2r-345/17 — încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea sumei
- Temei legal
- scutirile de taxă de stat
2r-345/17 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: O. Cernei dosarul nr.2r-345/17
instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici
D E C I Z I E
14 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat, Iurie Bejenaru
examinând recursul declarat de Sobolevschii Veaceslav, în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată depusă de Panciul Eugeniu împotriva lui Sobolevschii
Veaceslav privind încasarea datoriei,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 prin care s-a
respins cererea lui Sobolevschii Veaceslav cu privire la scutirea parțială de la plata
taxei de stat și s-a restituit ca netimbrat apelul,
c o n s t a t ă :
La 16 iulie 2015, Panciul Eugeniu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva lui Sobolevschii Veaceslav privind încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24.07.2012 în calitate de
creditor a încheiat un contract de împrumut (recipisă) cu Sobolevschii Veaceslav în
calitate de debitor, transmițând acestuia suma de 30000 euro pe un termen de 6 luni.
În recipisa eliberată pârâtul a stipulat că, în cazul neachitării în termenul stabilit
a sumei împrumutului, se va achita cu imobil la preț avantajos, în termen de două
luni.
Menționează reclamantul că, multiplele solicitări telefonice adresate lui
Sobolevschii Veaceslav privind restituirea sumei împrumutate nu s-au soldat cu
succes.
La 07.07.2014 a transmis pârâtului o somație prin care a cerut restituirea
integrală a sumei împrumutului în termen de 5 zile, însă până la moment suma
împrumutată nu a fost restituită.
1
Solicită reclamantul, încasarea de la Sobolevschii Veaceslav în beneficiul său a
sumei de 30 000 euro, dobânzii de întârziere în sumă de 10447, 83 euro și
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 martie 2016 acțiunea
a fost admisă, fiind încasat de la Sobolevschii Veaceslav în beneficiul lui Panciul
Eugeniu suma de 30 000 euro, cu titlu de datorie, suma de 10 447,83 euro, dobânda
de întârziere, suma de 18 792 lei cu titlu de taxă de stat, suma de 11,15 lei cu titlu de
servicii poștale, suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, iar în
total suma de 40 447,83 euro, convertiți în valuta națională la momentul executării
hotărârii judecătorești, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii
Moldova și suma de 23 803,15 lei.
La 20.04.2016, Sobolevschii Veaceslav a contestat cu apel hotărârea primei
instanțe în partea încasării sumei de 10 000 euro din suma de 30 000 euro și dobânzii
de întârziere în sumă de 10 447 euro.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2016 nu s-a dat curs cererii
de apel depuse de Sobolevschii Veaceslav și s-a acordat apelantului termen pentru
prezentarea apelului motivat, în limba de stat și achitarea taxei de stat în mărime de
10 360 lei, până la prima ședință fixată pentru data de 14 iunie 2016, orele 10:00.
La 14 iunie 2016, Sobolevschii Veaceslav a depus cerere privind scutirea de la
plata taxei de stat, invocând că are la întreținere un copil invalid (f.d. 87).
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, s-a respins ca
neîntemeiată cererea apelantului Sobolevschii Veaceslav cu privire la scutirea de la
plata taxei de stat la depunerea apelului, fiindu-i acordat apelantului termen
suplimentar pentru achitarea taxei de stat în sumă de 10 360 lei, până la ședința
următoare stabilită pentru data de 28 iunie 2016, orele 10:00.
La 24 iunie 2016, Sobolevschii Veaceslav a declarat recurs împotriva încheierii
Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016.
Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție din 27 iulie 2016 s-a respins recursul declarat de Sobolevschii
Veaceslav și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016.
La 24 octombrie 2016, Sobolevschii Veaceslav a înaintat instanței de apel cerere
de scutire parțială de la plata taxei de stat, invocând situația financiară a familiei
(f.d.119).
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 s-a restituit ca
netimbrat apelul declarat de Sobolevschii Veaceslav, fiind restituită și taxa de stat în
mărime de 3 300 lei.
La 08 noiembrie 2016, Sobolevschii Veaceslav a declarat recurs împotriva
încheierii Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016.
Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016, s-a admis recursul declarat de
2
Sobolevschii Veaceslav, s-a casat încheierea Curții de Apel Chișinău din 25
octombrie 2016, cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău,
pentru examinarea cererii de scutire parțială de la plata taxei de stat.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 s-a respins cererea
lui Sobolevschii Veaceslav cu privire la scutirea parțială de la plata taxei de stat și s-a
restituit ca netimbrat apelul declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 22 martie 2016, precum și taxa de stat în mărime de 3 300 lei.
La 13 martie 2017, Sobolevschii Veaceslav a declarat recurs împotriva încheierii
Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea
încheierii și emiterea unei noi încheieri privind scutirea parțială de la plata taxei de
stat, cu restituirea pricinii la rejudecare.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată
considerând-o ilegală și neîntemeiată.
În acest sens, susține că, instanța de apel a examinat cererea cu privire la scutirea
de la plata taxei de stat în lipsa sa și a avocatului, care nu a fost legal citat,
încălcându-i astfel dreptul care parte în proces.
Consideră că, instanța de apel era obligată să nu dea curs cererii și să-i acorde
termen pentru lichidarea neajunsurilor.
În conformitate cu art. 425 CPC (în vigoare la momentul pronunțării actului
contestat), termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
pronunțarea ei.
Încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 16.02.2017, însă careva
date privind recepționarea acesteia de către recurent la dosar nu există. Prin urmare,
recursul declarat de către Sobolevschii Veaceslav la data de 13.03.2017 a fost depus
cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Examinând argumentele recursului în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide
că recursul declarat de Sobolevschii Veaceslav, urmează a fi respins cu menținerea
încheierii contestate, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină
încheierea.
Așadar, recurentul Sobolevschii Veaceslav invocă dezacordul cu încheierea
Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017 prin care s-a respins cererea cu privire
la scutirea parțială de la plata taxei de stat și s-a restituit apelul ca netimbrat.
Analizând conținutul încheierii contestate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, încheierea
instanței de apel emisă în acest sens, este întemeiată și legală.
3
Potrivit art. 364 alin. (1) CPC, cererea de apel se depune în scris la instanța
judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul
se impune cu taxă, în condițiile legii.
În conformitate cu art. 83 CPC, taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în
temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în
ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora
li se eliberează copii de pe documente din dosar.
Articolul 4 alin.(1) din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992,
stipulează că în cazurile prevăzute de lege, la cerere, judecătorul sau instanța
judecătorească, în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens,
este în drept să elibereze, complet sau parțial, de plata taxei de stat persoanele fizice
și juridice, precum și să eșaloneze sau să amâne achitarea taxei de stat.
Aceeași concluzie derivă și din prevederile art. 85 alin.(4) CPC, care stabilește
cazurile de scutire de la plata taxei de stat, inclusiv în funcție de situația materială și
de probele prezentate în acest sens.
În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs relevă că, scutirea
de la plata taxei de stat, prin prisma art. 85 alin. (4) CPC, este dictată de capacitatea
reală a justițiabilului de a achita taxa de stat calculată conform Legii taxei de stat
nr.1216-XII din 03.12.1992, capacitate care urmează a fi apreciată de către instanță și
care urmează a fi nemijlocit reflectată de probele anexate la dosar în acest sens.
Colegiul reține în acest sens că, întru argumentarea temeiniciei cererii de scutire
de la plata taxei de stat, Sobolevschii Veaceslav a prezentat instanței certificate care
confirmă că are la întreținere un copil invalid de gradul doi și, atât el, cât și soția, nu
sunt angajați în câmpul muncii.
În opinia Colegiului, probele prezentate nu indică nemijlocit asupra situației
materiale care să reflecte situația precară la moment a solicitantului și imposibilitatea
achitării taxei de stat.
Or, recurentul nu a prezentat probe care să confirme cu certitudine
imposibilitatea materială a acestuia de a achita taxa de stat, precum ar fi mărimea
altor venituri, existența la întreținere a altor personae, informația de la organul fiscal
privind existența și situația conturilor bancare deținute, deținerea în proprietate a
bunurilor mobile, imobile, cote de participație în cadrul unor întreprinderi.
Astfel, în susținerea imposibilității achitării taxei de stat, Sobolevschii Veaceslav
nu a prezentat probe suficiente privind existența sau inexistența mijloacelor
financiare și/sau altor înscrisuri care ar permite instanței să evalueze în ansamblu
starea financiară a acestuia în vederea scutirii de la plata taxei de stat, deoarece,
probele prezentate nu reflectă cu certitudine starea materială reală a solicitantului.
În astfel de circumstanțe, Colegiul conchide că, Curtea de Apel Chișinău justificat
a respins cererea lui Sobolevschii Veaceslav cu privire la scutirea parțială de la plata
taxei de stat și a restituit apelul.
4
De asemenea, este de menționat că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din
14 iunie 2016, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 iulie 2016, s-a
respins ca neîntemeiată cererea apelantului Sobolevschii Veaceslav cu privire la
scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului, pe aceleași temeiuri.
Reieșind din cele relatate, Colegiul reține că argumentele invocate în cererea de
recurs poartă un caracter declarativ și sunt neîntemeiate.
Argumentul recurentului precum că, instanța de apel a examinat cererea cu privire
la scutirea de la plata taxei de stat în lipsa sa, urmând să-i acorde termen pentru
lichidarea neajunsurilor, nu poate fi reținut, dat fiind că recurentul a avut suficient
timp pentru a achita taxa de stat, sau după caz, de a prezenta probe suplimentare în
vederea susținerii cererii de scutire de la plata acesteia.
Nu poate fi luat în considerare nici argumentul recurentului referitor la necitarea
avocatului său, or, acesta cunoștea despre litigiul în cauză și avea obligația de a se
interesa despre soarta dosarului.
În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu
normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței la acea fază a
procesului.
Față de aceste considerente, Colegiul reține că în situația din speță limitările
instituite de legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de
apel corespund cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces
la un tribunal, precum și cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa.
Curtea a reiterat implicit că, însăși impunerea la achitarea taxei de stat nu
constituie prin sine o limitare incompatibilă cu garanțiile articolului 6 din Convenție,
în situația în care solicitantul nu a probat lipsa mijloacelor financiare (a se vedea
Romany Gaz Grup v. Moldova, cererea nr. 11662, 10.06.2010).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în hotărârea
Kreuz contra Poloniei (§ 60) că exigența de plată a taxei de stat aferentă cererilor cu
care sunt sesizate jurisdicțiile civile, nu poate fi considerată în sine drept o restricție
adusă dreptului de acces la tribunal.
De altfel, instanța europeană a relatat în practica judiciară constantă că, dreptul la
o instanță nu este absolut. În această privința, Curtea Europeană, în mai multe cauze
de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că, interesele unei bune administrări a
justiției pot să justifice impunerea unei restricții de natură financiară în accesul unei
persoane la o instanță (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricție
se impune a fi una justificată, generată de situația celui ce recurge la calea de atac,
dar și conformă normelor care guvernează accesul la justiție.
Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul, că
instanța de apel a aplicat corect normele de drept procedural, Colegiul ajunge la
concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat și de a menține încheierea contestată.
5
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se respinge recursul declarat de către Sobolevschii Veaceslav.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Panciul Eugeniu împotriva lui
Sobolevschii Veaceslav privind încasarea datoriei.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecător Valentina Clevadî
judecători Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
6