2ra-433/17 — încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată

prima instanță: M. Murguleț dosarul nr. 2ra-433/17

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

23 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

lui Cotorobai Vladimir, avocatul Corneliu Chisilița,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Panfil Dorina

împotriva lui Cotorobai Vladimir cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 18 ianuarie 2016, Panfil Dorina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Cotorobai Vladimir cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la data de 04 septembrie 2013 a încheiat cu

Cotorobai Vladimir un contract de împrumut prin care i-a acordat ultimului bani în

sumă de 12000 de euro, fapt confirmat prin întocmirea recipisei semnată de ambele

părți.

Afirmă că, împrumutatul Cotorobai Vladimir și-a asumat obligația de a restitui

suma împrumutului pînă la data de 30 ianuarie 2014.

Susține că, pîrîtul pînă în prezent nu a restituit datoria, iar soluționarea litigiului pe

cale amiabilă a fost epuizată.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Cotorobai Vladimir suma împrumutului

în valoare de 12000 de euro, echivalentul în lei moldovenești la cursul oficial de schimb

stabilit de BNM la ziua rambursării, a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime

de 5000 de lei și a taxei de stat în sumă de 8170 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 martie 2016 s-a admis

parțial acțiunea, s-a încasat de la Vladimir Cotorobai în beneficiul Dorinei Panfil datoria

în sumă de 12000 de lei sau echivalentul sumei în lei moldovenești conform cursului

oficial al BNM la data executării hotărîrii; s-a încasat de la Vladimir Cotorobai în

beneficiul Dorinei Panfil cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de

8115 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5000 de lei; s-a respins

acțiunea în partea încasării cheltuielilor de judecată cu titlu de taxa de stat în sumă de 55

1

de lei, ca neîntemeiată.

În susținerea poziției prima instanță a reținut că, pîrîtul Cotorobai Vladimir nu și-a

onorat obligațiile asumate în baza recipisei de a restitui reclamantei suma împrumutată

în cuantum de 12000 de euro.

La fel, prima instanță a conchis că pretenția reclamantei de a încasa taxa de stat în

sumă de 8170 de lei, s-a admis parțial, or reclamanta a achitat taxa de stat în sumă de

8115 lei reieșind din valoarea acțiunii, din care motiv pretenția privind încasarea taxei

de stat în sumă de 55 de lei s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 s-a respins cererea de

apel depusă de Cotorobai Vladimir și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 03 martie 2016.

La data de 13 decembrie 2016, reprezentantul lui Cotorobai Vladimir, avocatul

Corneliu Chisilița a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 13 octombrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de restituire a pricinii în

altă instanță de judecată egală în grad, conform art.43 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare au aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată, iar pricina a fost judecată în absența unui participant la proces

căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată și hotărîrea a fost

pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Susține că, prima instanță urma să strămute pricina într-o altă instanță conform

art.43 alin.(2) lit. f) din Codul de procedură civilă, în legătură cu faptul că Panfil Dorina

este angajata Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, invocînd jurisprudența CEDO.

Afirmă că, Cotorobai Vladimir nu a fost citat în prima instanță, iar pe avizul de

recepție nu a semnat nici el, dar nici membrii familiei lui.

Menționează că, Cotorobai Vladimir era în imposibilitate de a prezenta răspunsul

eliberat de ÎS „Poșta Moldovei” în ședința de judecată din 13 octombrie 2016, deoarece

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, s-a aplicat față de acesta

măsura preventivă – arest preventiv, argumentînd că a fost lipsit de dreptul la un proces

echitabil și de posibilitatea de a înainta o acțiune reconvențională.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

2

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că, recursul a fost declarat în termen, deoarece decizia

recurată datează cu 13 octombrie 2016 (f.d.89-97), iar cererea de recurs a fost

expediată la data de 13 decembrie 2016 (f.d.109), prin urmare calea de atac a fost

exercitată în termen.

Alegațiile reprezentantului recurentului din cererea de recurs precum că, prima

instanță urma să strămute pricina într-o altă instanță conform art.43 alin.(2) lit. f) din

Codul de procedură civilă, în legătură cu faptul că Panfil Dorina este angajata

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, nu pot fi reținute, deoarece bănuiala că

nepărtinirea judecătorului ar putea fi știrbită de calitatea participanților la proces urma a

fi probată, or cum rezultă din Jurisprudența CEDO în cauza Tocono și Profesorii

Prometeiști contra Moldovei (Cererea nr. 32263/03), unde Curtea a accentuat „în primul

rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca instanțele

judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând, acuzatului, în cazul

procedurilor penale. În acest sens, articolul 6 cere instanței, care cade sub incidența sa,

să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau

părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri. Astfel,

Curtea face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata

convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză, și o abordare

obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice

îndoială legitimă în acest sens. În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se

aplică unui complet de judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe

lângă comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În această

3

privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță. Atunci când se hotărăște dacă

într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial,

punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu

decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată.

Curtea reamintește că articolul 6 § 1 al Convenției impune o obligație fiecărei instanțe

naționale să verifice dacă, așa cum este formată, ea reprezintă o „instanță imparțială” în

sensul acestei prevederi.” (§29, 31).

Mai mult ca atît, reieșind din argumentele descrise în referința depusă de Panfil

Dorina (f.d.114-116), la care instanța de recurs le va da credibilitate în condițiile în care

probe ce ar infirma cele expuse la materialele dosarului lipsesc, se desprinde că ultima a

suspendat contractul individual de muncă la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău la

data de 01 aprilie 2014 pe motivul îngrijirii copilului, însă judecătorul care a examinat

acțiunea a fost numit în funcție la data de 04 februarie 2015, prin urmare careva

interacțiune sau bănuială că nepărtinirea judecătorului ar putea fi știrbită de calitatea

participanților la proces nu s-a constatat.

Argumentul invocat de reprezentantul recurentului în cererea de recurs precum că,

Cotorobai Vladimir nu a fost citat în prima instanță, iar pe avizul de recepție nu a

semnat nici el, dar nici membrii familiei lui, nu poate fi reținut, deoarece potrivit

avizului de recepție DS2004050889AS Cotorobai Vladimir a fost înștiințat despre locul,

data și ora examinării cauzei, or potrivit art.102 alin.(41) din Codul de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru

efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Nu pot fi reținute cele invocate în recurs precum că, Cotorobai Vladimir era în

imposibilitate de a prezenta răspunsul eliberat de ÎS „Poșta Moldovei” în ședința de

judecată din 13 octombrie 2016, deoarece prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03

octombrie 2016, s-a aplicat față de acesta măsura preventivă – arest preventiv,

argumentînd că a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil și de posibilitatea de a

înainta o acțiune reconvențională, or reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată

din 15 septembrie 2016 (f.d.84-86), i-a fost acordat termen avocatului Chisilița

Corneliu, reprezentantul lui Cotorobai Vladimir, pînă la 13 octombrie 2016 pentru a

prezenta răspunsul de la ÎS „Poșta Moldovei”, însă la data respectivă avocatul Chisilița

Corneliu nu s-a prezentat.

Instanța de recurs reiterează că, intentarea unei acțiuni reconvenționale este un

mijloc procedural prin care pîrîtul formulează pretenții proprii împotriva reclamantului

și nu exprimă apărarea pe care și-o face pîrîtul față de pretențiile reclamantului, ci

constituie mijlocul procesual prin intermediul căruia pîrîtul ridică pretenții proprii față

de reclamant.

În aceasta ordine de idei, Cotorobai Vladimir nu a fost privat de dreptul de a

înainta o acțiune separată conform regulilor generale de intentare a acțiunii, or potrivit

art.172 alin.(2) din Codul de procedură civilă, intentarea acțiunii reconvenționale se face

conform regulilor generale de intentare a acțiunii.

Completul constată că instanța de apel a examinat și elucidat toate circumstanțele

importante ale pricinii prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în

raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar actele normative vizate au

fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de apel prin prisma circumstanțelor

importante ale pricinii.

4

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au constatat circumstanțele importante ale pricinii,

au verificat și au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs

nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul lui Cotorobai Vladimir, avocatul Corneliu Chisilița, în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Cotorobai Vladimir, avocatul Corneliu

Chisilița, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

5