2ra-320/17 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: D. Gherman nr. 2ra-320/17

instanța de apel: T. Duca, E. Grumeza, S. Procopciuc

ÎNCHEIERE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Raisa Radița

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Maxim

împotriva Raisei Radița cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Raisa Radița și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 04 aprilie 2016, Petru Maxim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Raisei Radița cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 20 martie 2014, i-a acordat Raisei Radița

un împrumut în sumă de 2 990 dolari SUA, ultima obligându-se prin recipisă să

restituie datoria până la 20 septembrie 2014, însă aceasta nu și-a executat

obligațiile.

La multiplele solicitări de a-i restitui în mod extrajudiciar suma împrumutului,

Raisa Radița nu a reacționat.

Indică că la 10 februarie 2016, a expediat în adresa pârâtei și o preîntâmpinare

în forma scrisă la care ultima nu a dat niciun răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512 alin. (1), 867 alin. (1)

Cod civil, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul Raisei Radița în beneficiul lui

suma împrumutului în mărime de 2 990 dolari SUA, cheltuielile de judecată și

asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 17 mai 2016, acțiunea a fost admisă

parțial, a fost încasat de la Raisa Radița în folosul lui Petru Maxim datoria în sumă

de 2 150 dolari SUA, ori echivalentul în lei moldovenești la data executării

hotărârii, cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1 800 lei,

în rest cerințele reclamantului au fost refuzate.

1

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Raisa Radița și menținută hotărârea primei instanțe.

La 28 decembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Raisa Radița a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe cu trimiterea pricinii spre

rejudecare în prima instanță.

Exprimă dezacordul cu hotărârea primei instanțe prin faptul că acțiunea a fost

examinată în ședința preliminară, fără citarea legală a ei, cu pronunțarea hotărârii

pe caz și cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 26 din Constituție și art. 27

CPC.

Indică că prin încheierea Curții de Alți Bălți din 14 iulie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel cu oferirea unui termen până la 20 septembrie 2016, pentru

achitarea taxei de stat în sumă de 957,80 lei cu prezentarea bonului de plată.

Susține că a îndeplinit cerințele indicate în încheierea instanței de apel, însă

ulterior în adresa sa nu a mai parvenit nicio înștiințare despre examinarea apelului

declarat.

Iar la 22 noiembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal a recepționat copia

deciziei Curții de Apel Bălți, din conținutul căreia este indicat că a fost citată legal

în ședința instanței de apel pentru data de 20 septembrie 2016 și respectiv, pentru

11 octombrie 2016.

Obiectează că nu este de acord cu afirmațiile instanței de apel, deoarece nu i-a

fost înmânată nicio citației.

În opinia recurentei, atât prima instanță cât și instanța de apel, nu au respectat

procedura legală de citare a unui participant la proces prevăzute de art. 105

alin. (5) și (6) CPC, fapt ce corespunde prevederilor art. 388 alin. (1) lit. b) CPC.

Argumentează că în așa mod a fost lipsită de posibilitatea de a proba în fața

instanței faptul că suma luată cu împrumut, în cuantum de 2150 dolari SUA, a fost

restituită.

Indică că Petru Maxim, nu i-a restituit recipisa, iar ea a crezut că dânsul va

proceda ca și cu celelalte recipise subliniind că de 5-6 ani periodic lua bani de la

intimat, iar la restituirea sumei făceau o inscripție pe recipisă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 22 noiembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 60) și care a fost recepționată de către recurentă la 28 noiembrie 2016

(f. d. 62).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Raisa Radița nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

De altfel, nici invocarea recurentei precum că nu a fost citată în cadrul

ședințelor de judecată de către instanțele ierarhic inferioare nu se încadrează în

prevederile prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, Raisa Radița, a fost înștiințată despre examinarea pricinii în instanța de

apel, fapt confirmat prin avizul de recepție (f. d. 43), iar altă înștiințare a instanței

de apel a fost restituită cu mențiunea lucrătorului oficiului poștal „plecat peste

hotarele țării” (f. d. 52-55).

Drept urmare, fiind cert că Raisa Radița avea la cunoștință despre examinarea

prezentei pricini în instanța de apel, mai mult că chiar dânsa a depus cererea de

apel împotriva primei instanțe aceasta trebuia să se intereseze despre desfășurarea

procesului și de a se prezenta în ședința de judecată pentru susținerea intereselor

sale.

Față de cele ce preced, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă și jurisprudența CtEDO, conform

căreia recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

3

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de Igor Moraru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Raisa Radița ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Raisa Radița se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4