3r-39/17 — anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare

3r-39/17 — anularea ordinului cu privire la aplicarea sanctiunii disciplinare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr.3r-39/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău - V. Muntean

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, V. Negru, M. Anton

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,

judecător, Valentina Clevadî

Judecători: Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Ministerul Educației,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dobîndă Valentina

împotriva Ministerului Educației privind anularea ordinului cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, prin care s-a

dispus restituirea cererii de apel depusă de Ministerul Educației,

c o n s t a t ă:

La 01 septembrie 2016, Dobîndă Valentina a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Educației privind anularea ordinului cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare.

In motivarea cererii depuse, reclamanta Dobîndă Valentina a indicat că, la

26 august 2016, aflându-se în concediu medical din 23 august 2016, prin intermediul

corespondenței poștale recepționate la adresa domiciliului a fost informată că, prin

ordinul Ministerului Educației nr.629-c din 23 august 2015 a fost sancționată

disciplinar cu concedierea din funcția de director interimar al Școlii Profesionale nr.2

din Chișinău, pentru abaterile disciplinare incompatibile cu funcția ocupată.

Ancheta de serviciu efectuată în perioada februarie-martie 2016, de către comisia

Ministerului Educației, a depistat abateri disciplinare, cum ar fi, folosirea situației de

serviciu în interes material ori în alte interese personale.

Menționează că, fiind suspendată din funție pentru perioada efectuării anchetei

de serviciu (15 februarie-15 martie 2016) controlul s-a petrecut în baza documentelor

1

prezentate de vice-directori și contabil-șef, care au prezentat incomplet documentele

bancare și contabile, în baza cărora comisia a făcut concluzie greșită privind folosirea

ilegală a surselor bugetare, fiind cauzat bugetului prejudiciu material de peste 481 000

lei și despre existența vinovăției ei, actul de control a fost adus la cunoștință cu

solicitarea de a prezenta nota de serviciu.

Dobîndă Valentina a mai indicat că, din cauza suspendării din funcție, iar

ulterior, aflându-se în concediul medical, nu a avut posibilitate să atragă atenția

controlorilor la incorectitudinea concluziilor anchetei de serviciu, fapt care a fost

depistat mai târziu, în cadrul inspectării financiare tematice efectuate la Școala

Profesională nr.21 din Chișinău. Potrivit actului de control ale Inspecției Financiare a

Ministerului Finanțelor nu s-au confirmat concluziile comisiei de anchetă a

Ministerului Educației în vederea existenței multiplelor abateri disciplinare, în privința

celorlalte încălcări de ordin financiar, acestea fiind expuse în Prescripția Inspecției

Financiare din 07 iulie 2016, expediată în adresa instituției controlate și în adresa

Ministerului Educației.

Mai menționează ca, în baza actelor controlului efectuat, explicațiilor și 2 note

informative în scris depuse la solicitarea Ministerului, s-a emis ordinul nr.553-c din

28 iulie 2016 de către Ministerul Educației, prin care a fost sancționată cu mustrare

aspră, obligând-o să efectuieze un plan de măsuri pentru lichidarea încălcărilor

depistate, ne solicitând explicații suplimentare.

Susține că, de fapt, în ordinul de concediere din 23 august 2016, Ministerul

Educației precizează, precum că, în baza ordinului din 12 februarie 2016 a format o

comisie pentru efectuarea controlului de serviciu și invocă că drept temei pentru

emiterea ordinului de sancționare a servit raportul comisiei, la fel s-a solicitat

prezentarea în scris a explicațiilor, analiza cărora denotă încălcarea disciplinei muncii

și a prevederilor art.201-202, 206-210 Codul muncii și art.69 alin (4) lit.a) Codul

Educației și atr.86 alin(1) lit.z) Codul muncii.

Menționează că, art.210 alin. (1) lit. a) Codul muncii îl obligă pe angajator să

indice în ordinul de aplicare a sancțiunii motivele de fapt și de drept, care confirmă

comiterea abaterii disciplinare și apreciază gravitatea ei. În ordinul de concediere din

23 august 2016 Ministerul doar s-a referit că reclamanta a prezentat explicații, iar

analiza lor împreună cu actele de control relevă despre valabilitatea încălcărilor

depistate. În acest context menționează că, atât prin actul Inspecției Financiare, cât și

în baza explicațiilor prezentate, a combătut orice concluzii ale comisiei Ministerului

Educației, care a efectuat ancheta de serviciu.

Susține că, în iulie 2016 a prezentat de 3 ori explicații în adresa Ministerului

Educației și, în baza lor, a fost emis ordinul nr.553-c din 28 iulie 2016 de sancționarea

ei. Careva alte controale sau alte explicații nu a prezentat, însă a fost sancționată a două

oară pentru aceiași abateri disciplinare depistate.

Relatează că, prin ordinul din 23 august 2016 Ministerul Educației a aplicat o

sancțiune disciplinară pentru abateri presupuse și care sunt datate cu anii 2014-2015.

2

Ordinul de concediere i-a fost adus la cunoștință nu la locul de muncă, cum prevede

art. 86, alin.(2) Codul muncii și care expres stipulează că nu se admite concedierea

salariatului în timpul aflării acestuia în concediul medical, dar prin expedierea la locul

de trai, începând cu 23 august 2016 se află în concediu medical. Despre ordinul de

concedierea sa a aflat pe data de 26 august 2016, când a semnat avizul poștal despre

primirea corespondenței, astfel, ordinul de concedierea fiind întrat în vigoare, cu toate

că ea continuă tratarea medicală. Pct. 1 al ordinului Ministerului din 23 august 2016 nu

conține data concretă despre ziua concedierii din funcția a salariatei Dobîndă

Valentinei, referindu-se în pct.4, că ordinul întră în vigoare la ziua aducerii sale la

cunoștința salariatului.

Consideră că, a fost încălcată procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare,

deoarece Ministerul Educației nu a solicitat acordul comitetului sindical, care este

obligatoriu la concedierea directorului interimar.

Afirmă că, pârâtul a admis încălcarea legislației muncii ce ține de procedura

emiterii ordinului nr.629-c din 23 august 2016, dând dovadă de o atitudine superficială

și neobiectivă în analiza și aprecierea tuturor circumstanțelor de fapt și de drept în

luarea deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare.

Prin cerere de concretizare a cerințelor din 26 septembrie 2016 reclamanta

solicită, anularea ordinului Ministerului Educației nr.629-c din 23 august 2016 privind

aplicarea sancțiunii disciplinare cu concediere din funcție, cu repunerea în funcția

deținută și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 90-94).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 10 octombrie 2016 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Dobîndă Valentina. S-a anulat

ordinul nr.629-c din 23 august 2016 emis de către Ministerul Educației cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare către Dobîndă Valentina, director al Școlii

Profesionale nr.2 din Chișinău. S-a obligat Ministerul Educației să o restabilească în

serviciu în funcția de director al Școlii Profesionale nr.2 din Chișinău din 26 august

cheltuielile pentru asistența juridică în cuantum de 2000 lei, în rest aceasta pretenție

s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 105,113-124).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 17 octombrie 2016 s-a

corectat greșeala din dispozitivul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din

10 octombrie 2016, prin înlocuirea în text a sintagmei „director” cu sintagma „director

interimar” (f.d. 110).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 17 octombrie 2016, Ministerul

Educației a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri,

prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă (f.d. 127).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2017, nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de Ministerul Educației și s-a obligat apelantul să depună apelul

3

motivat în termen de 7 zile din momentul recepționarii încheierii. Totodată s-a stabilit

examinarea cauzei pentru 09 februarie 2017 ora 11:50 (f.d. 131-132,133).

La 08 februarie 2017, Ministerul Educației a depus apelul motivat (f.d. 140-145).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017 s-a restituit cererea

de apel declarată de Ministerul Educației pe motiv că, apelantul nu a înlăturat

neajunsurile la cererea de apel în termenul limită stabilit prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 12 ianuarie 2017 (f.d. 149-151).

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la 01 martie 2017, Ministerul Educației a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu

restituirea pricinii pentru judecarea apelului.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o neîntemeiată, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept

procedural.

Pledând pentru admiterea cererii de recurs în sensul declarat, recurentul a indicat

că, Ministerul Educației a recepționat încheierea Curții de Apel Chișinău din

12 ianuarie 2017 la 31 ianuarie 2017, concomitent cu citația pentru 09 februarie 2017,

însă aflându-se în imposibilitate de a depune apelul motivat în termen de 07 zile, din

cauza volumului mare de lucru și în acest termen au întrat două zile nelucrătoare 4 și 5

februarie, a depus apel motivat prin intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău la

08 februarie 2017, cu o zi înainte de ședința de judecată.

