3ra-1047/16 — încasarea indemnizației unice de concediere și penalității de întîrziere

3ra-1047/16 — încasarea indemnizației unice de concediere și penalității de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Mazur dosarul nr.3ra-1047/16

instanța de apel: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

D E C I Z I E

10 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii : Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan,

Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de către Ion Beltei și Inspectoratul General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Beltei împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției, intervenientul

accesoriu Direcția de Poliție a mun. Chișinău cu privire la încasarea indemnizației

unice de concediere și penalității de întîrziere, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Ion Beltei și Inspectoratul General al

Poliției și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28

decembrie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 21 septembrie 2015, Ion Beltei a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției,

intervenientul accesoriu Direcția de Poliție a mun. Chișinău cu privire la încasarea

indemnizației unice de concediere și penalității de întîrziere, repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 01 octombrie 1994 a fost

angajat în cadrul organelor afacerilor interne în baza ordinului nr. 49 din 24

octombrie 1994. La data de 26 februarie 2015 a fost emis ordinul IGP nr. 113ef, în

baza căruia a fost încetat serviciul în poliție, precum și contractul individual de

muncă, în corespundere cu Legea cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. Conform art. 47 alin. (1) lit. c) din

Lege, la împlinirea vechimii în muncă, ce permite dreptul la pensie cît și

indemnizația unică de concediere.

Prin ordinul IGP nr. 226ef. din 21 aprilie 2015 a fost modificat ordinul IGP

nr. 113ef. din 26 februarie 2015 prin excluderea pct.4, subpunctul 1), lit. b) și

completarea acestuia cu pct.4, subpunctul 1) lit. c) cu următorul conținut: 530149

al căpitanului de Poliție Beltei Ion Tudor (R-016259), locțiitor al comandantului de

1

pluton al Batalionului de Reacționare Operativă al Direcției de Poliție a

Municipiului Chișinău al IGP al MAI, cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI,

cu achitarea compensației bănești pentru concediile neutilizate și a indemnizației

unice de concediere în conformitate cu art.65 alin.(2) al Legii nr. 320 din 27

decembrie 2012, de la 05 martie 2015 (731219).

Menționează reclamantul că, potrivit informației Direcției de poliție a mun.

Chișinău a IGP nr. 7167 din 24 iunie 2015, s-a calculat indemnizația unică la

concediere care a constituit 106469,72 lei, însă pe card la data de 03 iunie 2015 a

fost transferată suma de 87 385,17 lei, indicînd că suma de 19 081,90 lei a fost

impozitată în legătură cu modificarea și completarea Legii nr. 71 din 12 aprilie

2015 cu privire la indemnizațiile de concediere, stabilite conform legislației, care

au fost excluse din sursele de venit neimpozitabile, potrivit art. 20 lit. g) Codul

fiscal.

Consideră reclamantul că, prevederile Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015, nu

pot fi aplicate la situația dată, deoarece Legea nu are efect retroactiv. Angajatorul

IGP a interpretat eronat și a aplicat abuziv prevederile Legii nr. 71 din 12 aprilie

2015, or legea dată a intrat în vigoare la 01 mai 2015, iar ordinul cu privire la

concediere și achitarea indemnizației unice a fost emis la data de 26 februarie

Susține reclamantul că, indemnizația de concediere a fost achitată parțial la

data de 03 iunie 2015, cu întîrziere de 89 de zile calendaristice. Astfel, aplicînd

prevederile art. 330 alin.(2) Codul muncii penalitatea de întîrziere la suma

neachitată de 106 469,72 lei, constituie suma de 9 475,80 lei. Cît privește suma de

19 081,90 lei, încasată ilegal și neîntemeiat ca impozit pe venit din indemnizația

unică de concediere, penalitatea la aceasta urmează a fi calculată începînd cu 03

iunie 2015 pînă la momentul executării hotărîrii judecătorești.

Solicită reclamantul Ion Beltei încasarea sumei reținute ca impozit pe venit

din indemnizația unică de concediere în mărime de 19 081,90 lei; a penalității în

mărime de 0,1 % din suma de 106 469,72 lei, pentru fiecare zi de întîrziere în sumă

de 9 475,80 lei pentru perioada 05 martie 2015 pînă la 03 iunie 2015; a penalității

în mărime de 0,1 % din suma de 19081,90 lei, pe perioada de calcul începînd cu 03

iunie 2015 pînă la momentul executării hotărîrii judecătorești.

Ulterior, la 28 decembrie 2015 reclamantul a depus o cerere de completare și

modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat și despăgubiri

morale pentru încălcarea dreptului pretins în sumă de 25 000 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 decembrie 2015

acțiunea a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea de la Inspectoratul General al

Poliției în beneficiul lui Ion Beltei suma de 19035,45 lei, reținută ilegal cu titlu de

impozit pe venit și suma de 9475,80 lei - cu titlu de prejudiciu de 0,1 % din suma

indemnizației de concediere de 106469 lei, neachitată în termen, pe perioada 05

martie 2015 pînă la 03 iunie 2015. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

La 29 decembrie 2015, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de

apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

La 11 ianuarie 2016, Ion Beltei a declarat apel împotriva hotărîrii primei

instanțe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanțe în partea

2

pretențiilor respinse și emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Ion Beltei și de Inspectoratul General al Poliției și a

fost menținută hotărîrea primei instanțe.

La 19 mai 2016, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărîri de respingere integrală a acțiunii.

Recurentul, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe deoarece, la emiterea deciziei contestate nu a fost

aplicată legea care trebuia aplicată, instanțele de judecată au interpretat în mod

eronat legea.

Menționează că instanța de apel a elucidat și a dat apreciere numai

argumentelor expuse de către intimat, totodată considerîndu-le întemeiate. În speță

nu au fost luate în considerație argumentele și probele invocate de către recurent.

De asemenea menționează că, atît prima instanță cît și instanța de apel prin

decizia emisă au depășit normele procesuale prevăzute la art. 118 alin. (1), art. 121

și art. 130 alin. (1) CPC.

Instanța de fond și cea de apel eronat au aplicat prevederile art.330 alin. (2)

din Codul muncii, sub aspectul achitării de către IGP al MAI în beneficiul

intimatului a penalității în sumă de 9 475, 80 lei or, titlul articolului invocat

stabilește obligația angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca

rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

Prin urmare, menționează că raporturile de muncă între IGP al MAI și

intimat au fost încetate în baza art.47 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 și anume,

la împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, și nu ca rezultat al

privării ilegale de posibilitatea de a munci, fapt ce pune la îndoială aplicabilitatea

normei invocate de instanța de fond în speța examinată, dat fiind faptul că nu se

constată vina angajatorului în cauza respectivă.

Mai menționează că vina angajatorului - IGP al MAI, nu a fost constatată și

nici motivată de către instanța în hotărîrea nominalizată.

La 03 iunie 2016, Ion Beltei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești în partea

pretențiilor respinse cu emiterea în ceastă parte a unei noi hotărîri prin care

pretențiile cu privire la încasarea penalității în mărime de 0,1% din suma de

19081,90 pentru fiecare zi de întîrziere, începînd cu data de 03 iunie 2015 pînă la

momentul executării hotărîrii de judecată precum și repararea prejudiciului moral

în mărime de 25000 lei, să fie admise.

Recurentul, Ion Beltei, în motivarea recursului a indicat că, raporturile de

serviciu dintre IGP al MAI și dînsul au fost întrerupte la data de 05 martie 2015,

după cum este indicat în ordinul 113ef. cu privire la întreruperea raporturilor de

serviciu, rezilierea contractului individual de muncă în timp ce plata indemnizației

unice de concedierea în sumă de 106 469,72 lei a fost achitată aparent abia la

începutul lunii iunie, deci cu o întîrziere de trei luni sau în jurul la 90 de zile, a

indemnizației de concediu (art. 117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a

3

altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite

salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1%

din suma neplătită în termen.

Astfel raporturile de serviciu dintre IGP al MAI și dînsul au fost întrerupte la

data de 05 martie 2015, după cum este indicat în Ordinul 113ef. cu privire la

întreruperea raporturilor de serviciu, rezilierea contractului individual de muncă în

timp ce plata indemnizației unice de concedierea în sumă de 106 469,72 lei a fost

achitată aparent abia la începutul lunii iunie, deci cu o întîrziere de trei luni sau în

jurul la 90 de zile.

Conform art. 320 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a plăților

în caz de eliberare (art. 143) sau a altor plăți (art. 123, 124, 127, 139,186, 227 lit.j),

228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru

fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Ținînd cont de

faptul că Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 a intrat în vigoare la 01 mai 2015, iar

ordinul cu privire la concediere și achitarea indemnizației unice a fost emis la data

de 26 februarie 2015, urma ca să fie achitată suma indemnizației în mărime de 106

469,72 lei, calculată pînă la intrarea în vigoare a legii sus indicate, astfel

indemnizația dată nu a fost achitată.

Menționează că acțiunile ilegale ale intimaților s-au răsfrîns negativ asupra

stării sale morale, prin ce i-au fost cauzate prejudicii de ordin moral manifestat prin

suferințe psihice și fizice, respectiv moral au avut de suferit și membrii familiei

sale, care bineînțeles nu au putut beneficia din banii din indemnizația sa, fapt

pentru care solicită instanței de judecată de a încasa din contul intimatului în

beneficiul său suma de 25 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral.

La 22 iunie 2016, Inspectoratul General al Poliției al MAI a depus referință

prin care a solicitat declararea recursului lui Ion Beltei ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ consideră că

recursurile sunt declarate în termen, deoarece din materialele dosarului rezultă că

Curtea de Apel Chișinău a expediat părților decizia motivată la 18 aprilie 2016,

respectiv Inspectoratul General al Poliției a depus recurs la 19 mai 2016, iar Ion

Beltei la 03 iunie 2016.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin referința depusă la 22 iunie 2016 Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de

Ion Beltei.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție prin încheierea din 20 iulie 2016 a considerat recursurile

4

admisibile fără a prejudicia fondul și a dispus judecarea acestora de către

completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Ion Beltei neîntemeiat și care urmează a fi respins, iar recursul declarat de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerul Afacerilor Interne întemeiat și care

urmează a fi admis, casată parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe în partea încasării penalității în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi de

întîrziere neachitată în termen și emiterea în această parte a unei noi hotărîri de

respingere a pretenției date, în rest decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe se mențin din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că la

examinare cazului din speță instanțele de judecată au aplicat eronat normele de

drept material.

Conform art. 47 alin. (1) lit. c) Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, încetarea serviciului în Poliție,

precum și a contractului individual de muncă al polițistului, poate avea loc: la

împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie.

În conformitate cu art. 123 alin. (6) Codul de procedură civilă, faptele

invocate de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-

a negat.

Conform art. 24 alin. (3) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000, la examinarea în instanța de contencios administrativ a

cererii în anulare, sarcina probațiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de

despăgubire, sarcina probațiunii revine ambelor părți.

În cererea de chemare în judecată reclamantul Ion Beltei a indicat că prin

ordinul nr. 113ef. „Cu privire la întreruperea raporturilor de serviciu rezilierea

contractului individual de muncă” a fost încetat serviciul în poliție, precum și

contractul individual de muncă conform art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea cu primire

la activitatea Poliției și statutul polițistului cu dreptul de a primi pensia pe linia

MAI, cu achitarea compensației bănești pentru concediile neutilizate și a

indemnizației unice de concediere în conformitate cu art. 65 alin. (2) al Legii nr.

320 din 27 decembrie 2012.

5

Ion Beltei nu a prezentat instanței de judecată copia ordinului de eliberare

din funcție și nu a solicitat prezentarea actului de la intimat, iar ultimul nu a negat

existența unui astfel de ordin și nu a contestat eliberarea recurentului în legătură cu

pensionarea.

Așadar, Ion Beltei fost eliberat din serviciu din funcția locțiitor al

comandantului de pluton al Batalionului de reacționare operativă al Direcției de

poliție a municipiului Chișinău a IPG al MAI prin ordinul Inspectoratului General

al Poliție nr. 113ef din 26 februarie 2015.

Conform art. 65 alin. (2) lit. d) Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în cazul eliberării din serviciu

în legătură cu pensionarea sau din cauza reducerii personalului ori a lichidării

subdiviziunii, polițistului i se acordă o indemnizație unică în corespundere cu

vechimea calendaristică în serviciu în Poliție: de la 20 la 25 de ani – în mărime de

14 salarii lunare.

În cererea de chemare în judecată reclamantul-recurent Ion Beltei a invocat

că i s-a stabilit indemnizația de concediere în mărime de 106469,72 lei și

Inspectoratul General de Poliție nu a contestat acest cuantum.

Conform art. 34 alin. (1) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, raporturile de serviciu ale polițistului

sînt prevăzute de prezenta lege. În măsura în care acestea nu sînt reglementate de

prezenta lege se aplică prevederile Codului muncii.

Conform art. 143 alin. (1) și (2) Codul muncii, dacă nu se contestă

cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea

achitărilor se face:

a) în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care

continuă să lucreze pînă în ziua eliberării din serviciu – în ziua eliberării;

b) în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care

nu lucrează pînă în ziua eliberării din serviciu (concediu medical, absență

nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.) – cel tîrziu în ziua imediat

următoare zilei în care salariatul eliberat a cerut să i se facă achitările.

Dacă se contestă cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din

serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz, să-i plătească, în termenele

prevăzute la alin.(1), suma necontestată.

Din actele pricinii rezultă că, Inspectoratul General de Poliție a transferat lui

Ion Beltei suma de 87305,17 lei, ce constituie suma impozitată a indemnizației de

106469,72 lei (f.d. 16).

Astfel, din indemnizația de concediere în mărime de 106469,72 lei lui Ion

Beltei i-a fost reținut impozitul pe venit în mărime de 19 081,90 lei.

Conform art. 4 Codul muncii, raporturile de muncă și alte raporturi legate

nemijlocit de acestea sînt reglementate de Constituția Republicii Moldova, de

prezentul cod, de alte legi, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului

muncii, și anume de: a) hotărîrile Parlamentului; b) decretele Președintelui

Republicii Moldova; c) hotărîrile și dispozițiile Guvernului; d) actele referitoare la

muncă emise de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, de alte autorități

centrale de specialitate, în limita împuternicirilor delegate de Guvern; e) actele

autorităților publice locale; f) actele normative la nivel de unitate; g) contractele

6

colective de muncă și convențiile colective; precum și h) de tratatele, acordurile,

convențiile și alte acte internaționale la care Republica Moldova este parte.

Conform art. 20 lit. g) Codul fiscal, în vigoare la data eliberării lui Ion

Beltei din funcție, în venitul brut nu se includeau: indemnizațiile de concediere

stabilite conform legislației.

Prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 71 din

12 aprilie 2015 s-a abrogat lit. g) din articolul 20 din Codul fiscal.

Având în vedere că indemnizația unică în legătură cu pensionarea lui Ion

Beltei urma să fie achitată în ziua eliberării din funcție la 26 februarie 2015 și că la

această dată indemnizațiile de concediere erau stabilite ca surse de venit

neimpozabile, indemnizația în mărime de 106469,72 lei eronat a fost supusă

impozitării.

Or, indemnizația lui Ion Beltei i-a fost stabilită la 26 februarie 2015 și

conform art. 20 lit. g) Codul fiscal în redacția Legii nr. 1163-XIII din 24 aprilie

1991 nu urma a fi supusă impozitării.

Argumentul recurentului Inspectoratul General al Poliției precum că

indemnizația unică a fost achitată lui Ion Beltei la 03 iunie 2015, după modificare

art. 20 din Codul fiscal nu justifică impozitarea acesteia din următoarele motive.

Conform art. 6 alin. (1), (2) și (3) Codul civil, legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja

produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data

intrării sale în vigoare.

De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu

excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

Conform art. 46 alin. (1)-(3) Legea privind actele legislative nr. 780-XV din

27 decembrie 2001, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în

vigoare și nu poate fi retroactiv sau ultraactiv.

Au efect retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancțiuni mai

blînde.

Actele legislative pot ultraactiva în mod excepțional.

Conform art. 3 alin. (4) Codul fiscal, impozitarea se efectuează în baza

prezentului cod și a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta,

publicate în mod oficial, și care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru

achitarea impozitelor și taxelor.

Conform art. 12 Codul muncii, clauzele din contractele individuale de

muncă, din contractele colective de muncă și din convențiile colective sau din

actele juridice emise de autoritățile administrației publice menționate la art.4 lit.d)

și e), care înrăutățesc situația salariaților în comparație cu legislația muncii sînt

nule și nu produc efecte juridice.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că atît prima instanță cît și instanța de apel

temeinic și legal au admis pretenția cu privire la încasarea sumei de 19035,45 lei

reținute ilegal cu titlu de impozit pe venit, iar argumentele recurentului

7

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în acest sens

sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.

Însă, în ceea ce privește hotărîrea în partea admiterii de către instanțele

inferioare a pretenției privind încasarea penalității în sumă de 9475,8 lei din suma

indemnizației de concediere de 106469 lei neachitată în termen, pe perioada 05

martie 2015, instanța de recurs o consideră neîntemeiată și urmează a fi casată în

această parte cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretenției date reieșind

din următoarele.

Conform art. 330 alin. (1) lit. f) și alin. (2) Codul muncii, angajatorul este

obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate

cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în

particular, în caz de: reținere a tuturor plăților sau a unora din ele în caz de

eliberare din serviciu.

În caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a

indemnizației de concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a

altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite

salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la

sută din suma neplătită în termen.

Conform art. 10 alin. (1) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Poliția este finanțată de la bugetul de

stat și din alte surse neinterzise de lege.

Conform art. 65 alin. (1) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, remunerarea muncii polițistului se

efectuează de la bugetul de stat, conform legislației în vigoare.

Conform art. 13 alin. (1) lit. c) și e) Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, Șeful Inspectoratului General al

Poliției: gestionează bugetul aprobat de ministrul afacerilor interne; propune

ministrului afacerilor interne proiectul bugetului anual al Inspectoratului General al

Poliției și proiectele de rectificare a acestuia.

În articolul 3 Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr.

181 din 25 iulie 2014, este definit administrator de buget ca

fiind autoritate/instituție bugetară împuternicită cu dreptul de gestionare a unuia

dintre bugetele componente ale bugetului public național, în conformitate cu

competențele și responsabilitățile prevăzute de prezenta lege; buget de stat ca

fiind totalitate a veniturilor, a cheltuielilor și a surselor de finanțare destinate

pentru realizarea funcțiilor autorităților publice centrale, cu excepția funcțiilor

proprii sistemului public de asigurări sociale și sistemului de asigurări obligatorii

de asistență medicală, precum și pentru stabilirea relațiilor cu alte bugete.

Conform art. 57 alin. (1), (2) și (3) Legea finanțelor publice și

responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014, dacă legea/decizia

bugetară anuală nu este adoptată cu cel puțin trei zile înainte de expirarea anului

bugetar, administratorul de buget emite dispoziția privind aplicarea bugetului

provizoriu.

Bugetul provizoriu se formează și se execută în corespundere cu prevederile

legii/deciziei bugetare din anul precedent, luînd în considerare modificările operate

pe parcursul anului și ținînd cont de următoarele particularități:

8

a) excluderea sau reducerea volumului programelor de cheltuieli finalizate

sau care urmează a fi finalizate în anul bugetar curent;

b) stabilirea soldului bugetului la un nivel ce nu va depăși valoarea acestuia

aprobată în buget pe anul precedent.

În perioada aplicării bugetului provizoriu nu se permite efectuarea

cheltuielilor pentru acțiuni sau măsuri noi comparativ cu anul precedent.

Bugetul de stat pentru anul 2015 a fost aprobat prin Legea bugetului de stat

pentru anul 2015 nr. 72 din 12 aprilie 2015, în vigoare din 28 aprilie 2014.

Așadar, la 26 februarie 2015, data eliberării lui Ion Beltei din funcție, nu era

aprobat bugetul de stat pentru anul 2015.

În bugetul Inspectoratului General de Poliție pentru anul 2014 nu a fost

inclusă la cheltuieli achitarea indemnizației de eliberare lui Ion Beltei.

Inspectoratul General de Poliție în calitate de administrator de buget în

perioada aplicării bugetului provizoriu a fost în imposibilitate de a achita

indemnizația de concediere lui Ion Beltei, care este o situație nouă și nu era

aprobată în calitate de cheltuială a bugetului pentru anul 2015.

Așadar, neachitarea în termen a indemnizației lui Ion Beltei a fost

condiționată de aprobarea bugetului, care nu este în sarcina Inspectoratului General

al Poliției, ci a Ministerului Afacerilor Interne și altor organe de resort (Guvern).

Având în vedere că Inspectoratul General al Poliției are sarcina de a gestiona

bugetul, se constată lipsa vinovăției acestuia în achitarea indemnizației lui Ion

Beltei în termenul stabilit de legislația muncii.

Prin urmare, pretențiile cu privire la încasarea penalității sunt neîntemeiate și

necesită să fie respinse cu casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe în această parte, iar argumentele recurentului Ion Beltei în sensul dat nu

pot fi reținute conform celor expuse supra.

La fel, nu pot fi reținute argumentele recurentului Ion Beltei în ceea ce

privește legalitatea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea

respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, or conform art.

329 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul

material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca

rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte

acte normative nu prevăd altfel.

Conform art. 1422 alin. (1) Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Astfel, Ion Beltei solicitînd repararea prejudiciului moral în mărime de

25000 lei, nu a prezentat careva probe în susținerea acestei pretenții ce ar confirma

cu certitudine pricinuirea suferințelor psihice sau fizice suportate ca rezultat al

neachitării indemnizației unice. Mai mult, cazului din speță nu-i sunt aplicabile

prevederile art. 329 alin. (1) Codul muncii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că prima instanță și

instanța de apel au stabilit circumstanțele pricinii, și că nu este necesară verificarea

suplimentară și administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele

9

administrate și au aplicat eronat normele de drept material în partea încasării

penalității de întîrziere, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat de Ion Beltei de a admite recursul declarat de Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, de a casa decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe în partea admiterii pretenției cu privire la încasarea

penalității de întîrziere cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

respingere a pretenției date, în rest decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe de menținut.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Ion Beltei.

Se admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

Se casează parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 decembrie 2015, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Beltei împotriva Ministerului

Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției, intervenientul accesoriu

Direcția de Poliție a mun. Chișinău cu privire la încasarea indemnizației unice de

concediere și penalității de întîrziere, repararea prejudiciului moral în partea

admiterii pretenției cu privire la încasarea penalității de întîrziere și se emite în

partea dată o nouă hotărâre prin care:

Se respinge pretenția lui Ion Beltei împotriva Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea penalității de

întîrziere.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 decembrie 2015 se mențin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Ala Cobăneanu

Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

10