3ra-354/17 — anularea actelor administrative

3ra-354/17 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra - 354/17

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

Judecător: V. Chisilița

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, A. Bostan, I. Cotruță

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova, Nicolae Craiu,

Oleg Sternioală, Mariana Pitic

judecând recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ispas Iurie

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind anularea actului

adminsitrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Ispas Iurie, fiind casată hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 09 septembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre de admitere a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 24 august 2016, Ispas Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în baza ordinului nr. 822 din 18

august 2016, Ministerul Justiției a suspendat activitatea sa de administrator autorizat,

pe motivul că, în baza încheierilor Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2015 și

13 noiembrie 2015, a fost destituit din întreprinderi pe care le avea în gestiune. Actul

pârâtului a fost întemeiat pe art.8 lit. d) și art.36 alin. (2) pct.3 al Legii nr. 161 din 18

iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați.

Astfel, Ispas Iurie a explicat că a prezentat înscrisuri și probe concludente în

cadrul Comisiei de autorizare și disciplină a administratorilor autorizați, precum că

din întreprinderile menționate în încheierile instanței de insolvabilitate, la care a făcut

trimitere comisia, a fost revocat din funcție nu pentru încălcare sau neexecutare a

Pagină 1 din 10

atribuțiilor prevăzute de lege, ci pentru faptul că a lipsit de la ședințele de judecată.

Or, în perioada examinării cauzelor, se afla în Penitenciarul nr. 13, plasat în arest

preventiv în baza unei declarații false.

În acest context, se arată că termenul măsurii preventive sub formă de arest

preventiv, aplicate în privința sa în baza încheierilor Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, a fost din 21 octombrie 2015 până la data de 08 ianuarie 2016. La

recomandările experților, care au analizat temeiurile pornirii cauzei penale, s-a propus

clasarea dosarului pe motiv că acțiunile lui Ispas Iurii s-au încadrat în limitele

legislații în vigoare.

În explicitarea poziției sale, Ispas Iurie a relatat că, prin încheierea Curții de

Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, a fost desemnat administrator provizoriu la

S.R.L. „Mereli Com”, fiindu-i expediat actul judecătoresc la 20 octombrie 2015. La

14 decembrie 2015, a fost fixată ședința de raportare, însă a lipsit din motivele sus

enumerate. Totodată, din aceeași cauză, nu s-a prezentat nici la ședință ulterioară

stabilită la 18 decembrie 2015. Așadar, pentru a nu tergiversa procesul de

insolvabilitate, creditorul a solicitat numirea unui alt administrator al insolvabilității.

Susține că nu a fost în stare să execute prevederile încheierii din 06 octombrie 2015

pe motiv că se află în stare de arest. În același timp, încheierea de destituire nu a fost

atacată, deoarece a expirat termenul de prescripție prevăzut în art.8 din Legea

insolvabilității și, din cauza informației parvenite de la administratorul insolvabilității

numit, potrivit căreia încheierea din 06 octombrie 2015 și-a pierdut valabilitatea

juridică odată cu intrarea S.R.L. „Mereli Com” în procedura de faliment simplificat la

finele anului 2015.

Cu privire la încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2015, Ispas

Iurie a specificat că a fost destituit din funcția de administrator al insolvabilității al

S.R.L. „Zzitterra Jazz”. În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a reținut că

administratorul insolvabilității, Iurie Ispas, a fost destituit în baza procesului - verbal

al adunării creditorilor, menținută de către instanța de insolvabilitate. În opinia sa,

argumentele invocate în procesul-verbal al adunării nu corespundeau adevărului,

astfel, a depus contestare. Cu toate acestea, din cauza aplicării măsurii preventive în

privința sa, a absentat de la ședința de judecată din 13 noiembrie 2015, iar instanța de

insolvabilitate, în lipsa sa, a adoptat încheierea sus menționată. Subsidiar, arată că

respectiva încheiere nu putea fi contestată din aceleași motive ca și în cauza S.R.L.

„Mereli Com”, și anume a expirat termenul de prescripție și întreprinderea vizată

trebuia fi lichidată.

În concluzie, a subliniat că a prezentat aceleași explicații detaliate Comisiei de

autorizare și disciplină a administratorilor autorizați, care a ignorat probele aduse în

argumentarea poziției sale și a propus Ministrului Justiției suspendarea autorizației de

funcționare în calitate de administrator autorizat.

Pagină 2 din 10

Solicită Ispas Iurie, anularea ordinului Ministerului Justiției al Republicii

Moldova nr. 822 din 18 august 2016 cu privire la suspendarea activității

administratorului autorizat, Ispas Iurie.

