2ra-375/17 — încasarea datoriei

prima instanță: Al. Parfeni dosarul nr. 2ra-375/17

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, E. Rățoi

Î N C H E I E R E

16 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail

Coleasca,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Coleasca

împotriva Eudochiei Sacaliuc cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 16 februarie 2016 Mihail Coleasca a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Eudochiei Sacaliuc cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a menționat că, în anul 2006 i-a dat cu titlu de împrumut

Eudochiei Sacaliuc suma de 423 de dolari SUA, avînd înțelegere cu ultima că suma

împrumutului va fi restituită după posibilitate sau la cerere.

Afirmă că, pîrîtul a restituit suma de 100 de dolari SUA mamei sale.

Susține că, pînă în 2014 nu a solicitat restituirea împrumutului, însă în urma

refuzului de a restitui suma împrumutată de pîrît, s-a adresat la organele de poliție, unde

pîrîtul a recunoscut suma împrumutată.

Consideră că, solicitarea de restituire urmează a fi calculată din anul 2014.

Solicită încasarea de la Eudochia Sacaliuc a 323 de dolari SUA cu titlu de

împrumut bănesc, ceea ce constituie 6411 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 28 iunie 2016 s-a respins cererea înaintată

de Mihail Coleasca împotriva Eudochiei Sacaliuc cu privire la încasarea datoriei, ca

fiind neîntemeiată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, între Mihail Coleasca și Eudochia

Sacaliuc nu a fost încheiat nici un contract de împrumut și nu s-a scris nici o recipisă,

reclamantul bazîndu-se doar pe răspunsul dat de șeful Inspectoratului de Poliție

Ungheni din 20 septembrie 2015, care nu poate sta la baza emiterii hotărîrii.

Prima instanță a mai reținut că, Eudochia Sacaliuc a împrumutat bani de la Mihail

1

Coleasca, însă i-a restituit, iar ultimul nu a prezentat probe în susținerea afirmațiilor

sale.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016 s-a respins apelul declarat

de Mihail Coleasca și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni din 28 iunie 2016.

La data de 16 decembrie 2016 Mihail Coleasca a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, solicitând casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2016 s-a restituit

recursul declarat de Mihail Coleasca, s-a remis recurentului recursul, s-a explicat

recurentului Mihail Coleasca că restituirea cererii de recurs nu împiedică declararea

repetată a recursului după înlăturarea neajunsurilor cu respectarea celorlalte reguli

stabilite de lege pentru declararea lui, s-a atenționat recurentul că potrivit art.434 din

Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, termenul respectiv fiind un termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

La data de 09 ianuarie 2017 Mihail Coleasca a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 25 octombrie 2016, solicitând casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii, și-a exprimat

dezacordul cu hotărîrile instanțelor inferioare, menționând că nu au fost constatate și

elucidate circumstanțele importante ale pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

2

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că, recursul a fost declarat în termen, deoarece decizia

recurată a fost recepționată de recurent la data de 21 noiembrie 2016, fapt confirmat

prin semnătura aplicată pe avizul de recepție DS3118042877AR (f.d.64), iar cererea

de recurs a fost expediată la data de 05 ianuarie 2017 (f.d.74), prin urmare calea de

atac a fost exercitată în termen.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs au

constituit obiectul examinării cererii de apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de

fapt, dar nu de drept, însă acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de

către instanța de apel prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în

raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași legea, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar instanțele inferioare au

elucidat circumstanțele importante ale pricinii.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au constatat circumstanțele importante ale pricinii,

au verificat și au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs

nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mihail

Coleasca, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Mihail Coleasca, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

4