3ra-317/17 — recunoasterea ilegalitatii raspunsului, incasarea diferentei la plata indemnizatiei unice de concediere, penalitatii de intirziere si repararea prejudiciului moral

3ra-317/17 — recunoasterea ilegalitatii raspunsului, incasarea diferentei la plata indemnizatiei unice de concediere, penalitatii de intirziere si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță, Jud. Centru, mun. Chișinău: D. Sușchevici dosarul nr. 3ra-317/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

D. Manole, A. Bostan, Șt. Niță

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea

recursurilor declarate de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și Prodan Igor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Prodan Igor împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu

privire la recunoașterea ilegalității răspunsului, încasarea diferenței la plata indemnizației unice

de concediere, penalității de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și Prodan Igor, și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 17 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 25 ianuarie 2016, Prodan Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției cu privire la recunoașterea ilegalității răspunsului, încasarea

diferenței la plata indemnizației unice de concediere, penalității de întârziere și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul Prodan Igor a indicat că prin ordinul Inspectoratului

General al Poliției nr. 17 EF din 06 martie 2013 ”Cu privire la transfer”, în legătură cu

schimbările survenite în statele de organizare ale MAI aprobate prin ordinul MAI nr. 71 din 28

februarie 2013, a fost numit în funcția de șef-adjunct de Secție, șef al Serviciului Poliție

Criminală al Secției Investigații Infracțiuni a Inspectoratului de Poliție Ungheni al IGP al MAI,

cu eliberarea lui din funcția de comisar-adjunct pentru personal al Comisariatului de Poliție r-ul

Ungheni, începând cu 05 martie 2013.

Iar, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 141ef din 13 martie 2015 ”Cu

privire la întreruperea raporturilor de serviciu, rezilierea contractului individual de muncă” s-a

dispus încetarea serviciului în poliție, precum și contractului individual de muncă în

conformitate cu art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 ”Cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului”– în legătură cu împlinirea vechimii în muncă ce

permite dreptul la pensie.

Susține că potrivit ordinului menționat, începând cu 27 martie 2015, i-a fost stabilită

pensia pe linia MAI, cu achitarea compensației bănești pentru concediile de odihnă anuale

1

nefolosite și achitarea indemnizației unice de concediere în conformitate cu art. 65 alin. (2) din

Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012.

Declară că potrivit art. 65 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 ”Cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului”, are dreptul la remunerarea muncii și dreptul la

indemnizații, iar alin. (2) din articolul enunțat prevede că în cazul eliberării din serviciu în

legătură cu pensionarea sau din cauza reducerii personalului ori a lichidării subdiviziunii,

polițistului i se acordă o indemnizație unică în corespundere cu vechimea calendaristică în

serviciu în Poliție: a) de la 5 la 10 ani – în mărime de 6 salarii lunare; b) de la 10 la 15 ani – în

mărime de 8 salarii lunare; c) de la 15 la 20 ani – în mărime de 10 salarii lunare; d) de la 20 la

25 ani – în mărime de 14 salarii lunare; e) de la 25 la 30 ani – în mărime de 16 salarii lunare; f)

de la 30 ani și mai mult – în mărime de 18 salarii lunare.

Menționează că la 27 martie 2015 i-a fost calculată indemnizația unică de concediere în

mărime de 14 salarii lunare, ceea ce constituie 107.560,60 lei, care nu i-a fost achitată în

termen, deși reieșind din prevederile art. 143 din Codul muncii, toate achitările trebuiau să fie

efectuate la ziua eliberării lui din serviciu sau cel târziul în ziua imediat următoare zilei în care

a cerut să i se facă achitările, însă indemnizația unică de concediere i-a fost achitată abia la 02

iunie 2015, cu încălcarea legislației în vigoare și doar parțial în sumă de 88.199,69 lei, fiind

reținută neîntemeiat suma de 19.360,91 lei cu titlu de impozit.

Nefiind de acord cu cuantumul sumei achitate cu titlu de indemnizație unică de

concediere, la 30 decembrie 2015 s-a adresat Inspectoratului General al Poliției cu cerere

prealabilă, solicitînd achitarea sumei de 19.360,91 lei – diferența dintre suma calculată și cea

achitată, însă prin răspunsul nr. 34/2-M-382/15 din 19 ianuarie 2016 a primit refuz din motiv că

acesta sumă a fost supusă impozitării în baza noilor modificări și completări din Codul fiscal

conform Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015.

Consideră reclamantul că reținerile din suma indemnizației unice de concediere au fost

efectuate ilegal de către pîrît, or, raporturile juridice apărute în baza ordinului nr. nr. 141ef din

13 martie 2015 cad nemijlocit sub incidența legii fiscale în vigoare la data dispunerii spre

achitare a indemnizației unice de concediere - 27 martie 2015, și care la acel moment nu

prevedea impozitarea sumei indemnizației unice de concediere.

Invocă reclamantul că în situația în care pârâtul i-ar fi achitat la timp indemnizația unică

de concediere calculată spre achitare dânsul nu pierdea o parte din aceasta sumă - 19.360,91 lei.

Cere Prodan Igor recunoașterea ilegalității răspunsului Inspectoratului General al Poliției

nr. 34/2-M-382/15 din 19 ianuarie 2016, cu încasarea din contul pârâtului în beneficiul său

sumei de 19.360,91 lei cu titlu de diferență dintre suma calculată și cea achitată a indemnizației

unice de concediere; 11.579,72 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru neachitarea la timp

a sumei de 107.560,60 lei și sumei de 19.360,91 lei (perioada 27 martie 2015 - 25 ianuarie

2016); 10.000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 iunie 2016, acțiunea a fost

admisă în parte, fiind încasată din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui

Prodan Igor suma de 19.360,91 lei cu titlu de diferență dintre suma calculată și cea achitată a

indemnizației unice de concediere, în rest, acțiunea a fost respinsă ca neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, au fost respinse apelurile

declarate de către Inspectoratul General al Poliției și Prodan Igor, și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2015.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile făcând referire la faptul că

Prodan Igor este îndreptățit la plata sumei de 19.360,91 lei cu titlu de diferență dintre suma

calculată și cea achitată a indemnizației unice de concediere, deoarece la data apariției dreptului

reclamantului de a beneficia de plata indemnizației unice de concediere – 27 martie 2015, erau

2

încă în vigoare prevederile Codului fiscal, care stabileau că respectiva sursa de venit nu se

supune impozitării.

Or, Legea nr. 71 din 12 aprilie, în vigoare din 01 mai 2015, prin care au fost operate

modificările și completările în Codul fiscal, nu are efect retroactiv, prin urmare nu poate fi

aplicată retroactiv la situația din 27 martie 2015, data calculării spre plată lui Prodan Igor a

indemnizației unice de concediere.

Referitor la pretenția lui Prodan Igor privind încasarea din contul Inspectoratului General

al Poliției în beneficiul lui sumei de 11.579,72 lei cu titlu de penalitate de întârziere pentru

neachitarea la timp a sumei de 107.560,60 lei și sumei de 19.360,91 lei (perioada 27 martie

2015 - 25 ianuarie 2016), instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că pârâtul în

calitate de administrator de buget în perioada aplicării bugetului provizoriu a fost în

imposibilitate de a achita respectiva indemnizație reclamantului din motiv că nu a fost aprobată

în calitate de cheltuieli a bugetului pentru anul 2015.

Or, neachitarea în termen a indemnizației unice de concediere lui Prodan Igor a fost

condiționată nemijlocit de aprobarea bugetului de stat, care nu este în sarcina Inspectoratului

General al Poliției, dar a Ministerului Afacerilor Interne și altor organe de resort.

De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare, respingând pretenția privind

repararea prejudiciului moral, au stabilit că încasarea din contul Inspectoratului General al

Poliției în beneficiul lui Prodan Igor a sumei de 19.360,91 lei cu titlu de diferență dintre suma

calculată și cea achitată a indemnizației unice de concediere, reprezintă de fapt o satisfacție

echitabilă eficientă, necesară și rezonabilă, fiind recunoscută încălcarea acestui drept și

restabilită situația anterioară producerii încălcării.

La 30 ianuarie 2017, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2016 și hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 iunie 2016, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului Inspectoratul General al Poliției a invocat ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare, declarând că instanța de apel

a examinat superficial prezenta speță, interpretând și aplicând eronat normele de drept material.

La 10 martie 2017, și Prodan Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 și

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 iunie 2016 în partea respingerii pretențiilor

privind încasarea penalității de întârziere pentru neachitarea la timp a sumei de 107.560,60 lei și

sumei de 19.360,91 lei (perioada 27 martie 2015 - 25 ianuarie 2016); 10.000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și cheltuielilor de judecată, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului Prodan Igor la fel a invocat ilegalitatea și netemeinicia hotărârilor

instanțelor de judecată ierarhic inferioare, declarând că instanța de apel a examinat superficial

prezenta speță, interpretând și aplicând eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie

2016 a fost expediată în adresa recurenților Inspectoratul General al Poliției și Prodan Igor la 29

noiembrie 2016 (f.d. 122).

Se reține că la actele pricinii nu se atestă date privind recepționarea de către Inspectoratul

General al Poliție a copiei deciziei recurate, însă din conținutul recursului rezultă că a făcut

cunoștință cu aceasta la 20 ianuarie 2017, iar în privința recurentului Prodan Igor acesta a făcut

3

cunoștință cu decizia recurată la 19 ianuarie 2017, fapt ce rezultă de pe ștampila Poștei

Moldovei aplicată pe scrisoarea recepționată (f.d. 139).

În circumstanțele relevate, recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliției

și Prodan Igor la 30 ianuarie 2017 și respectiv la 10 martie 2017, se consideră depuse în

termenul prevăzut de lege.

La 17 februarie 2017, în adresa lui Prodan Igor a fost expediată copia recursului declarat

de către Inspectoratul General al Poliției, iar la 10 martie 2017 în adresa Inspectorului General

al Poliției a fost expediată copia recursului declarat de către Prodan Igor, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referințelor.

La 20 martie 2017, Inspectoratul General al Poliției a depus referință, solicitînd să fie

considerat inadmisibil recursul declarat de către Prodan Igor sau după caz respingerea acestuia,

invocând că recurentul-reclamant nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 432 alin. alin. (2),

(3) și (4) CPC, care ar indica ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, exprimându-

și doar dezacordul vis-a-vis de soluția adoptată de către instanțele de judecată ierarhic

inferioare.

De asemenea, a mai indicat că achitarea indemnizației unice de concediere a avut loc

tocmai la 02 iunie 2015 din cauza insuficienței mijloacelor financiare, or, cheltuielile la

capitolul indemnizații la încetarea raporturilor de muncă sunt de ordin ”neprevăzute” și nu pot

fi incluse inițial la planificarea bugetului, depășind sumele alocate în acest sens.

Alte referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile din

referința depusă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliției și Prodan

Igor sunt inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul

în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliției și Prodan Igor nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recursuri se referă la dezacordul recurenților cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Astfel, nu pot fi reținute drept temei al admisibilității recursurilor argumentele

Inspectoratului General al Poliției și a lui Prodan Igor privind ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare, declarând că instanța de apel a examinat

superficial prezenta speță, or, recurenții nu au indicat nici un temei de declarare a recursului

prevăzut de art. 432 CPC, făcând referire doar la circumstanțele de fapt ale pricinii.

Iar, invocarea recurenților la faptul că instanțele de judecată au interpretat și aplicat eronat

normele de drept material, fără specificarea prin ce s-a manifestat aceste încălcări și din care

circumstanțe acestea rezultă, nu permite încadrarea în temeiurile prevăzute la art. 400 alin. alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Alte argumente invocate în recursurile declarate nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea

deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la

admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speță sunt similare

celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de judecată ierarhic

inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Inspectoratul General al

Poliției și Prodan Igor, ca inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. a)

și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și Prodan Igor, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5