La 08 septembrie 2016, Ispas Iurie a depus cerere de extindere a pretențiilor

sale, solicitând, în ședința de judecată, anularea punctului 3 din decizia Comisiei de

Autorizare și Disciplină din 16 august 2016. (f. d. 22 și 32)

Pe parcursul examinării cauzei, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

formulat referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată. (f. d. 19 – 21)

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 septembrie 2016, a

fost respinsă acțiunea ca nefondată. (f. d. 38, 44 – 47)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de Ispas Iurie și casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09

septembrie 2016. (f. d. 66 – 74)

Astfel, a fost admisă acțiunea lui Ispas Iurie, fiind anulat ordinul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova nr. 822 din 18 august 2016 cu privire la suspendarea

activității administratorului autorizat, Ispas Iurie, și pct. 3 din decizia Comisiei de

Autorizare și Disciplină din 16 august 2016. (f. d. 66 – 74)

La 27 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 13 decembrie 2016. (f. d. 76)

La 03 februarie 2017, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 09 septembrie 2016, prin care acțiunea lui Ispas Iurie a fost respinsă.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul remarcă că, în baza

încheierilor Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2015 și 13 noiembrie 2015,

intimatul Iurie Ispas a fost destituit din funcțiile deținute, doarece nu și-a îndeplinit

atribuțiile ce-i revin prin Legea insolvabilității. Astfel, pretinde că, la data examinării

cazului disciplinar de către Comisia de autorizare și disciplină a administratorilor

autorizați, existau acte judecătorești definitive și irevocabile în corespundere cu art.

36 alin. (1), pct. 5) și alin. (2), pct. 3 al Legii nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la

administratorii autorizați.

Respectiv, recurentul susține că încălcările imputate lui Ispas Iurie sunt

constatate prin acte judecătorești irevocabile, fapt care a servit temei de a atrage

administratorul autorizat la răspundere disciplinară conform art. 36 alin. (2) pct. 3) al

Legii nr. 161 din 18 iulie 2014.

Consideră că aprecierile Curții de Apel Chișinău din decizia Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016 precum că în acțiunile sau inacțiunile lui Ispas Iurie

nu fost constatate încălcări stipulate în art. 36 alin. (1), pct. 5 al Legii nr. 161 din 18

Pagină 3 din 10

iulie 2014, nu corespund adevărului. În acest sens, sugerează că în încheierile sus

enumerate au fost stabilite numeroase abateri admise de intimat. Or creditorii au

solicitat destituirea acestuia din fucția deținută, invocând un șir de abateri admise de

către acesta, dar nicidecum faptul că este deținut în Penitenciarul nr. 13. În același

context, recurentul precizează că Ispas Iurie a fost înștiințat legal despre datele

ședințelor de judecată, având posibilitatea de a-și pregăti apărarea.

În aceste circumstanțe, Ministerul Justiției al Republicii Moldova consideră că

decizia contestată nu conține o motivare argumentată referitor la lipsa abaterilor din

partea administratorului autorizat.

La 22 februarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat cererea de recurs în

adresa lui Ispas Iurie cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o

lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 92)

Intimatul Ispas Iurie a depus referință în întâmpinarea recursului, solicitând

respingerea cererii de recurs și menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 decembrie 2016. (f. d . 94 – 95)

La 20 martie 2017, în vederea respectării principiului contradictorialității, a fost

expediată Ministerului Justiției al Republicii Moldova copia referinței formulate de

intimat. (f. d. 96)

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o

mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, prin prisma art. 434 alin.(1) CPC, completul de judecată

a constatat că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 03

februarie 2017 este depus în termen. Concomitent, materialele cauzei, atestă că

recursul nu a fost examinat anterior, iar, conform art. 430 CPC, a fost intentat de

persoana abilitată cu acest drept, fiind reprezentată de Sorin Olaru, împuternicit prin

procura nr. 141 din 09 septembrie 2016 (f. d. 89). La fel, a fost reținut că argumentele

recurentului se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2) CPC.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 martie 2017, a

fost considerat că nu există temeiuri de aplicare a art. 433 CPC în privința recursului

depus de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind declarat admisibil spre

examinare în fond. (f. d. 97)

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În corespundere cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat

fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost

Pagină 4 din 10

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

plus, recurenții și intimatul au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții

împotriva Finlandei din 19 aprilie 2007, cererea nr. 63235/0, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din CPC,

Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau

care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite

condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă

reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este

afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova urmează a fi admis, cu

dispunerea casării deciziei instanței de apel din 13 decembrie 2016 și menținerea

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 septembrie 2016, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Instanța de recurs notează că circumstanțele cauzei prezentate de părți și

determinate de instanțe în fazele procesuale anterioare, denotă că, prin decizia

Comisiei de autorizare și disciplină a administratorilor autorizați din 16 august 2016,

a fost încetată procedura disciplinară față de administratorul autorizat, Iurie Ispas, din

motivul expirării termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare pa cauza dosar 2i-

21/15. (f. d. 23 – 27, 45, 72)

La fel, prin aceeași decizie, a fost aplicată amenda în mărime de 30 unități

convenționale față de intimat pentru încălcarea termenului de depunere a autorizației

în original în urma emiterii ordinului de suspendare a activității. În același timp, a fost

propus Ministerului Justiției să emită ordin prin care să suspende activitatea

administratorului autorizat, Iurie Ispas, pe un termen de 6 luni, referitor la cauzele 2i-

597/15 încheierea de destituire din 18 decembrie 2015 și cauza dosarului 2i-222/15

încheierea de destituire din 13 noiembrie 2015. (f. d. 23 – 27, 45, 72).

Astfel, la 18 august 2016, Ministrul Justiției a emis ordinul nr. 822, prin care a

suspendat activitatea administratorului autorizat Iurie Ispas, deținător al autorizației

nr. 165 din 19 ianuarie 2015, la decizia Comisiei de autorizare și disciplină a

Pagină 5 din 10

administratorilor autorizați, începând cu 16 august 2016 până la 16 februarie 2017. (f.

d. 13, 46, 73).

Nefiind de acord cu suspendarea din funcție, intimatul Ispas Iurie a depus

cerere de chemare în judecată, completată pe parcurs (f. d. 22 și 32), împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin care a cerut anularea ordinului

Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr. 822 din 18 august 2016 cu privire la

suspendarea activității administratorului autorizat, Ispas Iurie, și a punctului 3 din

decizia Comisiei de Autorizare și Disciplină din 16 august 2016.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a respins acțiunea

ca nefondată. (f. d. 38, 44 – 47)

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a stabilit că, în prezența încheierilor

Curții de Apel din 13 noiembrie 2015 și 18 decembrie 2015, prin care a fost constatat

neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege de

către administratorul autorizat, Ispas Iurie, Comisia de autorizare și disciplină a

administratorilor autorizați a aplicat justificat dispozițiile art. 36 alin. (1) și alin. (2)

subpunct 3) al Legii nr. 161 din 18 iulie 2014 și a atras corect la răspundere

disciplinară reclamantul. (f. d. 47)

Totodată, în opinia instanței, Comisia nu este competentă să se pronunțe în

privința temeiniciei concluziilor reflectate și stabilite în actul de dispoziție a instanței

de judecată, atribuțiile sale rezumându-se la aplicarea corectă a legislației în vigoare.

(f. d. 47)

Împotriva hotărârii primei instanță, Ispas Iurie a depus cerere de apel, iar prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, a fost admis apelul declarat

de acesta și casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 septembrie

Astfel, a fost admisă acțiunea lui Ispas Iurie, fiind anulat ordinul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova nr. 822 din 18 august 2016 cu privire la suspendarea

activității administratorului autorizat, Ispas Iurie, și pct. 3 din decizia Comisiei de

Autorizare și Disciplină din 16 august 2016. (f. d. 66 – 74)

La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că administratorul

insolvabilității, Ispas Iurie, a fost destituit în baza încheierilor instanțelor de

insolvabilitate din 13 noiembrie 2015 și 18 decembrie 2015, însă în acțiunile sau

inacțiunile lui nu au fost constate încălcări stipulate în art. 36 pct. 1 alin. (5) al Legii

nr. 161 din 18 iulie 2014, care ar putea servi temei pentru sancționarea lui cu

suspendarea activității. (f. d. 73 – 74)

În același timp, Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău a apreciat critic

punctul de vedere al primei instanței cu privire la faptul că actele judecătorești nu au

fost contestate de Ispas Iurie, deoarece ultimul nu a primit încheierile de destituire și

Pagină 6 din 10

s-a aflat în imposibilitate să le atace, fiind plasat în arest preventiv la Penitenciarul nr.

Studiind argumentele expuse în cererea de recurs și cele din referința

intimatului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ Lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a decis anularea ordinul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova nr. 822 din 18 august 2016 cu privire la suspendarea

activității administratorului autorizat, Ispas Iurie, și a punctului 3 din decizia Comisiei

de Autorizare și Disciplină din 16 august 2016, interpretând eronat normele de drept

material deduse judecății și apreciind arbitrar încheierile Curții de Apel Chișinău din

13 noiembrie 2015 și 18 decembrie 2015.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: (c) a interpretat în mod eronat legea. În cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară.

Instanța de recurs reamintește că recurentul Ministerul Justiției al Republicii

Moldova susține că încălcările imputate lui Ispas Iurie sunt constate prin acte

judecătorești irevocabile, fapt care a servit temei de a-l atrage la răspundere

disciplinară conform art. 36 alin. (2) pct. 3) al Legii nr. 161 din 18 iulie 2014. Astfel,

aprecierile Curții de Apel Chișinău din decizia Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2016 precum că în acțiunile sau inacțiunile lui Ispas Iurie nu fost constatate

încălcări stipulate în art. 36 alin. (1) pct. 5 al Legii nr. 161 din 18 iulie 2014, nu

corespund adevărului.

În întâmpinarea acestei poziții, intimatul Ispas Iurie a invocat că instanța de

apel a relatat corect și sub toate aspectele motivele de fapt și drept din speță, luând în

considerare și factorul uman.

Astfel, normele de drept material relevante speței se conțin în Legea nr. 161 din

18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați.

Conform art. 36 alin. (1) pct. 5) al Legii nr. 161 din 18 iulie 2014,

administratorii sînt trași la răspundere disciplinară pentru: încălcarea, neexercitarea

sau exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege, constatate printr-o

hotărâre sau sentință irevocabilă a instanței de judecată.

Din interpretarea acestei dispoziții legale, rezultă că pentru aplicarea acestui

articol este necesar întrunirea a două condiții cumulative, și anume, în primul rând să

existe un act judecătoresc irevocabil, iar în al doilea rând, prin acest act să fie

constatată o încălcare, neexercitare sau exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor

administratorului autorizat prevăzute de lege.

La acest capitol, Colegiul reține că ambele instanțe au cercetat încheierile

irevocabile ale Curții de Apel din 13 noiembrie 2015 și 18 decembrie 2015, adoptate

în privința intimatului, însă au ajuns la concluzii diametral opuse.

Pagină 7 din 10

Prin urmare, instanța de fond a stabilit că, prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 13 noiembrie 2015 și din 18 decembrie 2015, a fost constatat că

intimatul nu-și onorează obligațiile de serviciu în calitate de lichidator la Î. M.

„Zziterra Jaz” S. R. L. și administrator provizoriu la S. R. L. „Mereli Com”. (f. d. 46 –

47)

Contrar celor indicate, instanța de apel și-a rezumat poziția la faptul că

intimatul Ispas Iurie a fost destituit în baza încheierilor instanțelor de insolvabilitate

din 13 noiembrie 2015 și 18 decembrie 2015, însă în acțiunile sau inacțiunile lui nu au

fost stabilite încălcări stipulate în art. 36 pct. 1 alin. (5) al Legii nr. 161 din 18 iulie

2014, care ar putea servi temei pentru sancționarea lui cu suspendarea activității. (f. d.

73 – 74)

În aceste circumstanțe, instanța de recurs notează că poziția instanței de fond se

confirmă din cuprinsul încheierilor menționate. Așadar, prin încheierea Curții de Apel

din 13 noiembrie 2015, s-a constatat că în calitate de lichidator, Iurie Ispas, nu a

adoptat nici o hotărâre despre desfășurarea de convocare a adunării creditorilor,

încălcând prevederile art. 55 alin. (3) și (7), art. 56 alin. (13) al Legii insolvabilității.

De asemenea, intimatul nu a îndeplinit atribuțiile ce-i revin prin dispozițiile art. 66

alin. (1) lit. d) și o) și art. 72 din legea citată. (f. d. 9 - 12)

Iar, cu privire la încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2015,

Colegiul subliniază că instanța de insolvabilitate a statuat că Iurie Ispas nu-și exercită

atribuțiile sale în calitate de administrator provizoriu al S. R. L. „Mereli Com”, fiind

ignorate dispozițiile art. 68 al Legii insolvabilității. (f. d. 7 - 8)

Ansamblul celor relatate, denotă în mod evident încălcările admise de intimat,

care au fost circumscrise de către instanța de judecată în dispozițiile Legii

insolvabilității. Din acest raționament, se observă că instanța de apel, în decizia sa din

13 decembrie 2016, a apreciat superficial aceste acte judecătorești. În acest mod,

instanța de recurs acceptă obiecția recurentului cu privire la faptul că decizia

contestată nu conține o motivare argumentată referitor la lipsa abaterilor din partea

administratorului autorizat.

