2ra-606/17 — Repararea prejudiciului material si moral

prima instanță: V. Rusnac dosarul nr.2ra-606/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Grigoriță Grigore,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigoriță Grigore

împotriva lui Cojocaru Simion cu privire la repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Grigoriță Grigore, casată hotărârea judecătoriei

Cimișlia din 17 septembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 14 mai 2015, Grigoriță Grigore a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Cojocaru Simion cu privire la repararea prejudiciului material

și moral.

In motivarea acțiunii a invocat că în iarna anului 2004 i-a împrumutat lui

Cojocaru Simion 2 m steri de salcâm în valoare de 800 lei pentru transportarea cărora

a achitat suma de 100 lei, iar în anul 2006 i-a transmis acestuia cu împrumut o foaie

de laminat pentru podea cu diametrul de 2,25 m 2,30 m ce costă aproximativ 700 lei.

Susține că deși pârâtul i-a promis că-i va restitui salcâmul până în primăvara

anului 2004, iar foaia de laminat la prima cerere, nu i-a restituit bunurile primite și nu

i-a achitat costul acestora, prin ce i-a cauza un prejudiciu material în mărime de 1 600

lei.

Indică reclamantul că la încercările de a soluționa litigiul pe cale extra

judiciară, pârâtul a promis că v-a restitui bunurile materiale sau costul acestora însă

ulterior s-a eschivat de la executarea obligațiilor.

Susține reclamantul că Cojocaru Simion prin eschivarea de la îndeplinirea

promisiunilor de restituire a bunurilor i-a cauzat și un prejudiciu moral considerabil

ce constă din diferite stări sufletești nesatisfăcătoare și pe care-l estimează la suma de

1 000 lei.

În drept, își întemeiază cerințele în baza art. art. 8, 9, 10, 11, 315, 316, 344,

345, 347, 348, 357, 361, 1398, 1422, 1423 Cod civil.

Solicită încasarea din contul lui Cojocaru Simion în beneficiul dânsului a

prejudiciului material în sumă de 1 600 lei și a prejudiciului moral în sumă de 1000

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 17 septembrie 2015, acțiunea a fost

respinsă ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de Grigoriță Grigore și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016, a fost admis

recursul declarat de Grigoriță Grigore, casată decizia instanței de apel și restituită

pricina spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de Grigoriță Grigore, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă

hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel vizavi de circumstanțele cauzei a invocat

prevederile at. 572 alin. (2) Cod civil, care stabilesc condițiile generale de executare a

obligațiilor și stabilind că pârâtul Cojocaru Simion nu a invocat tardivitatea acțiunii a

reținut că prima instanță a respins acțiunea fin oficii contrar prevederilor art. 271

CPC.

Totodată, instanța de apela cu referire la art. 867, 868 Cod civil, ce

reglementează aspecte ce țin de contractul de împrumut și neexecutarea obligației de

a da cu împrumut și a reținut lipsa raportului obligațional între apelant și intimat, și a

remarcat că părțile nu au încheiat o tranzacție de împrumut, bunurile mobile fiind

transmise intimatului în primul caz în schimbul unei plase din metal, iar în cel de al

doilea caz cu titlu de remunerare pentru serviciile prestate, fapt ce denotă lipsa

elementelor contractului de împrumut stipulate la art. 867 Cod civil.

Iar în context a menționat că materialele cauzei nu conțin careva înscrisurile

care ar demonstra existența unei contract de împrumut între Gheorghița Grigore și

Cojocaru Simion.

La data de 19 ianuarie 2017, Grigoriță Grigore a declarat recurs împotriva

deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului și a aplicat

și interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a dus la emiterea unei decizii

ilegale și neîntemeiate.

Consideră că a confirmat toate circumstanțele de fapt și de drept invocate

drept temei a pretențiilor înaintate și a prezentat probe și înscrisuri suficiente care

confirmă poziția dânsului și temeinicia cerințelor înaintate față de Cojocaru Simion,

însă instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere incorectă și neobiectivă probele

prezentate spre examinare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 19 ianuarie 2017, împotriva deciziei instanței de apel

din 15 decembrie 2016, în termen.

La 27 februarie 2017, în adresa intimatului Cojocaru Simion a fost expediată

copia recursului declarat de către Grigoriță Grigore cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Grigoriță Grigore este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Grigoriță Grigore nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Grigoriță Grigore asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Grigoriță Grigore ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Grigoriță Grigore se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva