2ra-636/17 — cu privire la încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-636/17 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: V. Muntean nr. 2ra-636/17 instanța de apel: A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna ÎNCHEIERE 05 aprilie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fiodor Orlov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Orlov împotriva Eugeniei Grigoriev cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Fiodor Orlov și menținută hotărârea primei instanțe constată: La 23 decembrie 2015, Fiodor Orlov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Eugeniei Grigoriev cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a invocat că la 16 august 2014, a dat cu împrumut Eugeniei Grigoriev suma de 5500 euro cu termenul limită de rambursare 31 decembrie 2014. Afirmă că banii au fost trasmiși Eugeniei Grigoriev la piața auto „Pruncul” pentru a cumpăra un automobil de marcă „Ford Tranzit” bus, pentru fratele ei Valeriu Grigoriev. Susține că de mai multe ori s-a adresat verbal către Eugenia Grigoriev solicitând să-i întoarcă suma împrumutului, iar la 14 decembrie 2015 a expediat în adresa ei și o cerere prealabilă ca până la 25 decembrie 2015, să-i întoarcă benevol suma împrumutului. La 22 decembrie 2015, prin intermediul oficiului poștal a primit răspuns de la Eugenia Grigoriev, ca director a SRL „Eanej”, prin care recunoaște suma datoriei și îi pune condiții prin care indică că firmele lui SRL „Olgalex” și SRL „Orlov Service” au careva datorii față de firma ei.
Explică că banii i-a împrumutat Eugeniei Grigoriev ca persoană fizică. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC, art. 512, 867, 871 Cod civil. 1 Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul Eugenie Grigoriev în beneficiul lui suma împrumutului în mărime de 5500 euro, echivalentul a 115000 lei și încasarea taxei de stat și alte cheltuieli de examinare a cauzei de la pârâtă. La 23 februarie 2016, Fiodor Orlov a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară prin care a solicitat încasarea din contul Eugeniei Grigoriev în beneficiul lui suma împrumutului în mărime de 5500 euro, echivalentul a 115000 lei, taxa de stat și alte cheltuieli de examinare a cauzei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 07 iunie 2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, a fost respins apelul declarat de Fiodor Orlov și menținută hotărârea primei instanțe. La 24 ianuarie 2017, Fiodor Orlov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate. Obiectează că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat circumstanțele de fapt și de drept material și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.
Susține că chiar dacă prevederile art. 211 alin. (1) Cod Civil, indică că nerespectarea formei scrise a actului juridic poate avea ca consecință imposibilitatea dovedirii acestui act prin proba cu martori, totuși părțile sunt în drept să dovedească actul juridic cu toate celelalte mijloace de probă prevăzute de lege. Remarcă că capitolul VII din Cod civil nu prevede expres respectarea formei scrise a contractului de împrumut. Astfel, consideră că pentru a dovedi faptul primirii sumelor bănești cu împrumut ca mijloace de probă pot servi explicațiile părților și alte înscrisuri. În această ordine de idei indică că Eugenia Grigorev nu a negat faptul primirii împrumutului în mărime de 5500 euro, iar potrivit art. 123 alin. (6), CPC faptele invocate de una din părți nu trebuiesc dovedite în mărimea în care cealaltă parte nu le-a negat.
Menționează că pretențiile Eugeniei Grigorev precum că va întoare datoria după ce el va achita datoriile față de firma ei sunt ilegale. Afirmă că instanța de apel a ignorat că Eugenia Grigorev pretinde declarativ și nefondat la existența datoriei lui față de persoană juridică, atunci când relațiile în pricina dată sunt între persoanele fizice. În context consideră nefondată opinia instanțelor ierarhic inferioare precum că cerințele lui urmează a fi respinse din motivul imposibilității constatării existenței unor raporturi juridice între părți ca persoane fizice. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 25 noiembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 87) . 2 Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombre 2016, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Fiodor Orlov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Fiodor Orlov, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fiodor Orlov ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Fiodor Orlov se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.