2r-221/17 — incasarea datoriei

Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător – M. Guzun

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Bostan, A. Minciuna, V. Negru

Dosar nr. 2r-221/17

DECIZIE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Chislin Vladimir,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL-20 către

Chislin Vladimir cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Chislin Vladimir împotriva hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 martie 2007,

a co ns ta ta t:

La 01 noiembrie 2006, ÎMGFL-20 a înaintat cerere de chemare în judecată

către Chislin Vladimir cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, ÎMGFL-20, în baza statutului și din numele

locatarilor, a încheiat contractul cu privire la furnizarea energiei termice cu SA

„Termocom”, în procedura planului, prin care și-a asumat obligația de a achita la

timp facturile pentru energia termică furnizată. SA „Termocom”, în procedura

planului, a livrat energia termică în volumul complet, însă consumatorul Chislin

Vladimir refuză să achite facturile.

Reclamațiile expediate consumatorului, Chislin Vladimir, cu privire la

achitarea facturilor pentru energia termică, au rămas fără răspuns, datoriile nefiind

achitate de către acesta.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 martie 2007, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL-20 și s-a încasat de la

Chislin Vladimir, în beneficiul ÎMGFL-20, datoria în sumă de 8446,96 lei.

La data de 02 decembrie 2016, Chislin Vladimir a declarat apel împotriva

hotărârii nominalizate, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului,

casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei încheieri privind încetarea

procesului în baza art. 265 lit. b) CPC.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, cererea lui

Chislin Vladimir privind repunerea în termenul de declarare a apelului a fost

respinsă, iar cererea de apel a fost restituită ca depusă în afara termenului legal.

Împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, Chislin

Vladimir a declarat recurs la data de 21 februarie 2017, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea încheierii privind restituirea cererii de apel cu remiterea

cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru soluționarea apelului declarat.

În motivarea recursului, a indicat că soluția instanței de apel este una ilegală și

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat procedura de examinare a cererii

sale, pronunțându-se asupra acesteia în lipsa apelantului-recurent, cu 30 de minute

înainte de ora fixată pentru petrecerea ședinței de judecată. De asemenea, instanța

de apel a dat o interpretare eronată probelor prezentate de Chislin Vladimir întru

argumentarea cererii de repunere în termen a apelului, precum și a normelor

procedurale.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Chislin Vladimir

întemeiat și care necesită a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul

împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

După cum atestă materialele cauzei, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 27 martie 2007, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă

de ÎMGFL-20 și s-a încasat de la Chislin Vladimir în beneficiul ÎMGFL-20 datoria

în sumă de 8446,96 lei.

În speță, se constată că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14

februarie 2017, cererea lui Chislin Vladimir privind repunerea în termenul de

declarare a apelului a fost respinsă, iar cererea de apel a fost restituită ca depusă în

afara termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 369 alin.(1) lit. b) CPC, instanța de apel restituie

printr-o încheiere cererea, dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel

în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Conform prevederilor art. 116 alin. (1)-(4) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea

lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a

exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat

din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Raportând dispozițiile normelor citate mai sus la circumstanțele speței,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție atrage atenția asupra faptului că recurentul Chislin Vladimir a fost citat în

ședința instanței de apel pentru data de 14 februarie 2017, ora 14.30 (f.d. 35), însă

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 14 februarie 2017, ședința a

început la orele 14.00, astfel cererea de repunere în termen a apelului fiind

examinată în lipsa lui Chislin Vladimir, acesta fiind privat de dreptul său procesual

de a se expune și a-și susține pretențiile (f.d.39).

În ceea ce privește tardivitatea apelului, constatată de către instanța de apel,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează că, examinarea pricinii în prima instanță, a avut loc cu încălcarea

procedurii de citare legală a pârâtului/recurentului, pricina fiind examinată în lipsa

ultimului.

În conformitate cu art. 26 alin. (1), (2) CPC, procesele civile se desfășoară

pe principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale.

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător

și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de

a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Articolul 193 alin. (1) CPC statuează că judecarea pricinilor civile are loc în

ședință de judecată cu înștiințarea obligatorie a participanților la proces despre

locul, data și ora ședinței.

Potrivit celor elucidate, la materialele cauzei nu există probe despre citarea

recurentului de către instanța de fond la domiciliul acestuia (str. Bogdan Voievod

2, ap. 245, mun. Chișinău) și nici citarea publică la domiciliul dat, și care ar putea

fi considerată de instanța de fond, drept citare legală.

Astfel, Colegiul consideră că recurentul nu a fost citat legal de către prima

instanță, cauza fiind examinată în lipsa acestuia din prima ședință, fără ca instanța

să dispună de dovada recepționării citației de către Chislin Vladimir și nici nu a

întreprins măsurile cuvenite în vederea citării repetate a acestuia.

În același rând, este de menționat că, participanții care nu au fost prezenți la

pronunțarea dispozitivului hotărârii, primesc copia hotărîrii prin poștă, însă la

materialele dosarului lipsesc probe cu privire la recepționarea de către recurent a

dispozitivului hotărîrii contestate, în conformitate cu art.100 și art.105 CPC.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că termenul de

declarare a apelului a fost omis de către apelantul-recurent din motive ce nu-i pot fi

imputate, or, careva probe concludente cu referire la faptul că recurentul

intenționat a omis termenul de contestare a hotărârii primei instanțe, nu au fost

stabilite.

Colegiul reține că respectarea de către părți a termenilor legali constituie o

obligație pozitivă a părților și are menirea asigurării bunei funcționări a justiției, iar

repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de Lege și

doar în cazul în care partea înaintează o cerință de repunere în termen, justificată

obiectiv și probată prin probe pertinente și admisibile, în temeiul art. art. 116, 118,

121, 122 și 362 alin. (3) CPC, prin care va dovedi că omiterea termenului a fost

cauzată de motive obiective și fondate.

În așa mod, actul de discreție al instanței de apel privind restituirea cererii de

apel este unul abuziv și neîntemeiat, și care urmează a fi casat cu restituirea pricinii

spre rejudecare în instanța de apel, la etapa de repunere în termen a apelului.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recurentul

Chislin Vladimir a argumentat motivele omiterii termenului de contestare a

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 martie 2007, indicând că a

aflat despre existența acesteia la organul cadastral, când i s-a comunicat despre

existența sechestrului aplicat asupra bunului imobil ce-i aparține cu drept de

proprietate, iar la data de 21 noiembrie 2016, a luat cunoștință de materialele

dosarului de executare (f.d. 25), fapt care nu poate fi pus la îndoială de către

instanță, din moment ce la materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma

înștiințarea pârâtului-recurent de către instanța de fond.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. b) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Chislin Vladimir.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL-20 către

Chislin Vladimir cu privire la încasarea datoriei, cu remiterea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel, la etapa de repunere în termen a apelului.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas