2ra-636/17 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: V. Muntean nr. 2ra-636/17

instanța de apel: A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Fiodor Orlov

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Fiodor Orlov împotriva

Eugeniei Grigoriev cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Fiodor Orlov și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 23 decembrie 2015, Fiodor Orlov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Eugeniei Grigoriev cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 16 august 2014, a dat cu împrumut

Eugeniei Grigoriev suma de 5500 euro cu termenul limită de rambursare

31 decembrie 2014.

Afirmă că banii au fost trasmiși Eugeniei Grigoriev la piața auto „Pruncul”

pentru a cumpăra un automobil de marcă „Ford Tranzit” bus, pentru fratele ei

Valeriu Grigoriev.

Susține că de mai multe ori s-a adresat verbal către Eugenia Grigoriev

solicitând să-i întoarcă suma împrumutului, iar la 14 decembrie 2015 a expediat în

adresa ei și o cerere prealabilă ca până la 25 decembrie 2015, să-i întoarcă benevol

suma împrumutului.

La 22 decembrie 2015, prin intermediul oficiului poștal a primit răspuns de la

Eugenia Grigoriev, ca director a SRL „Eanej”, prin care recunoaște suma datoriei și

îi pune condiții prin care indică că firmele lui SRL „Olgalex” și SRL „Orlov Service”

au careva datorii față de firma ei.

Explică că banii i-a împrumutat Eugeniei Grigoriev ca persoană fizică.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC, art. 512, 867,

871 Cod civil.

1

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul Eugenie Grigoriev în beneficiul

lui suma împrumutului în mărime de 5500 euro, echivalentul a 115000 lei și

încasarea taxei de stat și alte cheltuieli de examinare a cauzei de la pârâtă.

La 23 februarie 2016, Fiodor Orlov a depus o cerere de chemare în judecată

suplimentară prin care a solicitat încasarea din contul Eugeniei Grigoriev în

beneficiul lui suma împrumutului în mărime de 5500 euro, echivalentul a 115000

lei, taxa de stat și alte cheltuieli de examinare a cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 07 iunie 2016, acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Fiodor Orlov și menținută hotărârea primei instanțe.

La 24 ianuarie 2017, Fiodor Orlov a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le ilegale și neîntemeiate.

Obiectează că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat circumstanțele

de fapt și de drept material și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Susține că chiar dacă prevederile art. 211 alin. (1) Cod Civil, indică că

nerespectarea formei scrise a actului juridic poate avea ca consecință imposibilitatea

dovedirii acestui act prin proba cu martori, totuși părțile sunt în drept să dovedească

actul juridic cu toate celelalte mijloace de probă prevăzute de lege.

Remarcă că capitolul VII din Cod civil nu prevede expres respectarea formei

scrise a contractului de împrumut.

Astfel, consideră că pentru a dovedi faptul primirii sumelor bănești cu

împrumut ca mijloace de probă pot servi explicațiile părților și alte înscrisuri.

În această ordine de idei indică că Eugenia Grigorev nu a negat faptul primirii

împrumutului în mărime de 5500 euro, iar potrivit art. 123 alin. (6), CPC faptele

invocate de una din părți nu trebuiesc dovedite în mărimea în care cealaltă parte nu

le-a negat.

Menționează că pretențiile Eugeniei Grigorev precum că va întoare datoria

după ce el va achita datoriile față de firma ei sunt ilegale.

Afirmă că instanța de apel a ignorat că Eugenia Grigorev pretinde declarativ și

nefondat la existența datoriei lui față de persoană juridică, atunci când relațiile în

pricina dată sunt între persoanele fizice.

În context consideră nefondată opinia instanțelor ierarhic inferioare precum că

cerințele lui urmează a fi respinse din motivul imposibilității constatării existenței

unor raporturi juridice între părți ca persoane fizice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 25 noiembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 87) .

2

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombre 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Fiodor Orlov nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Fiodor Orlov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Fiodor Orlov ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Fiodor Orlov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4