2ra-572/17 — recunoaștere ca proprietar de bună credință asupra automobilului

Prima instanță: A. Miron Instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova 2ra–572/17 Î N C H E I E R E 12 aprilie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorului – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gutium Iurie și Gutium Lucian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gutium Iurie și Gutium Lucian către ÎS CRIS „Registru” și Jaliuc Alexandru privind recunoașterea ca proprietar de bună-credință al autoturismului, obligarea eliberării certificatului de înmatriculare a autoturismului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Gutium Iurie și Gutium Lucian și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 07 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 12.12.2013, Gutium Iurie și Gutium Lucian s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎS CRIS „Registru” și Jaliuc Alexandru, solicitând recunoașterea ca proprietar de bună-credință al autoturismului model Volkswagen Golf, anul fabricării 2004, caroserie WYWZZZ1KZ5P06994; obligarea BEET Ialoveni să elibereze certificatul de înmatriculare mecanolizibil (cartela plastică) a autoturismului. În motivarea acțiunii au invocat că, la data de 10.05.2010, Gutium Iurie a procurat de la Jaliuc Alexandr autoturismul model Volkswagen Golf, fabricat în 2004, caroserie WVWZZZ1KZ5P06994, număr de înmatriculare K AG 174, fiind întocmită notarial procura nr. 1781 din 10.05.2010 și recipisa eliberată la 08.10.2013 de către Jaliuc Alexandr, prin care se confirmă transmiterea sumei de 7500 de euro.

La data de 07.05.2013, automobilul menționat a fost înmatriculat pe numele lui Gutium Lucian, fiindu-i eliberat și certificatul de înmatriculare, cu atribuirea autoturismului a numărului de înmatriculare nou - IL BH 399. În anul 2010, BEET Ialoveni a eliberat mandat pe numele lui Gutium Iurie, cu care a circulat atât în țară, cât și peste hotarele ei. Ulterior, după ce, Gutium Lucian, a primit certificatul temporar de înmatriculare al automobilului, de către BEET Ialoveni a fost informat precum că 1 automobilul Volkswagen Golf, anul fabricării 2004, caroserie nr.WVWZZZlKZ5P06994, este în căutare și i s-a refuzat eliberarea certificatului de înmatriculare mecanolizibil (cartela plastică). În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a mai menționat că, pe parcursul anilor de exploatare a autoturismului nominalizat, a achitat conform legislației în vigoare taxele necesare pentru verificarea tehnică a vehiculului, polița de asigurare, impozitele.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 octombrie 2015, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Gutium Iurie și Gutium Lucian și menținută hotărârea primei instanțe. La 13 ianuarie 2017, Gutium Iurie și Gutium Lucian, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu restituirea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului, au indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

La 09 martie 2017, ÎS CRIS „Registru” a depus referință la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2017. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Gutium Iurie și Gutium Lucian, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în 2 care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurenților Gutium Iurie și Gutium Lucian. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gutium Iurie și Gutium Lucian. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul - Svetlana Filincova, Judecători – Iurie Bejenaru, Galina Stratulat 3