2ra-578/17 — impartirea cotelor parti ideale, recunoa;terea dreptului de posesiune

Prima instanță: Gh. Stratulat 2ra–578/17

Instanța de apel: D. Manole, M. Ciugureanu, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Golub

Maria,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Golub către

Anatolii Golub privind împărțirea cotelor-părți ideale, constatarea faptului aflării în

posesiune și recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Golub Maria și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 01 aprilie 2015, Golub Maria a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Golub Anatolii privind împărțirea cotelor-părți ideale,

constatarea faptului aflării în posesiune și recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că s-a aflat în căsătorie cu Golub

Anatolie din 10 ianuarie 1995, dar de facto au conviețuit în familie până în anul

1998.

După înregistrarea căsătoriei, i-a perfectat lui Golub Anatolie viză de

reședință în apartamentul său de pe adresa mun. Chișinău, str. Timuș, 56 ap. 5, care

este compus din două odăi, iar la 17 martie 1998 apartamentul a fost privatizat de

către Golub Maria și Golub Anatolie.

La data de 04 februarie 2000, Golub Anatolie și-a retras viza de reședință din

ap. 5 de pe str. Timuș, 56, fapt confirmat prin certificatul din 07 mai 2010, eliberat

de Ministerul Dezvoltării Tehnologiilor Informaționale.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 noiembrie 2007,

căsătoria dintre Golub Maria și Golub Anatolie a fost desfăcută.

La data de 23 aprilie 2000, dânsa a depus cerere, la Comisariatul de Poliție

sect. Centru, pentru a iniția procedura de căutare a fostului soț, dat fiind faptul că

nu era cunoscut locul aflării acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 decembrie 2010, s-a

admis cererea de chemare în judecată a Mariei Golub, Golub Anatolie fiind

declarat dispărut fără veste.

Începând cu anul 1999, adică timp de 16 ani, a locuit în apartament de una

singură, achitând toate plățile comunale și impozitele respective, timp de 16 ani cu

bună-credință a posedat și posedă sub nume de proprietar a bunului imobil, ce-i

aparține lui Golub Anatolie și din aceste motive consideră că a dobândit dreptul de

proprietate asupra acestui imobil.

Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016, cererea

de chemare în judecată depusă de Golub Maria a fost admisă parțial; s-au

determinat cotele-părți ideale din apartamentul nr. 5 din str. Timiș, 56, mun.

Chișinău, cu nr. cadastral 0100202.111.02.005, după cum urmează: 1/2 cota-parte

după Golub Maria; 1/2 cota-parte după Golub Anatolii. În partea pretențiilor

Mariei Golub privind constatarea aflării în posesiune, timp de 15 ani și

recunoașterea dreptului de proprietate în baza uzucapiunii imobiliare a 1/2 cote-

părți din apartamentul nr. 5 de pe str. Timiș, 56, mun. Chișinău, ce-i aparține lui

Golub Anatolii, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a

încasat de la Golub Anatolii în beneficiul Mariei Golub taxa de stat în mărime de

100 lei (o sută lei).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Golub Maria și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 25 ianuarie 2017, Golub Maria a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea

unei decizii prin care să-i fie satisfăcute pretențiile integral.

În motivarea recursului, invocând prevederile art. 332 Cod civil, a indicat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Golub Maria, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului

este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentei Golub Maria.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Golub Maria.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas