2ra-434/17 — contestarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării drepturilor de către organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-434/17

instanța de apel: D. Manole, G. Dașchevici, A. Bostan

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Mițcul Alexandru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mițcul Alexandru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării

drepturilor de către organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Mițcul Alexandru, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 10 martie 2016 în partea respingerii cerințelor cu privire la încasarea

prejudiciului moral și emisă o nouă hotărâre în această parte prin care cerințele au fost

admise parțial, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 martie 2016

a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 15 ianuarie 2016, Mițcul Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei, recunoașterea încălcării drepturilor de către

organul de urmărire penală și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 30 iunie 2014, a depus o plângere la

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău în baza art. 313 CPP.

Menționează că prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

01 iulie 2014, plângerea înaintată a fost declarată ca inadmisibilă, iar prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, a fost casată încheierea sus menționată și

remisă cauza la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Afirmă că în pofida faptului că plângerile depuse se examinează în baza

dispozițiilor art. 313 CPP, a constatat că aceasta va fi examinată la finele anului 2015

sau începutul anului 2016, peste 18 luni de la depunere.

Remarcă că Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău a stabilit că judecătorul de

instrucție a încălcat dreptul reclamantului de a participa la examinarea plângerii,

deoarece nici el nici avocatul dânsului nu au fost citați.

Solicită constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil

a plângerii în baza art. 313 CPP și încasarea de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției a prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 martie 2016, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Mițcul Alexandru la

judecarea în termen rezonabil a plângerii depuse în conformitate cu prevederile art. 313

CPP, înregistrată în cancelaria Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău la data de

30 iunie 2014 și considerată drept satisfacție echitabilă pentru repararea prejudiciului

moral cauzat constatarea încălcării dreptului reclamantului Mițcul Alexandru la

judecarea în termen rezonabil a cauzei pornite în baza plângerii depuse în conformitate

cu art. 313 CPP și înregistrate la în cancelaria Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău la

data de 30 iunie 2014, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Mițcul Alexandru, casată hotărârea primei instanțe în partea respingerii

cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral, și emisă o nouă hotărâre în această

parte prin care cerințele au fost admise parțial, fiind încasată suma de 6 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei, în rest pretențiile înaintate de Mițcul Alexandru au fost respinse, iar hotărârea

primei instanțe a fost menținută.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 1 alin. (1), art. 2,

art. 4, art. 5 din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011,

art. 19 alin. (1) și art. 313 CPP, care reglementează dreptul la repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, examinarea pricinii și sarcina

probațiunii, accesul liber la justiție, plângerea împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale

organului de urmărire penală și ale organului care exercită activitatea specială de

investigații.

Iar, cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a reținut că constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei nu este suficientă pentru a considera că aceasta reprezintă prin sine o satisfacție

morală echitabilă.

La 22 decembrie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material.

Afirmă că netemeinicia deciziei recurate se manifestă prin faptul că instanța de

apel a apreciat în mod arbitrar raportul motivat prezentat de către Judecătoria Buiucani

mun. Chișinău, ceia ce în consecință a dus la aplicarea eronată a normelor de drept

material, în condițiile în care din conținutul acestuia este destul de evident că durata de

timp a examinării plângerii din speța principală s-a datorat comportamentului lui

Mițcul Alexandru.

Remarcă că comportamentul instanțelor judecătorești nu relevă careva abateri de

la exigențele procesuale, or instanța de judecată nu trebuie sub pretextul respectării

termenului rezonabil de judecare a pricinii să refuze în cercetarea probelor necesare

pentru o completă și corectă soluționare a cazului.

Consideră că lipsa de diligență din partea lui Mițcul Alexandru, manifestată prin

inacțiune inexplicabilă pe o perioadă îndelungată de timp și neprezentarea la ședință de

judecată reprezintă lipsa de interesului pentru examinarea plângerii și nu există nici un

temei elocvent pentru dispunerea acordării satisfacției echitabile sub formă de sumă

pecuniară.

La 28 februarie 2017, Mițcul Alexandru a depus referință la recursul declarate de

către Ministerul Justiției al RM, invocând caracterul neîntemeiat al acestuia.

Totodată la 28 februarie 2017, Mițcul Alexandru a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea

prejudiciului moral cu emiterea unei noi hotărâri în această parte prin care cerințele să

fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată.

Afirmă că instanța de apel a considerat că mărimea prejudiciului moral solicitat

este exagerat de mare fără a lua în calcul suferințele fizice și psihice care au fost

pricinuite.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum se atestă din materialul probator, copia deciziei instanței de apel din

18 octombrie 2016, a fost expediată în adresa recurenților Ministerul Justiției al RM și

Mițcul Alexandru la data de 19 octombrie 2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii

de însoțire nr. 2a-1858 (f. d. 129), fiind recepționată de către Ministerul Justiției al RM

la 23 noiembrie 2016, fapt confirmat prin ștampila de intrare aplicată pe scrisoare de

însoțire (f. d. 140). Totodată la materialele cauzei nu există date ce atestă recepționarea

deciziei recurate de către Mițcul Alexandru.

Astfel instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și a declarat recursurile la 22 decembrie 2016, respectiv la 28 februarie 2017, în

termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de către Ministerul Justiției al RM și Mițcul Alexandru sunt inadmisibile din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Ministerul Justiției al RM

și Mițcul Alexandru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurenții nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de către Ministerul Justiției al RM și Mițcul Alexandru asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către Ministerul Justiției al RM și Mițcul Alexandru ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Mițcul Alexandru se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva