3ra-330/17 — contestarea actului administrativ, plata salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanță: I. Sandu dosarul nr. 3ra-330/17

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, A. Panov

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Focșa

Anatolie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Focșa Anatolie împotriva

Primarului și Primăriei or. Căușeni cu privire la contestarea actului administrativ,

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului moral și

la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat

împotriva Primăriei or. Căușeni cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârea Judecătoriei

Căușeni din 27 iunie 2016, prin care acțiunile au fost respinse,

c o n s t a t ă :

La 23 august 2012, Focșa Anatolie a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Primarului și Primăriei or. Căușeni cu privire la contestarea actului

administrativ, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin dispoziția Primarului or. Căușeni „Cu

privire la suspendarea raportului de muncă” nr. 03-1/124 din 21 august 2012, începând

cu 21 august 2012 a fost suspendat din funcția de jurist al Primăriei or. Căușeni, până

la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe cauza penală nr. 2011180028, iar

serviciul contabil a fost obligat să suspende calcularea drepturilor salariale.

Susține că conform art. 7 din Legea privind Codul de conduită a funcționarului

public nr. 25 din 22 februarie 2008, funcționarul public este obligat să servească cu

bună-credință autoritatea publică în care activează, precum și interesele legitime ale

cetățenilor și să se abțină de la orice act sau faptă care poate prejudicia imaginea,

prestigiul sau interesele legale ale autorității publice.

Menționează că norma sus menționată a fost aplicată în contradicție cu

prevederile art. 1, art. 131 și art. 14 din aceiași lege și cu art. 6 din Codul civil.

Indică că conform art. 53 lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, raporturile de serviciu se suspendă de

către autoritatea publică în cazul recunoașterii în calitate de bănuit sau emiterii în

privința acestuia a ordonanței de punere sub învinuire, până la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești.

În acest sens, relevă că, norma menționată se aplică în strictă coroborare cu

prevederile art. 200 din CPP, care stipulează expres că suspendarea provizorie din

funcție o decide administrația instituției în care activează bănuitul, învinuitul, în

condițiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează

nemijlocit urmărirea penală, iar hotărârea administrației instituției de suspendare din

funcție poate fi atacată la judecătorul de instrucție.

Afirmă că Procuratura raionului Căușeni, în cadrul urmăririi penale nu a înaintat

nici un demers pârâților privind suspendarea sa din funcția de jurist al Primăriei

or. Căușeni.

Relevă că actualmente, cauza penală se află în stadiu de finalizare la Judecătoria

Căușeni și în cadrul examinării cauzei penale acuzatorul nu a solicitat suspendarea sa

din funcție, iar Judecătoria Căușeni nu a emis nici o încheiere de suspendare a sa din

funcția de jurist al Primăriei or. Căușeni.

Remarcă că în dispoziția contestată Primarul or. Căușeni a făcut trimitere la

art. 76 lit. h) și lit. n) din Codul muncii, care prevede că contractul individual de

muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de omitere,

din vina salariatului, a termenului de trecere a controlului medical și în alte cazuri

prevăzute de legislația în vigoare, însă aceste norme nu au tangență cu suspendarea

raporturilor de serviciu în speță.

Insistă că potrivit art. 329 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul este obligat să

repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de

posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte act normative nu prevăd altfel.

Solicită anularea dispoziției Primarului or. Căușeni „Cu privire la suspendarea

raportului de muncă” nr. 03-1/124 din 21 august 2012, restabilirea sa în funcția de

jurist al Primăriei or. Căușeni, încasarea salariului pentru perioada privării ilegale de

posibilitatea de a munci și repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul Focșa Anatolie și-a concretizat

pretențiile, solicitând anularea dispoziției Primarului or. Căușeni „Cu privire la

suspendarea raportului de muncă” nr. 03-1/124 din 21 august 2012, încasarea de la

Primăria or. Căușeni a salariului pentru perioada 21 august 2012 - 03 februarie 2015 în

sumă de 84 844,08 lei, compensarea pierderilor ca rezultat al neachitării la timp a

plăților cuvenite pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1 la sută din suma

neplătită în termen în mărime de 77 580,44 lei, încasarea pierderilor cauzate de

neachitarea la timp a salariului în mărime de 16 262,02 lei și repararea prejudiciului

moral în sumă de 50 000 lei.

La 12 septembrie 2012, Oficiului teritorial Căușeni al Cancelariei de Stat a

depus cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Căușeni cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Oficiului teritorial Căușeni al Cancelariei de

Stat a indicat că prin dispoziția Primarului or. Căușeni „Cu privire la suspendarea

raportului de muncă” nr. 03-1/124 din 21 august 2012 s-a dispus suspendarea,

începând cu 21 august 2012, a raporturilor de serviciu cu angajatul în calitate de jurist

Focșa Anatolie, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe cauza penală

nr. 2011180028.

Menționează că la emiterea acestei dispoziții, Primăria or. Căușeni a încălcat

grav prevederile art. 166, art. 187, art. 277 și art. 278 din CPC, art. 200 alin. (3) CPP și

art. 69 din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006.

Solicită anularea dispoziției Primarului or. Căușeni „Cu privire la suspendarea

raportului de muncă” nr. 03-1/124 din 21 august 2012 și restabilirea lui Focșa Anatolie

în funcția de jurist al Primăriei or. Căușeni.

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 21 septembrie 2012 pricinile civile au

fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 27 iunie 2016, acțiunile au fost respinse

ca fiind nefondate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Focșa Anatolie și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, au fost admise

parțial observațiile la procesul-verbal al ședinței de judecată din 10 noiembrie 2016.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile, art. 76 lit. g) din

Codul muncii, care reglementează aspecte ce țin suspendarea contractului individual

de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților, care indică că contractul

individual de muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz

de trimitere în instanța de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat

a unei infracțiuni incompatibile cu munca prestată, până la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești.

Cu referire la norma citată și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel

a reținut justă concluzia primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii cu privire la

anularea dispoziției Primarului or. Căușeni nr. 03-1/124 din 21 august 2012 ,,Cu

privire la suspendarea raportului de muncă, considerând că nu sunt temeiuri pentru

anularea acesteia, considerând că prima instanță temeinic și legal a respins acțiunea.

La 05 ianuarie 2017, Focșa Anatolie a depus cererea de recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu remiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural, fiind pasibilă de casare.

În acest context, precizează că suspendarea contractului individual de muncă a

fost dispusă cu aplicarea eronată a legii.

Consideră că instanța de apel greșit a reținut că suspendarea din funcție este un

drept al angajatorului, iar realizarea acestuia este posibilă până la data rămânerii

definitive a hotărârii judecătorești pe cauza penală, indiferent de momentul emiterii

actului de suspendare și în lipsa demersului organului de urmărire penală.

La 19 ianuarie 2017, Focșa Anatolie a depus suplimentul la recursul declarat în

care a invocat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 372 din Codul de procedură

civilă.

La 14 martie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Focșa Anatolie a depus

recurs și împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017.

În motivarea recursului a invocat dezacordul parțial cu încheierea contestată,

considerând-o neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel din 10 noiembrie 2016

la 05 ianuarie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Focșa Anatolie este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Focșa Anatolie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Focșa Anatolie asemenea aspecte nu se regăsesc.

Pentru considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Focșa Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Focșa Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva