2ra-394/17 — încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea sumei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-394/17 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: C. Crețu dosarul nr. 2ra-394/17
instanța de apel: N. Cernat, A. Panov, A. Minciuna
Î N C H E I E R E
15 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
reprezentantul Asociație de Economii și Împrumut „Dănceni”, avocatul Veronica
Pascal,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației de Economii
și Împrumut „Dănceni” împotriva Efimiei Bogdan cu privire la repunerea în
termen și încasarea sumei,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de către Asociația de Economii și Împrumut
„Dănceni” și au fost menținute hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 10 februarie
2016 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Ialoveni din 09 martie 2016,
c o n s t a t ă:
La data de 29 ianuarie 2014, AEÎ „Dănceni” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Efimiei Bogdan cu privire la încasarea sumei.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 01 iulie 2008, a
încheiat cu Efimia Bogdan contractul de împrumut, conform căruia s-a obligat să-
i acorde un împrumut în valoare de 210 000 lei pe un termen de 12 luni, cu o
dobândă de 27 %. Suma împrumutului urma a fi rambursată lunar, începând cu 01
iulie 2009.
Afirmă că, și-a executat integral obligațiile contractuale și a acordat
împrumutul în termenul și în condițiile stabilite în contract, însă pârâta nu și-a
executat obligația de rambursare a sumei, acumulând, astfel, o datorie în mărime
de 210 000 lei și 180 939 lei dobânda de întârziere.
Invocă că, a expediat în adresa pârâtei o cerere prealabilă, care a fost
recepționată de către ultima la data de 14 iunie 2013, prin care a solicitat
executarea benevolă a obligațiilor contractuale, însă nu a fost executată.
Solicită încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a datoriei în mărime
de 210 000 lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 180 939 lei.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus cerere de concretizare
și majorare a pretențiilor, solicitând repunerea în termen, motivând că, la 04
1
august 2011 în baza procesului-verbal de ridicare al Direcției de investigare a
fraudelor mun. Chișinău, au fost ridicate toate documentele asociației de către
organul de urmărire penală, fapt confirmat prin raportul de expertiză nr. 914 din
30 mai 2013 și materialele cauzei penale nr. 2011011727 intentată împotriva
conducerii asociației.
Susține că, din data de 23 august 2011, asociația nu a dispus de
documentele contabile, inclusiv contractele de împrumut și, respectiv, a fost în
imposibilitate să înainteze prezenta cerere după expirarea termenului contractului
– 31 decembrie 2012.
Solicită repunerea în termen și încasarea din contul Efimiei Bogdan a
datoriei în mărime de 210 000 lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 180 939
lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 10 februarie 2016 și hotărârea
suplimentară a Judecătoriei Ialoveni din 09 martie 2016 a fost respinsă cererea
depusă de către AEÎ “Danceni” cu privire la repunerea în termen și a fost respinsă
acțiunea ca fiind depusă tardiv. Au fost încasatea de la AEÎ “Danceni” în
beneficiul statului, cheltuielile de judecată în mărime de 11 728,17 lei.
Prima instanță, respingând cerința privind repunerea în termen și-a
argumentat concluzia prin faptul că, la data de 01 iulie 2008, între AEÎ “Danceni”
și Efimia Bogdan a fost încheiat contractul de împrumut, în baza căruia pârâtei i-a
fost acordat un imprumut în sumă de 210 000 lei, pe un termen de 12 luni, cu o
dobândă în mărime de 27 % anual, termenul final de rambursare a sumei fiind
stabilit – 01 iulie 2009.
În aceste circumstanțe, prima instanță a reiterat că, reclamanta urma să
depună acțiunea civilă în instanța de judecată cu respectarea termenului prevăzut
de lege, indiferent de faptul intentării în privința administrației AEÎ „Danceni” a
cauzei penale și ridicării documentelor asociației de către Direcția de investigare a
fraudelor din mun. Chișinău, conform procesului-verbal la 04 august 2011.
Totodată, prima instanță a calificat ca tardive și cerințele privind încasarea
din contul pârâtei a datoriei în mărime de 210 000 lei și a dobânzii de întârziere în
mărime de 180 939 lei, argumentându-și poziția prin faptul că, reclamanta a
cunoscut despre existența contractului de împrumut din data de 01 iulie 2008, iar
acțiunea a fost depusă la data de 29 ianuarie 2014, adică cu omiterea termenului
de prescripție.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016 a fost respins
apelul declarat de către AEÎ „Danceni” și au fost menținute hotărârea și hotărârea
suplimentară ale primei instanțe.
La data de 12 ianuarie 2017, reprezentantul AEÎ „Danceni”, avocatul
Veronica Pascal a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, hotărârea și hotărârea
suplimentară ale primei instanțe și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de
apel.
În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile
judecătorești, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept
2
material, și, anume, a fost interpretată eronat legea și a fost aplicată în mod eronat
analogia legii sau analogia dreptului.
Menționează că, prima instanță nu a motivat hotărârea suplimentară de
respingere a cererii de repunere în termen, făcând trimitere doar la legea
procesuală, fără a cerceta probele prezentate la materialele cauzei.
Invocă că, prima instanță a examinat pricina superficial, deoarece hotărârea
suplimentară a fost adoptată după depunerea cererii de apel nemotivată.
Consideră că, cererea de chemare în judecată urmează a fi repusă în termen,
deoarece la 04 august 2011, conform procesul-verbal de ridicare a Direcției de
investigare a fraudelor, au fost ridicate toate documentele asociației, acestea fiind
restituite abia la 15 ianuarie 2014 prin actul de predare-primire, iar acțiunea a fost
depusă la 29 ianuarie 2014, deci în termen de 30 de zile.
Afirmă că, asociația nu a avut posibilitate de a se adresa în instanța de
judecată la data de 31 decembrie 2012, deoarece nu a dispus de documente,
inclusiv de contractul de împrumut.
Susține că, la repunerea în termen, urmează a fi luat în considerație și
faptul că, în privința conducerii asociației, directorului și contabilului-șef a fost
intentată urmărirea penală, fiind învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 190 alin. (5) din Codul penal, delapidare de fonduri, fapt confirmat prin
sentința de condamnare a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 01 decembrie
2015.
Mai invocă că, instanța de apel a examinat superficial apelul, nu a analizat
motivele invocate, nu a intrat în esența problemei de fapt și de drept, susținând
poziția primei instanțe referitor la aprecierea probelor și acceptând niște concluzii
de ordin general.
Consideră că, în speță, instanța de apel urma să se expună asupra fiecărei
probe aduse în vederea repunerii în termen, în baza evaluării proprii, juste și, ca
urmare să aprecieze corect ansamblu circumstanțelor care au dus la
imposibilitatea înaintării acțiunii în termenul general de prescripție.
Totodată, relevă că, în baza contractului de împrumut, intimata a primit cu
titlu de împrumut suma de 210 000 lei, care urma a fi rambursată începând cu 01
iulie 2009, circumstanțe recunoscute de către aceasta în cadrul ședinței de
judecată, dar din lipsa mijloacelor financiare nu a restituit suma împrumutată.
Astfel, invocă că, conform art. 123 CPC, faptele recunoscute de către părți
nu se mai cer a fi dovedite, însă acestea au fost dovedite și prin contractul de
împrumut și dispoziția de încasare a mijloacelor financiare din 01 iulie 2008.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei
integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or,
din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării
deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a
recursului.
3
Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-
a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul
AEÎ „Danceni”, avocatul Veronica Pascal nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
4
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței
CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea
de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16
aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către reprezentantul AEÎ „Danceni”,
avocatul Veronica Pascal, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a considera recursul reprezentantului AEÎ „Danceni”, avocatul
Veronica Pascal ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și
(2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către reprezentantul Asociație de Economii și
Împrumut „Danceni”, avocatul Veronica Pascal se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
5