2ra-434/17 — contestarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării drepturilor de către organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoaşterea încălcării drepturilor de către organul de urmărire penală şi încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-434/17 — contestarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării drepturilor de către organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-434/17
instanța de apel: D. Manole, G. Dașchevici, A. Bostan
Î N C H E I E R E
05 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către
Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Mițcul Alexandru,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mițcul Alexandru
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea
încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării
drepturilor de către organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, prin care a fost
admis apelul declarat de către Mițcul Alexandru, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 10 martie 2016 în partea respingerii cerințelor cu privire la încasarea
prejudiciului moral și emisă o nouă hotărâre în această parte prin care cerințele au fost
admise parțial, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 martie 2016
a fost menținută,
c o n s t a t ă :
La 15 ianuarie 2016, Mițcul Alexandru a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la
examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării drepturilor de către
organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a indicat că la data de 30 iunie 2014, a depus o plângere la
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău în baza art. 313 CPP.
Menționează că prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
01 iulie 2014, plângerea înaintată a fost declarată ca inadmisibilă, iar prin decizia Curții
de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, a fost casată încheierea sus menționată și
remisă cauza la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.
Afirmă că în pofida faptului că plângerile depuse se examinează în baza
dispozițiilor art. 313 CPP, a constatat că aceasta va fi examinată la finele anului 2015
sau începutul anului 2016, peste 18 luni de la depunere.
Remarcă că Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău a stabilit că judecătorul de
instrucție a încălcat dreptul reclamantului de a participa la examinarea plângerii,
deoarece nici el nici avocatul dânsului nu au fost citați.
Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil
a plângerii în baza art. 313 CPP și încasarea de la bugetul de stat prin intermediul
Ministerului Justiției a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 martie 2016, acțiunea
a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Mițcul Alexandru la
judecarea în termen rezonabil a plângerii depuse în conformitate cu prevederile art. 313
CPP, înregistrată în cancelaria Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău la data de
30 iunie 2014 și considerată drept satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului
moral cauzat constatarea încălcării dreptului reclamantului Mițcul Alexandru la
judecarea în termen rezonabil a cauzei pornite în baza plângerii depuse în conformitate
cu art. 313 CPP și înregistrate la în cancelaria Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău la
data de 30 iunie 2014, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, a fost admis apelul
declarat de către Mițcul Alexandru, casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii
cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral, și emisă o nouă hotărâre în această
parte prin care cerințele au fost admise parțial, fiind încasată suma de 6 000 lei cu titlu
de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei, în rest pretențiile înaintate de Mițcul Alexandru au fost respinse, iar hotărârea
primei instanțe a fost menținută.
În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 1 alin. (1), art. 2,
art. 4, art. 5 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin
încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011,
art. 19 alin. (1) și art. 313 CPP, care reglementează dreptul la repararea prejudiciului
cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului
la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, examinarea pricinii și sarcina
probațiunii, accesul liber la justiție, plângerea împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale
organului de urmărire penală și ale organului care exercită activitatea specială de
investigații.
Iar, cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de
apel a reținut că constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a
cauzei nu este suficientă pentru a considera că aceasta reprezintă prin sine o satisfacție
morală echitabilă.
La 22 decembrie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și
menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel
considerând-o neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material.
Afirmă că netemeinicia deciziei recurate se manifestă prin faptul că instanța de
apel a apreciat în mod arbitrar raportul motivat prezentat de către Judecătoria Buiucani
mun. Chișinău, ceia ce în consecință a dus la aplicarea eronată a normelor de drept
material, în condițiile în care din conținutul acestuia este destul de evident că durata de
timp a examinării plângerii din speța principală s-a datorat comportamentului lui
Mițcul Alexandru.
Remarcă că comportamentul instanțelor judecătorești nu relevă careva abateri de
la exigențele procesuale, or instanța de judecată nu trebuie sub pretextul respectării
termenului rezonabil de judecare a pricinii să refuze în cercetarea probelor necesare
pentru o completă și corectă soluționare a cazului.
Consideră că lipsa de diligență din partea lui Mițcul Alexandru, manifestată prin
inacțiune inexplicabilă pe o perioadă îndelungată de timp și neprezentarea la ședință de
judecată reprezintă lipsa de interesului pentru examinarea plângerii și nu există nici un
temei elocvent pentru dispunerea acordării satisfacției echitabile sub formă de sumă
pecuniară.
La 28 februarie 2017, Mițcul Alexandru a depus referință la recursul declarate de
către Ministerul Justiției al RM, invocând caracterul neîntemeiat al acestuia.
Totodată la 28 februarie 2017, Mițcul Alexandru a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea
prejudiciului moral cu emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care cerințele să
fie admise integral.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel
considerând-o neîntemeiată.
Afirmă că instanța de apel a considerat că mărimea prejudiciului moral solicitat
este exagerat de mare fără a lua în calcul suferințele fizice și psihice care au fost
pricinuite.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate
în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate
cu alin. (2).
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
După cum se atestă din materialul probator, copia deciziei instanței de apel din
18 octombrie 2016, a fost expediată în adresa recurenților Ministerul Justiției al RM și
Mițcul Alexandru la data de 19 octombrie 2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii
de însoțire nr. 2a-1858 (f. d. 129), fiind recepționată de către Ministerul Justiției al RM
la 23 noiembrie 2016, fapt confirmat prin ștampila de intrare aplicată pe scrisoare de
însoțire (f. d. 140). Totodată la materialele cauzei nu există date ce atestă recepționarea
deciziei recurate de către Mițcul Alexandru.
Astfel instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor
legale și a declarat recursurile la 22 decembrie 2016, respectiv la 28 februarie 2017, în
termen.
Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile
declarate de către Ministerul Justiției al RM și Mițcul Alexandru sunt inadmisibile din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Ministerul Justiției al RM
și Mițcul Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și
(4) CPC, or recurenții nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei
instanței de apel.
Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct
starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile
declarate de către Ministerul Justiției al RM și Mițcul Alexandru asemenea aspecte nu
se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și Mițcul Alexandru ca
inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și
Mițcul Alexandru se consideră inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva