3ra-1818/16 — incasarea indemnizatiei de concediere si prejudiciului

3ra-1818/16 — incasarea indemnizatiei de concediere si prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-42/17

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat,

Ion Druță, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Bădărău Serghei prin intermediul

reprezentantului, avocatul Leșanu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de către Bădărău Serghei împotriva Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

încasarea indemnizației de concediere, a prejudiciului suportat în legătură cu

reținerea din vina angajatorului a plăților în caz de eliberare din funcție și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care

s-a admis cererea de apel declarată de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, s-a casat integral hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2016 și s-a emis o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 27 octombrie 2015, Bădărău Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al MAI privind încasarea

indemnizației de concediere, a prejudiciului suportat în legătură cu reținerea din

vina angajatorului a plăților în caz de eliberare din funcție și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 august 1994 a fost angajat

în baza de contract în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La 22 august 2014 de

către șeful Inspectoratului General al Poliție a fost semnat ordinul nr. 514 ef. cu

privire la întreruperea raporturilor de serviciu, rezilierea contractului individual de

muncă cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne.

Menționează reclamantul că, la 17 iunie 2015 i-a fost eliberat un certificat cu

nr. 34/5-126, potrivit căruia indemnizația unică de concediere a fost calculată în

1

mărime de 131 985 lei. La 13 martie 2015 lui Bădărău Serghei i-a fost achitată

suma de 23 400 lei, iar la 08 iunie 2015, din suma soldului de 108 35,00 lei a fost

transferată la card suma de 89 039,70 lei, fiind reținut impozitul pe venit în mărime

de 19 545,30 lei.

Consideră reclamantul că, din indemnizația unică de concediere în sumă de

131 985 lei, stabilită la data încetării contractului de muncă, i-a fost reținut ilegal

impozitul pe venit în mărime de 19 545,30 lei, deoarece acest fapt vine în

contradicție cu prevederile art. 20 lit. g) din Codul Fiscal, în vigoare la data

semnării ordinului nr. 514 ef. cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu și

rezilierea contractului individual de muncă din 22 august 2014.

Opinează reclamantul că, la 22 august 2014, data emiterii ordinului cu privire

la întreruperea raporturilor de muncă, prevederile art. 20 lit. g) din Codul Fiscal

erau în vigoare și, prin urmare, reținerea impozitului pe venit din indemnizația

unică de concediere este o acțiune ilegală, contrară normelor legale în vigoare.

Potrivit art. 330 alin. (2) al Codului Muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizației de concediu (art. 117), a

plăților în caz de eliberare (art. 143) sau a altor plăți cuvenite salariatului, acestuia i

se plătesc suplimentar pentru fiecare zi de întârziere - 0,1 la sută din suma neplătită

în termen.

Afirmă că, raporturile de serviciu cu Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne au fost întrerupte la data de 22 august 2014, odată

cu semnarea ordinului nr. 514 ef. cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu,

rezilierea contractului individual de muncă, în timp ce plata indemnizației unice de

concediere în sumă de 131 985 lei a fost achitată integral abia la 08 iunie 2015.

Această sumă a fost achitată cu o întârziere de 9 luni și 15 zile sau 285 zile, și

respectiv, se consideră îndreptățit să solicite suplimentar încasarea prejudiciului de

0,1% din suma de 131 985 lei, suportat în legătură cu reținerea plății din vina

angajatorului.

Solicită reclamantul, încasarea din contul pârâtului a sumei impozitului pe

venit reținut ilegal în sumă de 19 545, 30 lei, prejudiciul suportat în legătură cu

reținerea din vina angajatorului a plăților în caz de eliberare din funcție în sumă de

37 615,72 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2016

acțiunea a fost admisă. S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Bădărău Serghei suma de

19 545,30 lei, reținută cu titlu de impozit pe venit, suma de 37 615, 72 lei cu titlu

de prejudiciu de 0,1% din suma de 131 985 lei suportat în legătură cu reținerea din

vina angajatorului a plăților în caz de eliberare din serviciu și cheltuieli de judecată

în mărime de 3 511,45 lei, formate din suma de 3 500 lei - cheltuieli pentru

serviciile de asistență juridică și 11,45 lei - cheltuieli suportate în legătură cu

expedierea cererii prealabile, iar în total suma de 60 672,47 lei.

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 februarie 2016,

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a declarat apel

preliminar (f.d. 70) și la 19 mai 2016 apel motivat (f.d. 77-81), prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

15 februarie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, s-a

casat integral hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2016

cu emiterea unei hotărâri noi, prin care s-a respins ca nefondată cererea lui Bădărău

Serghei de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne privind încasarea indemnizației de concediere,

prejudiciului suportat în legătură cu reținerea din vina angajatorului a plăților în

caz de eliberare din funcție și a cheltuielilor de judecată.

La 25 noiembrie 2016, Bădărău Serghei prin intermediul reprezentantului,

avocatul Leșanu Andrei, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d.

106-107), solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 15 septembrie 2016 ca fiind neîntemeiată, cu menținerea hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2016.

În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că, prima instanță a apreciat

corect faptul, că la reținerea impozitului pe venit în mărime de 19 545, 3 lei la data

achitării îndemnizației (08 iunie 2015), angajatorul nu a respectat prevederile legii

în vigoare aplicabile la data încetării contractului de muncă (22 august 2014), art.

20 lit. g) din Codul Fiscal (abrogat prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, în vigoare

din 01 mai 2015), care stipula că, în venitul brut nu se includ indemnizațiile de

concediere stabilite conform legislației.

Mai invocă recurentul că, raporturile de serviciu cu Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne au fost întrerupte la data de 22 august

2014, odată cu semnarea ordinului nr. 514 ef. cu privire la întreruperea raporturilor

de serviciu, rezilierea contractului individual de muncă, în timp ce plata

indemnizației unice de concediere în sumă de 131 985 lei a fost achitată integral

abia la 08 iunie 2015. Mai exact, această sumă a fost achitată cu o întârziere de

9 luni și 15 zile sau 285 zile, și respectiv, este îndreptățit să solicite suplimentar

încasarea prejudiciului de 0,1% din suma de 131 985 lei, suportat în legătură cu

reținerea din vina angajatorului a plăților în caz de eliberare pe termen de 285 zile,

echivalent cu suma de 37 615,72 lei.

Prin referința depusă la 29 decembrie 2016, reprezentantul IGP al MAI,

Pânzaru Sorina a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea deciziei

instanței de apel, ca fiind întemeiată și legală.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău din

3

15 septembrie 2016 a fost recepționată de recurent la 29 martie 2016 (f.d.103).

Cererea de recurs, depusă la 25 noiembrie 2016, confirmă exercitarea căii de atac

în termen.

Verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de intimat

legalitatea hotărârii atacate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus

de către Bădărău Serghei prin intermediul reprezentantului, avocatul Leșanu

Andrei, a casa integral decizia instanței de apel și parțial hotărârea primei instanțe,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Din materialele pricinii s-a stabilit cu certitudine că, Bădărău Serghei a fost

angajat la serviciu în cadrul organelor afacerilor interne ale Republicii Moldova în

bază de contract prin ordinul nr. 232 ef. din 08 august 1994, iar prin ordinul nr. 514

ef. din 22 august 2014 s-a dispus întreruperea raporturilor de serviciu și rezilierea

contractului individual de muncă.

Așadar, potrivit pct. 4.1 al ordinului menționat, a fost dispusă încetarea

serviciului în cadrul poliției, precum și contractului individual de muncă, în

corespundere cu Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27 decembrie 2012, conform art. 47 alin. (1) lit. c) (la împlinirea vechimii

în muncă ce permite dreptul la pensie) al colonelului de poliție Bădărău Serghei,

șef al Centrului de analiză a informațiilor al Inspectoratului Național de Investigații

al IGP al MAI, cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI, cu achitarea

indemnizației unice de concediere în conformitate cu art. 65 alin. (2) al Legii nr.

320 din 27 decembrie 2012.

În acest sens, menționează instanța de recurs că, la 13 martie 2015 lui

Bădărău Serghei i-a fost achitată suma de 23 400 lei, iar la 08 iunie 2015 din suma

soldului de 108 585 lei, a fost transferată la card suma de 89 039, 07 lei, fiind

reținut impozitul pe venit în mărime de 19 545, 03 lei.

Ulterior, la 17 iunie 2015 lui Bădărău Serghei i-a fost eliberat un certificat cu

nr. 34/5-126, potrivit căruia indemnizația unică de concediere a fost calculată în

sumă de 131 985 lei.

Colegiul reiterează că, potrivit art. 65 alin. (2) lit. c) al Legii nr. 320 cu privire

la activitatea Poliției și statutul polițistului din 27 decembrie 2012, Bădărău

Serghei beneficiază de o indemnizație unică de eliberare din serviciu în mărime de

10 salarii lunare, ceea ce constituie 131 986 lei. Indemnizația unică de concediere

conform art. 20 lit. g) al Codului Fiscal în redacția Legii din 08 februarie 2007 este

o sursă de venit neimpozabilă.

Iar, dispozițiile art. 143 alin. (1) lit. a) al Codului Muncii stipulează că, dacă

nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate,

4

efectuarea achitărilor se face în caz de încetare a contractului individual de muncă

cu un salariat care continuă să lucreze până în ziua eliberării din serviciu – în ziua

eliberării.

Astfel, la momentul eliberării din serviciu angajatorul nu a achitat

recurentului – Bădărău Serghei indemnizația unică de concediere, iar la 12 aprilie

2015 au fost operate modificări în legislația fiscală în partea indemnizației unice de

concediere.

În acest context, remarcă Colegiul că, prin Legea nr.71 din 12 aprilie 2015, în

vigoare din 01 mai 2015, indemnizația unică de concediere a fost exclusă din sursa

de venit neimpozabilă.

La caz, Colegiul reține că, la 13 martie 2015 lui Bădărău Serghei i-a fost

achitată suma de 23 400 lei, iar la 08 iunie 2015 din suma soldului de 108 585 lei,

i-a fost transferat la card 89 039, 70 lei, fiind reținut impozitul pe venit în mărime

de 19 545, 30 lei.

În circumstanțele relatate și conform normelor de drept material enunțate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că, angajatorul ilegal a aplicat dispozițiile art. 20 lit. g) al Codului

Fiscal în redacția Legii nr.71 din 12 aprilie 2015, în vigoare la data achitării

indemnizației și a reținut impozitul, or, indemnizația unică de concediere urma să

fie achitată la data eliberării, 22 august 2014, în perioada în care indemnizațiile

unice de concediere erau atribuite la sursele de venit neimpozabil, angajatorul la

momentul achitării indemnizației incorect prin prisma art. 20 lit. g) Cod Fiscal în

redacția legii din 15 aprilie 2015, în vigoare din 01 mai 2015, a aplicat în privința

acestuia instituția impozitării, or legea nu are efect retroactiv.

Aceasta rezultă și din prevederile art.3 alin. (4) al Codului Fiscal, conform

căruia impozitarea se efectuează în baza prezentului cod și a altor acte normative

adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial și care sunt în vigoare

pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor și taxelor.

Prin urmare, Colegiul opinează că, prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia că, reclamantul este îndreptățit la încasarea de la angajator a sumei de

19 545, 30 lei, cu titlu de impozit reținut neîntemeiat la plata indemnizației unice

de concediere, deoarece aceasta reprezintă o sursă de venit neimpozabilă la data

apariției dreptului titularului.

În astfel de împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel

eronat a casat hotărârea primei instanțe în partea încasării sumei reținute cu titlu de

impozit pe venit de la Inspectoratul General al Poliției al MAI în beneficiul lui

Bădărău Serghei în mărimea de 19 545.30 lei, hotărârea în această parte fiind

legală și întemeiată, emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor

administrate în cauză în coraport cu prevederile legii ce guvernează raportul juridic

litigios.

5

Cât privește cerința reclamantului privind încasarea dobânzii de întârziere

pentru neachitarea în termen a indemnizației pentru perioada 22 august 2014 -

08 iunie 2015, dobânda de întârziere în mărime de 0,1 % din suma de 131 985 lei,

ce constituie 37 615.72 lei, calculată de la 22 august 2014 și până la data achitării

08 iunie 2015, instanța de recurs le consideră neîntemeiate deoarece, pentru

angajarea plății în despăgubire, de reparare a prejudiciului cauzat de întârzierea

achitării indemnizației de concediere, în corespundere cu art. 330 alin. (2) al

Codului Muncii, reclamantul urma să facă dovada întrunirii cumulative a

următoarelor condiții: de existență a faptei ilicite în reținerea indemnizației de

concediere și că, această reținere este din culpa angajatorului, fiind prin urmare o

legătură directă dintre cauză și efect, iar în consecință, lipsa unuia dintre aceste

condiții, nu angajează răspunderea juridică a angajatorului.

Potrivit art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a plăților

în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j),

228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru

fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Reieșind din sensul normei enunțate, angajatorul care nu și-a executat

obligațiile prevăzute de lege și de contractul individual de muncă este prezumat ca

fiind culpabil, fiind apărat (eliberat) de răspundere numai dacă dovedește că, a fost

împiedicat să execute prevederile contractului printr-o cauză care nu-i poate fi

imputată.

Pe când, la caz, Inspectoratul General al Poliție al MAI nu este culpabil

pentru neexecutarea în termen a obligației, deoarece întârzierea achitării

indemnizației unice de concediere s-a datorat lipsei mijloacelor bănești destinate

pentru fondul achitărilor acestor indemnizații, acordate de la bugetul de stat.

În acest context, instanța de recurs remarcă dispozițiile art. 10 alin.1) al Legii

nr. 320 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului care stipulează că,

poliția este finanțată de la bugetul de stat și alte surse neinterzise de lege.

Prin adoptarea Legii nr. 320 cu privire la activitatea Poliției și statutului

polițistului din 27 decembrie 2012 au fost puse în aplicare unele garanții sociale,

care necesită surse financiare suplimentare, fiind totodată majorate și cuantumurile

indemnizației la încetarea raporturilor de muncă. Cheltuielile efectuate la achitarea

indemnizației unice de concediere sunt de ordin neprevăzut și nu pot fi planificate

inițial la repartizarea bugetului. Fiindcă, numărul de angajați, care urmează a fi

eliberați pe parcursul anului, nu poate fi estimat exact, duce la formarea unei

datorii care depășesc sumele alocate în acest sens.

Colegiul remarcă că, reclamantul a întrerupt raportul de muncă la

22 august 2014, când suma dată nu era planificată inițial la repartizarea bugetului

și nu putea fi prevăzută, astfel că, suma dată urma a fi inclusă și aprobată în Legea

6

bugetului pentru anul 2015, respectiv, fiind posibil de identificat surse financiare

suplimentare pentru a achita indemnizația unică de concediere. Mai mult ca atât, la

01 martie 2015, potrivit informației operative privind starea decontărilor formate

din cheltuielile de bază în instituțiile finanțate din buget, de către Inspectoratul

General al Poliției a fost solicitată alocarea surselor financiare suplimentare în

scopul stingerii datoriilor. Legea bugetului pentru anul 2015 a fost aprobată la

28 aprilie 2015.

Urmare a alocării surselor financiare suplimentare, angajatorul benevol la

08 iunie 2015 a transferat în beneficiul reclamantului indemnizația unică de

concediere și în această situație nu poate fi invocată culpa angajatorului, de aceea

nu pot fi aplicate sancțiunile prevăzute la art.330 alin.(2) Codul muncii, prin

calcularea unei penalități de 0,1% din suma achitată cu întârziere.

Prin urmare, Colegiul conchide că, prima instanță eronat a aplicat prevederile

art. 330 alin. (2) Codul muncii și neîntemeiat a dispus încasarea penalității de

întârziere de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Bădărău Serghei.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia

i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții,

iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Potrivit art. 95 CPC, instanța judecătorească poate obliga partea care a

intentat cu rea-credință o acțiune nefondată sau care s-a opus insistent judecării

juste și rapide a pricinii să despăgubească cealaltă parte pentru timpul de muncă

pierdut. Instanța stabilește cuantumul acestor despăgubiri în limite rezonabile, în

funcție de circumstanțele pricinii și de remunerarea muncii din profesia respectivă.

Conform art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de

asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Iar, potrivit jurisprudenței CEDO, un reclamant nu poate obține rambursarea

costurilor și cheltuielilor sale decât dacă se va constata că, au fost efectiv și în mod

necesar suportate și erau rezonabile în cuantum.

La caz, ținând cont de criteriile sus-menționate și proporționalitatea cerințelor

admise, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră rezonabil să acorde suma de 2 000 lei pentru

acoperirea tuturor cheltuielilor de judecată.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

declarat de către Bădărău Serghei prin intermediul reprezentantului, avocatul

Leșanu Andrei, a casa integral decizia instanței de apel și parțial hotărârea primei

instanțe, în partea încasării de la Inspectoratul General al Poliției al MAI în

beneficiul lui Bădărău Serghei a penalității de întârziere în mărime de 37 615.72 lei

7

și în partea încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 3 511.45 lei, cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea cerinței de încasare

a penalității de întârziere și încasarea cheltuielilor de judecată proporțional

cerințelor admise în mărime de 2 000 lei, cu menținerea în rest a hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Bădărău Serghei prin intermediul

reprezentantului, avocatul Leșanu Andrei.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 și

parțial hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2016, în

partea încasării de la Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne în beneficiul lui Bădărău Serghei a penalității de întârziere în mărime de

37 615.72 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 511.45 lei, cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri, prin care:

Se respinge cerința lui Bădărău Serghei privind încasarea penalității de

întârziere.

Se încasează de la Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne în beneficiul lui Bădărău Serghei cheltuielile de judecată în mărime de 2

000 lei.

În rest, hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 februarie 2016 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bădărău Serghei

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la încasarea indemnizației de concediere, a prejudiciului suportat în legătură

cu reținerea din vina angajatorului a plăților în caz de eliberare din funcție și

compensarea cheltuielilor de judecată, se menține.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecător Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

8