3ra-381/17 — declararea nulității parțiale a actului administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare

3ra-381/17 — declararea nulității parțiale a actului administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Muruianu dosarul nr. 3ra-381/17

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată ,,M-Iunix-Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Curnic Valeriu împotriva Agenției Proprietății Publice,

intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată ,,M-Iunix-Plus” și

Întreprinderea de Stat „Cadastru” privind declararea nulității parțiale a actului

administrativ și a contractului de vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,M-Iunix-

Plus” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 iulie

2016,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2013, Curnic Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Proprietății Publice, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată ,,M-Iunix-Plus” și Întreprinderea de Stat „Cadastru” privind

declararea nulității parțiale a actului administrativ și a contractului de vânzare-

cumpărare.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, prin hotărârea Comisiei Republicane de

Privatizare a Obiectelor Arendate nr. 105 din 06.12.2002 s-a permis SRL „M-Iunix-

Plus” privatizarea subsolului lit. „A”, amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare

132, cu suprafața totală de 125,3 m.p. la valoarea de 62 700 lei, iar în temeiul cererii

intervenientului SRL „M-Iunix Plus”, a fost vândut bunul imobil cu nr. cadastral

0100206.101.01.228.

La 13.12.2002, între Departamentul Privatizării al Guvernului Republicii

Moldova, pe de o parte și SRL „M-Iunix-Plus”, pe de altă parte, în baza hotărârii

1

Comisiei de Privatizare menționate, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a

încăperii izolate nr. cadastral 0100206.101.01.228 din complexul imobiliar

0100206101, situată în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 132, iar Registrul

bunurilor imobile Capitolul C, privind înregistrarea în Registrul a drepturilor în

privința încăperii izolate cu nr. cadastral 0100206.101.01.228, a fost deschis la

27.01.2003, înregistrarea primară a dreptului de proprietate în privința bunului în

numele SRL „M-Iunix Plus” având loc la 14.01.2003.

Susține reclamantul că, actele contestate și anume, hotărârea Comisiei de

privatizare, contractul de vânzare-cumpărare și planul subsolului privatizat de SRL

„M-Iunix-Plus” au fost recepționate de la pârât prin intermediul avocatului său la data

de 03.04.2013, cu ocazia identificării temeiului și motivului blocării accesului la

imobilul său din curtea blocului locativ, întrucât la începutul anului 2013, până la

recepționarea documentelor menționate, SRL „M-Iunix-Plus” a blocat prin ridicarea

unui perete accesul la imobilul cu numărul cadastral 0100206.101.01.229 din curtea

blocului, motiv din care a înaintat la 28.01.2013 o cerere prin care a solicitat să fie

informat despre temeiul legal de blocare a accesului la imobilul său.

Menționează că, prin scrisoarea Agenției Proprietății Publice nr. 04-134 din

13.02.2013, a fost informat că pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 132, de

către SRL „M-Iunix-Plus” au fost procurate încăperi nelocuibile cu suprafața de

125,3 m.p., în temeiul deciziei Comisiei Republicane de Privatizare din 06.12.2002.

Examinând materialele care au stat la baza emiterii actului contestat, a constatat

că SRL „M-Iunix-Plus”, în vederea privatizării subsolului - lit. „A” din bd. Ștefan cel

Mare 132, mun. Chișinău, cu suprafața de 125,3 m.p., a prezentat Comisiei de

Privatizare un plan al subsolului privatizat ce nu corespunde situației de fapt, aparent

falsificat anume de către SRL „M-Iunix-Plus”, posibil cu concursul funcționarilor din

cadrul Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău, reprezentând în esență o modificare a

planului geometric a încăperilor privatizate, contrar documentației de proiect, în

scopul obținerii frauduloase a dreptului de cumpărare a unei suprafețe suplimentare,

reprezentând perimetru încăperii de uz comun - coridorul de acces, care asigura

accesul lui și a SRL „M-Iunix-Plus” în imobilele ce le aparțin cu drept de proprietate.

Mai indică reclamantul că, în planul subsolului prezentat de către reprezentantul

SRL „M-Iunix-Plus” Comisiei de privatizare, nu este arătată a doua cale de acces din

curtea blocului locativ la imobilul ce-i aparține cu drept de proprietate, pe când în

planul deținut de dânsul care datează din 05.01.1954, este arătată a doua cale de acces

la imobilul ce-i aparține, iar în materialele dosarului cadastral, lipsesc actele ce

justifică planificarea încăperilor privatizate, ulterior înregistrării dreptului de

proprietate în privința încăperii izolate cu nr. cadastral. 0100206.101.229.

Astfel, susține că, blocarea accesului la imobilul din curtea blocului, a avut drept

consecință ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, blocarea accesului

constituind totodată și eludare a cerințelor normativului în construcție - „Protecția

2

împotriva incendiilor a clădirilor și instalațiilor” NCM E.03.02-2001, p. 6.12,

conform cărora încăperile de la subsol sau demisol destinate pentru aflarea

concomitentă a 15 persoane, trebuie să dispună de cel puțin două ieșiri de evacuare.

Relatează că, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 83 din

09.10.2015 întocmit de expertul judiciar Achimov Anatolii, în privința bunului mobil

nr. cadastral 0100206.101.01.229, a fost stabilit că bunul imobil menționat, amplasat

în bd. Ștefan cel Mare 132, mun. Chișinău, dispune de două intrări/ieșiri, care în

același timp servesc ca ieșiri de evacuare pentru persoanele aflate în interior. În

timpul cercetărilor s-a depistat că una din intrări nu poate fi exploatată conform

destinației deoarece din partea opusă (bunul imobil cu nr. cadastral

0100206.101.01.228) este blocat printr-un perete despărțitor de către proprietarul

bunului învecinat SRL „M-Iunix Plus”. Totodată, în raport se mai menționează că

bunul imobil cu nr. cadastral 0100206.101.01.229 necesită în mod obligatoriu intrare

suplimentară și spațiul care asigură accesul comun al proprietarilor bunurilor imobile

cu nr. cadastrale 0100206.101.01.229 și 0100206.101.01.228 (coridorul), conform

destinației atestate de documentația de proiect fiind spațiu de uz comun și destinația

acestuia nu a fost modificată în rezultatul lucrărilor cadastrale de resistematizare sau

modificări de proiectare realizate în alt mod.

Prin hotărârea Comisiei Republicane de Privatizare a Obiectelor Arendate nr.

105 din 06.12.2002 și a contractului de vânzare-cumpărare din 13.12.2002 încheiat

între Departamentul Privatizării și SRL „M-Iunix-Plus”, de către ultimul a fost

privatizat spațiul de folosință comună ce asigură accesul proprietarilor bunurilor

imobile cu nr. cadastrale 0100206.101.01.229 și 0100206.101.01.228, din curtea

blocului, motiv din care reclamantul se consideră îndreptățit de a susține că actele

contestate urmează a fi declarate nule în partea privatizării spațiului de folosință

comună, atingerea adusă dreptului de proprietate fiind o ingerință inadmisibilă în

exercițiul dreptului de folosință a imobilului, conform destinației și condicilor de

exploatare atestate de documentația de proiect.

Solicită reclamantul, anularea hotărârii Comisiei Republicane de Privatizare a

Obiectelor Arendate nr. 105 din 06.12.2002 și a contractului de vânzare-cumpărare

din 13.12.2002 încheiat între Departamentul Privatizării a Guvernului Republicii

Moldova și SRL „M-Iunix-Plus”.

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, prin cererea din 17.06.2016,

reclamantul și-a modificat și concretizat cerințele, solicitând declararea nulă a

hotărârii Comisiei Republicane de Privatizare a Obiectelor Arendate nr. 105 din

06.12.2002 și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 13.12.2002 între

Departamentul Privatizării al Guvernului Republicii Moldova și Firma SRL „M-

Iunix-Plus” în partea privatizării spațiului de folosință comună ce asigură accesul

proprietarilor bunurilor imobile cu nr. cadastrale 0100206.101.01.229, din curtea

3

blocului amplasat în bd. Ștefan cel Mare, nr. 132, mun. Chișinău, precum și încasarea

cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 iulie 2016 cererea de

chemare în judecată a fost admisă, fiind anulată hotărârea Comisiei Republicane de

Privatizare a Obiectelor Arendate nr.105 din 06.12.2002 și contractul de vânzare-

cumpărare din 13.12.2002 încheiat între Departamentul Privatizării și SRL „M-Iunix-

Plus” având ca obiect vânzare localului cu suprafața de 125,3 m.p. situat în mun.

Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 132, lit. „A” subsol, în partea permiterii privatizării și

vânzarea SRL „M-Iunix-Plus” a spațiilor care asigură accesul în încăperile izolate ale

subsolului (coridor de acces), din curtea blocului locativ amplasat în bd. Ștefan cel

Mare nr. 132, mun. Chișinău (imobil cu nr. cadastral 0100206101.01), cu suprafața

totală de 19.9 m.p..

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, SRL ,,M-Iunix-Plus” a contestat-o

cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, s-a respins cererea

de apel a SRL ,,M-Iunix-Plus” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 25 iulie 2016.

La 17 februarie 2017, SRL ,,M-Iunix-Plus”, cu respectarea termenului prevăzut

de art. 434 CPC, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu remiterea pricinii la rejudecare în

prima instanță.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

criticându-le pentru netemeinicie și ilegalitate, susținând în esență că, nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele cauzei, fiind încălcate și aplicate

eronat a normele de drept material și procedural.

Susține recurentul că, deși acțiunea reclamantului vizează controlul legalității

unor acte juridice bilaterale, SRL,,M-Iunix-Plus” fiind subiect al raportului material

litigios, examinarea cauzei a avut loc doar cu implicarea unui singur pârât, Agenția

Proprietății Publice, cu restrângerea drepturilor procedurale a SRL ,,M-Iunix-Plus”,

situație care în opinia sa echivalează cu soluționarea drepturilor unor persoane

neantrenate în proces, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

La fel, consideră viciată și rezultată din interpretarea eronată a circumstanțelor

de fapt concluzia instanțelor de judecată referitoare la faptul imprescriptibilității

acțiunii, deoarece în anul 2004 intimatul a aflat despre încălcarea dreptului său, iar

acțiunea bazată pe prevederile art. 220 Cod civil, este lipsită de temei.

A mai indicat recurentul că, SRL,,M-Iunix-Plus” a privatizat o serie de obiecte

pe care le poseda și folosea cu titlu de arendă, iar privatizarea propriu-zisă a fost

efectuată în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului nr. 349 din 21.06.1996

cu privire la modul de evaluare și vânzare-cumpărare a obiectelor din fondul de

4

imobile nelocuibile arendate până la 01.01.1997, act normativ care deține un caracter

special în raport cu normele invocate de instanțele de judecată.

Relevă că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare au fost

respectate toate cerințele legii, fiind întrunite condițiile de valabilitate a actului

juridic.

În opinia recurentului, instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin obiectul

acțiunii, iar circumstanțele expuse în hotărâri sunt în contradicție cu actele cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către SRL ,,M-Iunix-Plus”,

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL ,,M-Iunix-Plus”, este

5

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de SRL ,,M-Iunix-Plus”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,M-Iunix-Plus”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6