În același context, prin recalificarea circumstanțelor determinate de instanțele

de insolvabilitate în încheierile din 13 noiembrie 2015 și 18 decembrie 2015, instanța

de apel a interpretat în mod eronat art. 123 alin. (2) Codul de procedură civilă și nu a

ținut cont de principiul securității raporturilor juridice. Or, potrivit acestei norme de

drept, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt

obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici

nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași

persoane.

Pagină 8 din 10

Subsidiar, instanța relevă că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către

o instanță, așa cum este garantat de articolul 6 § 1 al CEDO, trebuie interpretat în

lumina Preambulului Convenției, care, în partea sa relevantă, declară preeminența

dreptului o parte a moștenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție,

dobândit autoritatea lucrului judecat. (a se vedea Brumărescu împotriva Romania,

[GC], nr. 28342/95, § 61 - 62, ECHR 1999-VII).

Pertinent litigiului este și opinia primei instanțe, potrivit căreia, Comisia de

autorizare și disciplină a administratorilor autorizați nu este competentă să se

pronunțe în privința temeiniciei concluziilor reflectate și stabilite în actul de dispoziție

a instanței de judecată, atribuțiile sale rezumându-se la aplicarea corectă a legislației

în vigoare. (f. d. 47)

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs remarcă că, într-adevăr, intimatul s-

a aflat în stare de arest preventiv în perioada 21 octombrie 2015 până la 08 ianuarie

2016, atunci când au fost examinate cazurile menționate mai sus în privința sa de

către instanța de insolvabilitate (f. d. 29). Însă, este evident că, potrivit art. 71 alin. (4)

al Legii nr. 149 din 29 iunie 2012 insolvabilității, încheierea de destituire poate fi

atacată cu recurs de către administrator/lichidator (f. d. 47).

Respectiv, instanța de recurs consideră că intimatul a avut posibilitatea legală

de a ataca încheierile instanței de insolvabilitate după expirarea măsurii preventive

sub formă de arest preventiv, având, în esență, motive obiective de repunere în termen

a cererilor sale de recurs în condițiile art. 116 CPC. Așadar, este neîntemeiat, punctul

de vedere al instanței de apel referitor la nerecepționarea de către Ispas Iurie a

încheierilor de destituire și imposibilitatea contestării acestora, din cauza aflării în

stare de arest preventiv la Penitenciarul nr. 13. Or instanța apreciază această opinie ca

o încercare a intimatului de a-i fi admisă acțiune, fiind exonerat de răspunderea

disciplinară stabilită în privința lui.

În lumina celor constatate și în urma controlului legalității hotărârii primei

instanțe și deciziei instanței de apel, Colegiul punctează că prima instanța a stabilit

corect întrunirea cerințelor de aplicare a art. 36 alin. (1) pct. 5) al Legii nr. 161 din 18

iulie 2014 în privința lui Ispas Iurie de către Comisia de autorizare și disciplină a

administratorilor autorizați. De fapt, în cadrul examinării cazului disciplinar, se atestă

că intimatul a putut să prezinte, în diverse etape ale acesteia, argumentele pe care le

considera pertinente pentru apărarea intereselor sale, iar decizia Comisiei de

autorizare și disciplină a administratorilor autorizați din 16 august 2016, în ansamblu,

este motivată și întemeiată pe dispoziții legale. (f. d. 24 – 25)

Pagină 9 din 10

În același timp, spre deosebirea de decizia instanței de apel din 13 decembrie

2016, instanța de recurs precizează că nu a identificat, în procedura de litigiu, nici un

indiciu privind inechitatea sau caracterul arbitrar al constatărilor primei instanțe în

hotărârea sa din 09 septembrie 2016, iar, în final, ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că

circumstanțele pricinii au fost determinate just de prima instanță, iar instanța de apel a

interpretat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar probele, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a casa decizia instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ispas Iurie împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind anularea ordinului Ministerului

Justiției al Republicii Moldova nr. 822 din 18 august 2016 cu privire la suspendarea

activității administratorului autorizat, Ispas Iurie, și a punctului 3 din decizia Comisiei

de Autorizare și Disciplină din 16 august 2016.

Se menține hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 septembrie

2016.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

Judecători, Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Pagină 10 din 10