Susține recurentul, că instanța de apel urma să țină cont de formalitățile privind

recepționarea, repartizarea și semnarea corespondenței, dar și volumul de lucru pentru

motivarea cererii de apel (f.d. 153-154).

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

Studiind materialele dosarului și argumentele invocate în recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate.

Din actele pricinii rezultă că, la 01 septembrie 2016, Dobîndă Valentina a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației privind anularea

ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, iar prin hotărârea Judecătoria

Buiucani, mun.Chișinău, cererea de chemare în judecată înaintată de Dobîndă

Valentina a fost admisă parțial (f.d.4-7, 113-125).

La fel, s-a constatat că la 17 octombrie 2016, Ministerul Educației a declarat apel

nemotivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată, privind contestarea actului

administrativ, să fie respinsă (f.d.127).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2017, nu s-a dat curs

cererii de apel nemotivate depusă de Ministerul Educației, apelantul fiind obligat să

depună apelul motivat în termen de 07 zile de la data recepționării încheierii, cauza

fiind numită spre examinare pentru data de 09 februarie 2017 (f.d. 131-132,133).

4

După cum atestă materialele cauzei, încheierea nominalizată a fost recepționată

de către recurent-apelant Ministerul Educației la 31 ianuarie 2017, fapt confirmat prin

semnătura din avizul de recepție anexat la dosar (f.d.135).

Cererea de apel motivată a fost înregistrată la Curtea de Apel Chișinău la

08 februarie 2017, ședința de judecată pentru examinarea apelului declarat de

Ministerul Educației fiind stabilită pentru data de 09 februarie 2017 ora 11.50.

După cum rezultă din conținutul încheierii Curții de Apel Chișinău din

12 ianuarie 2017 apelantului i-a fost acordat un termen de 7 zile din momentul

recepționării încheierii pentru prezentarea apelului motivat. Dat fiind faptul că

Ministerul Educației a recepționat încheierea menționată la 31 ianuarie 2017, termenul

limită de prezentare a apelului motivat urma să expire la 07 februarie 2017.

Analiza situației de fapt și de drept atestă că încheierea instanței de apel din

09 februarie 2017 este una legitimă și întemeiată, fiind omis termenul de depunere a

apelului motivat, deoarece apelantul-recurent nu s-a încadrat în termenul acordat de

instanța de apel, care a expirat la 07 februarie 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (l)-(3) CPC, sancțiunile procedurale sunt

urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru

subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire

defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept

procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în

fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care

are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale

instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului

procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului

de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui

abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau

inducerea sa în eroare.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert obligația

pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat, iar nerealizarea acestei sarcini

procedurale, precum și necontestarea actului procedural prin care nu s-a dat curs cererii

de apel, instituie prezumția de recunoașterea a legalității acestui act procedural și, în

consecință, obligația de a se conforma cerințelor instanței de apel, denotă întrunirea în

speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

Mai mult, principiul disponibilității participanților la proces de a se folosi cu bună-

credință de drepturile procedurale stabilite la art. 61 CPC, este afectat în pricină în

condițiile în care pe parcursul unei perioade îndelungate din data depunerii cererii de

5

apel nemotivate - 17 octombrie 2016 până la 09 februarie 2017, data când cererea de

apel a fost restituită, apelantul, cunoscând despre obligativitatea prezentării apelului

motivat, obligație ce aparține acestuia potrivit legii procedurale și în lipsa intervenției

instanței de apel, nu a prezentat înscrisurile respective.

Reieșind din cele relatate, Colegiul reține că argumentele invocate în cererea de

recurs poartă un caracter declarativ și sunt neîntemeiate.

La caz, CEDO prin practica sa constantă de nenumărate ori a precizat faptul, că

dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza Golder vs United

Kingdom din 21 februarie 1975), ci unul care poate implica anumite limitări din partea

statelor contractante.

Totodată, Colegiul relevă că soluția instanței de apel privind restituirea cererii de

apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că ține de obligația apelantului de a lua

măsurile necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanță (Cauza Van Harn

vs Germania nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent în cererea de

recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Educației.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dobîndă Valentina împotriva

Ministerului Educației privind anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecător, Valentina Clevadî

judecători: Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6