2rac-124/17 — încasarea datoriei

prima instanță, Judecătoria Basarabeasca dosarul nr. 2rac-124/2017

judecător: V. Carapirea

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: D. Manole, Iu. Cotruță, A. Bostan

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Individuală „Centrul de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea Municipală „Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca”

împotriva Întreprinderii Individuale „Centrul de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba”

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin

care s-a respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală „Centrul de Ocrotire

a Drepturilor - Cîrboba” cu menținerea hotărârii Judecătoriei Basarabeasca din 16

mai 2016,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2016, ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Centrul de Ocrotire a

Drepturilor - Cîrboba” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a încheiat cu pârâtul mai

multe contracte ce vizau evacuarea, transportarea, precum și depozitarea

deșeurilor menajere solide, în baza cărora, potrivit facturii din 01 aprilie 2016,

pârâtul a format o datorie în mărime de 7 565,79 lei, pe care acesta are obligația

să o achite în temeiul art. 970 alin. (1) și 572 alin. (2) Cod civil.

Menționează reclamantul că a atenționat de mai multe ori pârâtul despre

necesitatea stingerii datoriei, inclusiv prin reclamația nr. 86 din 03 noiembrie

2015, care nu a fost satisfăcută.

Solicită ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca” încasarea din

contul pârâtului ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor – Cîrboba” a datoriei în

mărime de 7 565,79 lei și a cheltuielilor de judecată ce vor fi suportate în legătură

cu examinarea cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 16 mai 2016 s-a admis

parțial acțiunea. S-a încasat din contul ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor -

1

Cîrboba” în beneficiul ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Basarabeasca” datoria

în mărime de 5 765,79 lei.

S-a încasat din contul ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba” în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. În rest cerințele acțiunii s-au

respins.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 07 iunie 2016, ÎI „Centrul

de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba” a declarat apel, solicitând casarea hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 s-a respins

apelul declarat de ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba” cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Basarabeasca din 16 mai 2016.

La 02 februarie 2017, ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor – Cîrboba” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe și restituirea pricinii la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece la examinarea cauzei,

instanțele au încălcat normele de drept material și procesual.

Susține recurentul că, prima instanță la primirea în procedură nu s-a expus

asupra cererii de scutire de la plata taxei de stat a reclamantului, ci doar a făcut

referire la o încheiere anterioară de scutire de la plata taxei de stat.

A mai indicat că este fondatorul întreprinderii și în cadrul examinării

cauzei în prima instanță, a solicitat amânarea examinării cauzei deoarece

directorul întreprinderii este plecat în deplasare, însă instanța a respins cererea de

amânare, examinând astfel cauza în lipsa reprezentantului întreprinderii.

Consideră recurentul că, instanțele de judecată de asemenea la examinarea

cauzei nu au reținut, și nu s-au expus asupra termenului de prescripție, în cazul în

care datoria a fost încasată în baza contractelor din anii 2011-2012.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat la 02 februarie 2017, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29

noiembrie 2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost

expediată în adresa părților conform scrisorii din 11 ianuarie 2017 (f.d. 67), iar la

materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării de către părți.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor -

Cîrboba”, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

2

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎI „Centrul de

Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or recurentul nu a invocat nici un

temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului

cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba”

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de ÎI „Centrul de Ocrotire a Drepturilor - Cîrboba”, ca

inadmisibil.

3

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Centrul de Ocrotire a

Drepturilor - Cîrboba”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4