vit” pentru utilajul de procesare. Mai mult decât atît,

Regulamentul stabilește expres, că în cazul în care în procesul autorizării spre plată

a subvenției apar careva neclarități, AIPA este în drept să emită o notificare, prin

care să solicite documentele suplimentare și să efectueze o inspecție suplimentară,

însă la materialele cauzei nu a fost anexată nici o notificare în acest sens s-au vreun

5

act de control suplimentar, ceea ce denotă că dosarul de subvenționare a fost

complet și eligibil.

Totodată, instanța de apel a constatat cu certitudine că la efectuarea calculului

subvenției, AIPA a folosit date eronate și în consecință s-a calculat un sprijin

financiar nejustificat micșorat, care nu corespunde cu cifrele reale din declarațiile

vamale, invoisurile și planul de afaceri prezentat. Astfel, în ședința instanței de apel

a fost prezentată nota explicativă a AIPA, care confirmă faptul calculului eronat a

subvenției, deoarece s-a constatat că la efectuarea calculului AIPA a utilizat datele

eronate din declarațiile vamale de la rubrica 42 unde este indicat prețul pentru un

singur articol, însă la calcul urmau a fi luate în considerare datele indicate de la

rubrica 22 al declarațiilor vamale, unde se indică valoarea totală a utilajului importat

și nu un articol, or s-a stabilit în mod incontestabil, că valoarea totală, fără TVA, a

utilajului importat este de 7360412 lei, iar subvenția constituie suma de 2500000

lei.

Instanța de apel a respins și argumentul reprezentantului AIPA, precum că

instanța de judecată nu ar fi în drept să oblige AIPA să încheie contractul de

acordare a sprijinului financiare, deoarece contractul de sprijin financiar nu este un

contract civil și acestuia nu îi sunt aplicabile normele Codului civil, aceste contract

:

se asimilează cu un act administrativ, deoarece acest contract valorifică dreptul SA

„Orhei-Vit,, de a beneficia de subvenție, drept prevăzut de o lege specială, legea

bugetului de stat pentru anul 2014, iar în cazul în care acest drept este îngrădit de

către autoritatea publică, instanța de contencios administrativ este în drept să oblige

autoritatea publică la încheierea contractului și la acordarea propriu zisă a

subvenției.

Instanța de apel a admis ca întemeiat argumentul apelantei AIPA referitor la

contestarea hotărîrii primei instanțe în partea încasării cheltuielilor de judecată,

micșorând suma acordată pentru cheltuielile de asistență juridică de la 14900 pînă la

3000 lei. Suma de 14900 lei nu este rezonabilă și necesară în prezenta speță, ținând

cont și de faptul, că AIPA are un buget limitat și prognozat, iar avocatul SA ”Orhei-

Vit” nu a prezentat un raport detaliat instanței de judecată pe marginea lucrului

efectuat în speță.

La 20 februarie 2017 SA ”Orhei-Vit” a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea parțială a hotărârii instanței de

fond și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel și prima instanță

superficial au examinat argumentele și probele indicate de SA „Orhei-Vit” și nu s-

au expus asupra tuturor circumstanțelor pricinii, constatate în ședința de judecată,

fiind aplicate eronat normele de drept material.

Mai mult ca atât indică recurentul că la moment nu există reglementări speciale,

stabilite prin lege, în privința determinării și stabilirii cuantumului serviciilor de

asistență juridică, prin urmare consideră SA „Orhei-Vit” că a demonstrat temeinicia

rambursării integrale a cheltuielilor de asistență juridică, consemnată prin caracterul

real, necesar și rezonabil a sumei pentru acordarea asistenței juridice raportate la

complexitatea cauzei și aportul considerabil al avocatului, cheltuieli care nu sunt

6

exagerate și urmează a fi admise, indicând jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului și anume cauza Boicenco vs Moldova, SRL „Oferta Plus” vs

Moldova.

La 21 martie 2017 Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărârii

instanței de fond și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 14 decembrie 2016,

a fost expediată în adresa recurenților la data de 27 ianuarie 2017, fapt ce se

confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 809 (f. d. 124, vol. II), însă la actele pricinii

lipsește dovada recepționării deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră recursul declarat de către Agenția de

Intervenție și Plăți pentru Agricultură la 21 martie 2017, că este depus în termenul

prevăzut de lege.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel a conchis în mod eronat

precum că instanța de fond în mod legal și întemeiat a considerat că SA „Orhei-Vit”

a respectat integral prevederile Regulamentului privind modul de repartizare a

mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin

Hotărârea de Guvern nr.135 din 24.02.2014, în ceea ce privește conformarea

criteriilor de eligibilitate și a faptului că la momentul depunerii cererii SA „Orhei-

Vit” nu a dus în eroare gestionarul fondului de subvenționare.

Indică recurentul că Regulamentul privind modul de repartizare a mijloacelor

fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin Hotărârea de

Guvern nr.135 din 24.02.2014, nu prevede „business-plan-ul” ca fiind un document

în baza căruia producătorul agricol poate solicita și/sau obține subvenție.

În acest sens indică recurentul că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată, situație care conform art.432 alin.(2) lit.a) CPC constituie un temei

direct de casare a deciziei instanței de apel din 14 decembrie 2016.

Consideră recurentul că instanța de apel i-a încălcat dreptul său la un proces

echitabil prevăzut de art.6 CEDO.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Societatea pe Acțiuni „Orhei -

Vit” și Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

7

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Societatea pe Acțiuni

„Orhei -Vit” și Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

8

considera inadmisibile recursurile declarate de Societatea pe Acțiuni „Orhei -Vit” și

Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Societatea pe Acțiuni

„Orhei -Vit” și Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

9