2ra-500/17 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului, prejudiciului moral

2ra-500/17 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului, prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Ialoveni Dosarul nr. 2ra-500/17

Judecător: G. Lungu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, Iu. Cotruță, A. Bostan

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecători Maria Ghervas, Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Energomigrup”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Movilă Anatolie

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Energomigrup” privind anularea

ordinului nr. 30/a-C din 25 octombrie 2013, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru perioada de absență forțată de la serviciu, a datoriei pentru

salariul neachitat și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Energomigrup”, a fost casată hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 24 decembrie

2014 și emisă o nouă hotărâre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată

înaintată de Movilă Anatolie împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Energomigrup” privind anularea ordinului nr. 30/a-C din 25 octombrie 2013,

restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de

la serviciu, a datoriei pentru salariul neachitat și a pagubei morale,

c o n s t a t ă

La 13 iunie 2014, Movilă Anatolie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Energomigrup”, solicitând anularea ordinului nr. 30/a-C din 25

octombrie 2013 emis de SRL „Energomigrup”, restabilirea în funcție de director

adjunct la SRL „Energomigrup”, încasarea salariului pentru perioada de absență

forțată de la serviciu începând cu 01 noiembrie 2013 pînă la restabilirea la locul

de muncă, a datoriei pentru salariul neachitat în mărime de 109 042,95 lei, a

despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 20 000 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii depuse, reclamantul a indicat, că prin ordinul SRL

„Energomigrup” nr. 03-c din 01 iunie 2012, Movilă Anatolie a fost angajat în

funcția de director adjunct al SRL „Energomigrup”, cu un salariu lunar de 18 000

lei.

De asemenea, reclamantul a menționat că s-a adresat la Inspectoratul

Muncii cu o plângere, având în vedere faptul că nu primea salariul de la 01

octombrie 2013, iar prin răspunsul din 17 aprilie 2014, Inspectoratul Muncii i-a

comunicat acestuia, că la 25 octombrie 2013, directorul SRL „Energomigrup” a

emis ordinul 30/a-C cu privire la reducerea funcției de director adjunct începând

cu 01 noiembrie 2013 în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii. Astfel,

indică reclamantul, că a aflat despre ordinul de concediere la 17 aprilie 2014.

Movilă Anatolie nu este de acord cu ordinul de eliberare din funcție și îl

consideră neîntemeiat, deoarece administrația SRL „Energomigrup” a efectuat

procedura de concediere cu încălcarea art. 88 Codul Muncii, conform căruia

reclamantul urma să fie preavizat cu 2 luni înainte de reducerea funcției sale și

numai după expirarea termenului de 2 luni urma să fie concediat.

Afirmă reclamantul că termenul de 2 luni a fost omis de către angajator, or

termenul de 2 luni a expirat la de 25 decembrie 2013, după care nu a fost emis

nici un ordin privind concedierea reclamantului din funcția deținută.

Mai mult, menționează că reclamantul nu a fost preavizat în modul stabilit

despre reducerea statelor de personal. Astfel, consideră reclamantul că ordinul nr.

30/a-C din 25 octombrie 2013, emis de SRL „Energomigrup” cu privire la

concedierea lui Movilă Anatolie din funcția de director adjunct este unul ilegal și

a solicitat anularea acestuia.

Invocă Movilă Anatolie că la 17 aprilie 2014, Inspectoratul Muncii a

constatat că pârâtul are față de reclamant restanța la plata salariului în sumă totală

de 109 042,95 lei, admisă ca rezultat al neachitării salariului de funcție.

Susține reclamantul că în urma concedierii ilegale din funcția deținută,

acesta a fost privat de dreptul la muncă și i-a fost cauzat un prejudiciu moral în

mărime totală de 20 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 24 decembrie 2014, a fost admisă

acțiunea reclamantului (f.d. 57, 59-61, Volumul I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, a fost casată

hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 24 decembrie 2014, adoptată în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Movilă Anatolie împotriva SRL

„Energomigrup” privind anularea ordinului și încasarea salariului pentru lipsa

forțată de la serviciu, și s-a emis o nouă hotărâre (f.d. 205-213, Volumul I), prin

care:

- S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Movilă Anatolie

către SRL „Energomigrup” privind anularea ordinului, restabilirea în funcție și

încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu;

- S-a anulat ordinul nr. 30/a-C din 25 octombrie 2013 emis de SRL

„Energomigrup" și s-a restabilit Movilă Anatolie în funcția de director adjunct la

SRL „Energomigrup";

- S-a încasat de la SRL „Energomigrup” în beneficiul lui Movilă Anatolie

salariul pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, începând cu data

de 01 noiembrie 2013 până la restabilirea lui Movilă Anatolie la locul de muncă

în sumă de 252 000 lei;

- S-a încasat de la SRL „Energomigrup” în beneficiul lui Movilă Anatolie

datoria pentru salariul neachitat până la eliberarea din funcție în mărime de

109042,95 lei;

- S-a încasat de la SRL „Energomigrup” în beneficiul lui Movilă Anatolie

paguba morală în sumă de 20 000 lei;

- S-a încasat de la SRL „Energomigrup" în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 11 430 lei.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 ianuarie 2017, SRL

„Energomigrup” în persoana fondatorului Țurcanu Vera și avocatului Mihail

Barbăroș (mandat nr. 0059436) a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 cu scoaterea

cererii de pe rol.

În motivarea recursului reprezentanții recurentului au indicat că decizia

contestată este ilegală și neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor

de drept material și procedural.

Indică reprezentanții recurentului că instanțele inferioare urmau să suspende

procesul în temeiul art. 79 alin. (4) din Legea insolvabilității, având în vedere că

în privința SRL „Energomigrup” a fost intentat procesul de insolvabilitate.

De asemenea, invocă că instanțele inferioare au aplicat eronat art. 355 din

Codul Muncii, or acestea urmau să constate omiterea de către reclamant a

termenului pentru sesizarea instanței de judecată în vederea soluționării litigiului

de muncă.

La fel, indică reprezentanții recurentului că cererea de chemare în judecată a

fost semnată și depusă de către o persoană neîmputernicită, având în vedere, că

contractul de asistență juridică precum și mandatul, au fost semnate la 10 iunie

2014, când reclamantul se afla peste hotarele țării, fapt confirmat prin informația

Poliției de Frontieră a RM.

Totodată, instanța de apel a încasat abuziv și nemotivat suma de 252 000 lei

cu titlu de despăgubire pentru întreaga perioadă de absență forțată de la locul de

muncă și 109 042,95 lei cu titlu de salariu restant.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, „recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”.

Având în vedere, că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 25 noiembrie 2016 (f.d. 214, Volumul I), cât și

faptul, că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea

acesteia, recursul SRL „Energomigrup” se consideră declarat în termen.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei și referința prezentată, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat, care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, „instanța de recurs după ce

examinează recursul este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs”.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, „Judecînd recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și

în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi”.

Având în vedere norma legală enunțată, instanța de recurs va examina

legalitatea deciziei contestate, în baza argumentelor invocate de către recurenți.

Referitor la argumentul recurenților precum că instanțele inferioare urmau să

suspende procesul în temeiul art. 79 alin. (4) din Legea insolvabilității, reieșind

din considerentul că în privința SRL „Energomigrup” a fost intentat procesul de

insolvabilitate, Colegiul menționează următoarele:

Conform art. 79 alin. (4) din Legea insolvabilității, „Cauzele cu privire la

bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît, iar reclamantul este

creditor chirografar și care sînt pendinte la data intentării procedurii de

insolvabilitate se suspendă pînă la reluare de către creditorul chirografar sau

pînă la încetarea procedurii de insolvabilitate”.

Colegiul menționează că în conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, „Părțile

și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau a normelor de drept procedural”.

Deși instanțele inferioare nu au suspendat procesul în cauza enunțată,

Colegiul consideră, că încălcarea respectivă nu poate fi calificată ca fiind una

esențială. În acest sens, Colegiul reține că însăși recurenții în cererea de recurs au

indicat asupra faptului că creanța lui Movilă Anatolie față de SRL

„Energomigrup” în sumă de 361 042,95 lei (despăgubirea pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la locul de muncă și salariu restant) și 20 000 lei cu

titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, a fost inclus în tabelul

definitiv al creanțelor. Astfel, decizia contestată nu vine decât să confirme

caracterul cert al respectivelor creanțe, care urmează a fi satisfăcute din contul

patrimoniului debitorului insolvabil.

Prin urmare, această încălcare și anume, caracterul neesențial al acestei nu

poate servi drept temei pentru anularea actului judecătoresc contestat. Din acest

considerent, argumentul respectiv urmează a fi respins.

Referitor la argumentul recurenților precum că instanțele inferioare au

aplicat eronat art. 355 din Codul Muncii, Colegiul menționează următoarele:

Conform art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, „Cererea privind

soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în

termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului său”.

Din răspunsul Inspectoratului de Stat al Muncii nr. M-544/14 din 17 aprilie

2014, rezultă că procedura de concediere a fost efectuată de către administrația

SRL „Energomigrup” cu încălcarea art. 88 din Codul Muncii. Totodată, s-a

constatat existența restanței la plata salariului în sumă de 109 042,95 lei (f.d. 7

vol. I).

Colegiul reține, că reclamantul în cererea de chemare în judecată a invocat,

că a aflat despre concedierea sa la 17 aprilie 2014. Astfel, reieșind din

considerentul că cererea de chemare în judecată a fost depusă la 13 iunie 2014,

Colegiul consideră, că reclamantul a sesizat instanța de judecată în termen.

Deși recurentul a invocat, că reclamantul ar fi cunoscut în luna octombrie

2013 despre faptul concedierii sale, Colegiul reține că probele prezentate în acest

sens – preavizul (fără dată) și avizul de recepție (f.d. 187 vol. I), nu corespund

cerințelor de admisibilitate.

În conformitate cu art. 372 alin. (11) CPC, „Instanța de apel nu are dreptul

să administreze probele care au putut fi prezentate de participanții la proces în

primă instanță, cu excepția situației stabilite la alin. (1)”.

În conformitate cu art. 122 alin. (4) CPC, „Se consideră inadmisibile

probele ce nu au fost prezentate de participanții la proces pînă la data stabilită

de judecător, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 204 și art. 372 alin. (1)”.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, „Fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel”.

Având în vedere că probele menționate au fost prezentate la faza examinării

cauzei în ordine de apel, cât și faptul că apelantul nu a demonstrat imposibilitatea

prezentării acestora în prima instanță, Colegiul califică probele respective ca fiind

inadmisibile, neavând astfel forță probantă.

Din acest considerent, argumentul analizat urmează a fi respins.

Referitor la argumentul recurenților precum că cererea de chemare în

judecată a fost semnată și depusă de către o persoană neîmputernicită, având în

vedere, că contractul de asistență juridică, precum și mandatul, au fost semnate la

10 iunie 2014, când reclamantul se afla peste hotarele țării, fapt confirmat prin

informația Poliției de Frontieră a RM, Colegiul îl apreciază ca fiind neîntemeiat și

care urmează a fi respins. Colegiul reține că împuternicirile avocatului Jarovlea

Veaceslav sunt prevăzute în mandatul nr. 0436348 (f.d. 2 vol. I), inclusiv dreptul

de a semna și de a depune cererea de chemare în judecată. Prin urmare, orice

dubii cu privire la lipsa împuternicirilor avocatului sînt excluse. Totodată,

informația Poliției de Frontieră a RM care ar demonstra faptul aflării

reclamantului peste hotarele țării și imposibilitatea semnării contractului de

asistență juridică și a mandatului, prin prisma art. 372 alin. (11), 122 alin. (4), sunt

inadmisibile, neavînd forță probantă.

Referitor la argumentul recurenților precum că instanța de apel a încasat

abuziv și nemotivat suma de 252 000 lei cu titlu de despăgubire pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la locul de muncă și 109 042,95 lei cu titlu de

salariu restant, Colegiul menționează următoarele:

Din materialele cauzei rezultă că prin ordinul SRL „Energomigrup” nr. 03-c

din 01 iunie 2012, Movilă Anatolie a fost angajat în cadrul SRL „Energomigrup”

în funcția de director adjunct, începând cu data de 01 iunie 2012.

Conform art. 88 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii, „Angajatorul este în drept

să concedieze salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în

legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit. b)

și c)) doar cu condiția că va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre) cu

privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaților cu 2 luni înainte de

lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz

de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai

persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse”.

Studiind materialele cauzei, Colegiul constată că SRL „Energomigrup” nu a

prezentat careva probe ce ar demonstra respectarea de către angajator a procedurii

de preavizare a reclamantului. Prin urmare, instanța de apel corect a constatat

caracterul ilegal al ordinului SRL „Energomigrup” nr. 30/a-C din 25 octombrie

2013 „cu privire la eliberarea din funcție” a lui Movilă Anatolie începând cu 01

noiembrie 2013.

Conform art. 90 alin. (2) lit. a), b) din Codul Muncii, „Repararea de către

angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei

despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o

mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă;

compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului”.

Studiind materialele cauzei, Colegiul reține că reclamantul Movilă Anatolie

beneficia de un salariu de 18 000 lei lunar (f.d. 9 vol. I). totodată, prin răspunsul

Inspectoratului de Stat al Muncii nr. M-544/14 din 17 aprilie 2014, s-a constatat

existența restanței la plata salariului în sumă de 109 042,95 lei.

Reieșind din considerentul, că începând cu 01 noiembrie 2013 reclamantul a

fost privat de dreptul de a munci, Colegiul consideră, că instanța de apel corect a

încasat 252 000 lei cu titlu de despăgubire, ceea ce constituie un salariu mediu

lunar pentru perioada a 14 luni de absență forțată de la muncă 01 noiembrie 2013

- 24 decembrie 2014 (momentul pronunțării hotărârii primei instanțe), restanța la

plata salariului în sumă de 109 042,95 lei și despăgubirea pentru prejudiciul

moral cauzat în sumă de 20 000 lei.

Prin urmare, argumentul analizat urmează a fi respins.

Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul ajunge la concluzia că recursul

declarat de SRL „Energomigrup” în persoana fondatorului Țurcanu Vera și

avocatului Mihail Barbăroș este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Totodată, instanța de apel în temeiul normelor de drept material aplicabile

speței, corect a constatat temeinicia pretențiilor reclamantului și corect a admis

acțiunea formulată de Movilă Anatolie. Din acest considerent, decizia Curții de

Apel Chișinău din 25 octombrie 2016 fiind legală și întemeiată, urmează a fi

menținută.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către SRL „Energomigrup” în persoana

fondatorului Țurcanu Vera și avocatului Mihail Barbăroș.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, emisă în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Movilă Anatolie

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Energomigrup” privind anularea

ordinului nr. 30/a-C din 25 octombrie 2013, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru perioada de absență forțată de la serviciu, a datoriei pentru

salariul neachitat și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Iulia Sîrcu

Judecătorii Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

Ion Druță