2ra-616/17 — inlaturarea obstacolelor in folosirea edificiului

prima instanță: A. Gafton dosarul nr.2ra-616/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Proca Alexei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Proca Alexei

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Biroului

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la înlăturarea obstacolelor în folosirea edificiului și recunoașterea valabilității

contractului de comodat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Proca Alexei și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015 prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 18 aprilie 2014, Proca Alexei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM și Birului Migrație și Azil

al MAI al RM cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea edificiului și

recunoașterea valabilității contractului de comodat.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 2011, cu acordul Ministerului

Afacerilor Interne al RM în cadrul Centrului de Plasament Temporar al Minorilor al

MAI din str. L. Tolstoi 39, mun. Chișinău a fost amenajat un paraclis în scopul

catehizării și educației moral-spirituală a minorilor plasați în cadrul centrului, prin

intermediul căruia s-au petrecut diverse activități de încadrare în viața socială a

persoanelor social-vulnerabile inclusiv: organizarea pelerinajelor pe teritoriul RM,

activități de caritate, organizarea diferitor activități de sărbători.

In aceeași perioadă a fost solicitată acordarea susținerii spirituale a persoanelor

cu dezabilități auditive și de vorbire, condiții asigurate în cadrul Paraclisului cu

efortul depus de slujitorii paraclisului și translatori.

Menționează că în urma efectuării reformelor, Centrul de Plasament a fost

desființat, iar începând cu luna aprilie 2013, și-a început activitatea o altă

subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne - Biroul Migrație și Azil, care de la

bun început s-a prezentat ostilă bisericii, insistând ilegal asupra încetării activității

Paraclisului.

Considera că este inadmisibil să se permită lichidarea și demolarea bisericii

într-o țară ortodoxă, mai mult că activitatea specifică a acestui paraclis este de a

contribui în mod semnificativ la susținerea persoanelor cu dezabilități, fiind unicul

locaș din RM în care se petrec slujbe divine pentru persoanele cu dezabilități auditive

și alte categorii.

Totodată afirmă că multiplele adresări în instanțele competente nu au dus la

rezolvarea problemei iar, Biroul Migrație și Azil al MAI al RM, i-a avertizat despre

faptul, că biserica urmează să fie închisă.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 5, 199, 572, 859 Cod civil și

art. art. 9, 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Solicită, înlăturarea obstacolelor la folosirea edificiului din str. L. Tolstoi 39

mun. Chișinău și recunoașterea valabilității contractului de comodat încheiat între

MAI al RM și Mitropolia Moldovei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 decembrie 2014,

acțiunea a fost scoasă de pe rol din motiv că reclamantul nu s-a prezentat în mod

repetat în ședința de judecată și din motivul nerespectării procedurii de soluționarea a

litigiului pe cale extrajudiciară (f.d. 31).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2015, a fost admis

recursul declarat de Proca Alexei, casată încheierea primei instanțe și remisă pricina

în prima instanță pentru examinarea în fond (f. d. 55-59).

În cadrul dezbaterilor judiciare reclamantul Proca Alexei concretizându-și

cerințele a solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea edificiului din str. L. Tolstoi

39, mun. Chișinău și obligarea Ministerului Afacerilor Interne al TM și Biroul de

Migrație și Azil al MAI al RM să semneze un contract de comodat.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015,

cerințele lui Proca Alexei în partea obligării Ministerului Afacerilor Interne al RM și

Biroului Migrație și Azil al MAI al RM să semneze un contract de comodat au fost

scoase de pe rol din motiv că cererea a fost semnată și depusă în judecată de o

persoană neîmputernicită.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 noiembrie 2015,

acțiunea în partea înlăturării obstacolelor în folosirea edificiului din str. L. Tolstoi

39, mun. Chișinău a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Proca Alexei, și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel instanțele judecătorești cu referire la circumstanțele

cauzei și probele din dosar au reținut prevederile art. 46 din Constituție RM care

reglementează aspecte ce țin de dreptul de proprietate privată și au relevat că Proca

Alexei solicită apărarea unui drept real în temeiul prevederilor art.307 – 310 Cod

civil, însă de fapt nu dispune de un asemenea drept.

În context, instanțele au remarcat că prin prisma legislației civile, posesiunea

este o stare de fapt, care trebuie confirmată printr-un contract, iar în cazurile

prevăzute de lege, și înregistrat în Registrul bunurilor imobile, pe când Proca Alexei a

fost în imposibilitate de a face dovada existenței unui drept real la folosirea

edificiului din incinta Biroului Migrație și Azil cu sediul în str. L. Tolstoi 39, mun.

Chișinău.

Totodată, instanțele au respins ca fiind declarative invocările lui Proca Alexei

cu referire la art. 307-310 Cod civil ce reglementează posesiunea de bună-credință,

revendicarea de către posesorul de bună-credință a bunului aflat în posesiune

nelegitimă, dreptul posesorului de bună-credință la posesiune netulburată și

posesiunea legitimă și stabilind că Proca Alexei a eliberat deja de sine-stătător

imobilul situat în str. L. Tolstoi 39, mun. Chișinău, au concluzionat că în speță

posesiunea ca stare de fapt nu mai există.

La data de 03 februarie 2017, Proca Alexei a declarat recurs împotriva deciziei

instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

În motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele importante și legale pentru

soluționarea justă a pricinii și au aplicat și încălcat normele de drept material, fapt

ce a dus la pronunțarea unei hotărâri ce contravine împrejurărilor cauzei și normelor

de drept național și internațional.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 03 februarie 2017, împotriva deciziei instanței de apel

din 06 decembrie 2016, în termen.

La 27 februarie 2017, în adresa intimaților Ministerul Afacerilor Interne al RM

și Biroul Migrație și Azil al MAI al RM a fost expediată copia recursului declarat de

către Proca Alexei cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 23 martie 2017, Biroul Migrație și Azil al MAI al RM a depus referință la

recursul declarat de Proca Alexei, invocând netemeinicia acestuia și legalitatea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

Însă, intimatul Ministerul Afacerilor Interne al RM nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Proca Alexei este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Proca Alexei nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Proca Alexei asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Proca Alexei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Proca Alexei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva