2ra-255/17 — repunerea în termen a acțiunii și atribuirea în proprietate pe cote-părți a terenului echivalent

2ra-255/17 — repunerea în termen a acțiunii și atribuirea în proprietate pe cote-părți a terenului echivalent (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: C. Prisacari dosarul nr. 2ra-255/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Ciobanu

D E C I Z I E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Ungurean Maria și Sveț Pavel,

reprezentați de avocatul Odobescu Ghenadie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Șveț Pavel și Ungurean

Maria împotriva Consiliului comunal Brătușeni raionul Edineț și Primăriei comunei

Brătușeni raionul Edineț cu privire la repunerea în termen a acțiunii și atribuirea în

proprietate pe cote-părți a cotei de teren echivalent,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Ungurean Maria, reprezentată de avocatul Odobescu

Ghenadie, casată hotărârea Judecătoriei Edineț din 02 august 2016 și emisă o nouă o

hotărâre prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea acțiunii în termen și

respinsă acțiunea ca fiind depusă tardiv,

c o n s t a t ă :

La 16 iunie 2016, Șveț Pavel și Ungurean Maria au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului comunal Brătușeni raionul Edineț și Primăriei

comunei Brătușeni raionul Edineț cu privire la repunerea în termen a acțiunii și

atribuirea în proprietate pe cote-părți a cotei de teren echivalent.

În motivarea acțiunii au indicat că sunt succesori legali a lui Șveț Procopii

decedat la 12 ianuarie 1992, care a fost locuitor al comunei Brătușeni, raionul Edineț

și în perioada anilor 1961-1967 a lucrat în cadrul sovhozului „Дружба” în calitate de

muncitor.

Indică că deși, tata lor - Șveț Procopii a avut dreptul de a-i fi repartizată cota de

teren echivalent, cu toate acestea nu a primit-o și nici nu s-a adresat cu o cerere către

Primăria comunei Brătușeni, raionul Edineț în acest sens.

Astfel, menționează reclamanții că având calitate de succesori legali și

considerându-se îndreptățiți de a primi cota de teren echivalent, la care a avut dreptul

legal tatăl lor, s-au adresat cu o cerere Primăriei comunei Brătușeni, raionul Edineț

solicitând atribuirea cotei de teren echivalent, însă au primit refuz, pe motiv că

Primăria nu mai dispune de asemenea terenuri, iar dânșii nefiind în drept de a solicita

atribuirea acestuia.

Consideră că refuzul pârâtului este neîntemeiat, deoarece potrivit informației

oferite de Primăria comunei. Brătușeni raionul Edineț nr. 98/02/1-37 din 11 aprilie

2016 dânșii nu dispun de cote de teren echivalent pe teritoriul comunei Brătușeni

raionul Edineț.

Solicită, obligarea Consiliului comunal Brătușeni raionul Edineț și Primăriei

comunei Brătușeni, raionul Edineț să le atribuie în proprietate privată pe cote-părți

cota de teren echivalent la care era îndreptățit tatăl lor Șveț Procopii decedat la 12

ianuarie 1992. Totodată, solicită Ungurean Maria și Șveț Pavel repunerea în termen a

acțiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 02 august 2016, a fost respinsă cererea

cu privire la repunerea în termen a acțiunii și respinsă acțiunea ca fiind depusă tardiv.

La 04 august 2016 Ungurean Maria și Șveț Pavel, reprezentați de avocatul

Odobescu Ghenadie, au declarat apel nemotivat, iar la 26 august 2016 au depus și

apel motivat, împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii primei instanțe, repunerea în termen a acțiunii și emiterea unei noi

hotărâri.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2016, nu s-a dat curs

cererii de apel declarate de Ungurean Maria și Șveț Pavel, prin intermediul avocatului

Odobescu Ghenadie, fiind acordat apelanților un termen până la 04 octombrie 2016

ora 09.00 pentru înlăturarea neajunsurilor și anume, prezentarea dovezii de plată a

taxei de stat în mărime de 112,50 lei pentru fiecare apelant și explicat apelanților că,

în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicațiilor din prezenta încheiere,

cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2016, a fost restituită

apelantului Șveț Pavel cererea de apel declarată împotriva hotărârii judecătoriei

Edineț din 02 august 2016 și primită pe rol cererea de apel declarată de Ungurean

Maria cu stabilirea judecării acestuia pentru 01 noiembrie 2016 ora 10.45.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016 a fost admis apelul

declarat de Ungurean Maria reprezentată de avocatul Odobescu Ghenadie, casată

hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea cu

privire la repunerea acțiunii în termen și respinsă acțiunea ca fiind depusă tardiv, însă

din alte motive decât cele invocate de prima instanță.

La 21 decembrie 2016, Ungurean Maria și Șveț Pavel, reprezentați de avocatul

Odobescu Ghenadie, au declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat că decizia instanței de apel nu conține

motivele concluziilor instanței și referirea la legea guvernantă precum și concluziile

în urma examinării cererii de apel.

Iar cu referire la circumstanțele cauzei au invocat că instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și a aplicat eronat normele de drept material,

fapt ce a dus la emiterea unei decizii ilegale și neîntemeiate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursul la 21 decembrie 2016 împotriva deciziei instanței de

apel din 01 noiembrie 2016 în termen.

La 03 ianuarie 2017, în adresa intimaților Consiliul sătesc Brătușeni și Primăria

satului Brătușeni a fost expediată copia recursului declarat de către Avocatul

Ghenadie Odobescu în interesele Mariei Ungurean și Pavel Șveț cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referință în termenul stabilit.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017, recursul

declarat de către Ungurean Maria și Șveț Pavel, reprezentați de avocatul Odobescu

Ghenadie, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și a

menține hotărârea primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Consiliului comunal Brătușeni raionul

Edineț și Primăriei comunei Brătușeni, Ungurean Maria și Șveț Pavel au solicitat

obligarea Consiliului comunal Brătușeni raionul Edineț și Primăriei comunei

Brătușeni, raionul Edineț să le atribuie în proprietate privată pe cote-părți cota de

teren echivalent la care era îndreptățit tatăl lor Șveț Procopii decedat la 12 ianuarie

1992, concomitent solicitând și repunerea în termen a acțiunii.

Judecând pricina în cauză prima instanță, cu referire la prevederile art. 110

CPC și art. 116 alin.(1) și (4) CPC, a respins cerere Mariei Ungurean și a lui Pavel

Șveț cu privire la repunerea în termen a acțiunii și a respins acțiunea ca fiind depusă

tardiv.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 04 august 2016 Ungurean

Maria și Șveț Pavel, reprezentați de avocatul Odobescu Ghenadie, au declarat apel

împotriva acesteia, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe,

repunerea în termen a acțiunii și emiterea unei noi hotărâri.

Însă prin încheierea Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2016, nu s-a dat

curs cererii de apel declarate de Ungurean Maria și Șveț Pavel, fiind acordat

apelanților un termen până la 04 octombrie 2016 ora 09.00 pentru înlăturarea

neajunsurilor și anume, prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de

112,50 lei pentru fiecare apelant și explicat acestora că, în caz de neîndeplinire în

termenul stabilit a indicațiilor din prezenta încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Drept urmare, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2016,

pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel din încheierea din 09 septembrie

2016, apelul declarat de către Șveț Pavel a fost restituit, iar apelul declarat de

Ungurean Maria a fost primit pe rol și stabilită judecarea acestuia pentru 01

noiembrie 2016 ora 10.45.

Așadar, fiind investită cu judecarea apelului declarat de Ungurean Maria,

instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii acestuia, casând hotărârea primei

instanțe și pronunțând o nouă hotărâre prin care a respins cerința repunerii în termen

a acțiunii și a respins acțiunea ca fiind depusă tardiv, însă din alte motive decât cele

indicate de prima instanță.

În susținerea soluției date, instanța de apel, a reținut că prima instanță eronat a

invocat prevederile art. art. 110, 116 alin. (1) CPC, care stabilesc termenul de

procedură și repunerea în termen și a remarcat că normele menționate sunt aplicabile

în cazul actelor de procedură pe când la caz, sun incidente normele materiale

prevăzute de art. 279 Cod civil, care au relevanță în cazul repunerii în termenul de

prescripție extinctivă a acțiunii civile.

Cât despre fondul cauzei, instanța de apel, stabilind că prin acțiunea înaintată

Ungureanu Maria și Șveț Pavel solicită atribuirea în proprietate privată pe cote-părți

cota de teren echivalent, la care era îndreptățit tatăl lor Șveț Procopii decedat la 12

ianuarie 1992, a conchis că situației din cauză îi sunt aplicabile prevederile Codului

civil în redacția anului 1964, deoarece dreptul la acțiune a apărut anume sub

jurisdicția acestui act normativ.

Drept urmare, cu referire la prevederile art. art. 562, 74 Cod civil, în redacția

anului 1964, care reglementează aspectele ce țin de data deschiderii succesiunii și

termenele generale de prescripție, instanța de apel a constatat că succesiunea în speța

dată s-a deschis la 12 ianuarie 1992 și anume de la această dată și a început curgerea

termenului de prescripție de 3 ani pentru moștenitori în vederea revendicării

drepturilor patrimoniale ale defunctului, care a expirat la 12 ianuarie 1995, pe când

cererea cu privire la atribuirea cotei de teren a defunctului a fost înaintată de

Ungureanu Maria și Șveț Pavel doar în anul 2016, peste 11 ani, respectiv cu

depășirea esențială a termenului de prescripție, fără invocare a cărorva motive

plauzibile pentru restabilirea acestuia în sensul art. 83 alin. (2) Cod civil, în redacția

anului 1964, care prevede efectele împlinirii termenului de prescripție.

Instanța de recurs constată că deși, soluția instanței de apel, în principiu, este

una corectă, însă cadrul legal, care a stat la baza emiterii acesteia, a fost interpretat

eronat, pe când prima instanță în motivarea concluziei care i-a format convingerea

respingerii cererii de repunere în termen a acțiunii, iar acțiunii ca fiind depuse tardiv,

justificat a dat apreciere cadrului legal aplicabil în speță.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține că la judecarea pricinii

în cauză de prima instanță corect au fost aplicate dispozițiile art. II, alin.(3) al Legii

pentru modificarea și completarea Codului Funciar nr. 173-XIV din 22 octombrie

1998 și art. 110 și art. 116 alin.(1) și (4) CPC.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că Șveț Pavel și Ungurean Măria,

prin înaintarea acțiunii în prezenta cauză, au solicitat atribuirea în proprietate a cotei

de teren echivalent în comuna Brătușeni, raionul Edineț, invocând drept temei faptul

că tatăl lor, Șveț Procopii, decedat în anul 1992, în perioada anilor 1961-1967 a

activat în sovhozul „,Дружба”.

Însă odată cu repartizarea cotelor de teren echivalent, Șveț Procopii nu a fost

inclus în listele persoanelor care beneficiază de cotă de teren echivalent, respectiv,

fiind omis de a-i fi repartizat teren în drept de proprietate privată.

Este cert și faptul că oarecare cerere în adresa Primăriei comunei Brătușeni, la

acel moment, Șveț Procopii nu a depus, iar la data de 12 ianuarie 1992 ultimul a

decedat.

Potrivit declarațiilor făcute de reprezentantul Primăriei comunei Brătușeni,

raionul Edineț, în ședința de judecată, ulterior, în anul 2002, Șveț Pavel și Ungurean

Maria s-au adresat verbal către Primăria comunei Brătușeni cu o cerere de a-i fi

repartizată cota de teren echivalent cuvenită tatălui lor decedat.

Ca urmare, a fost întocmită o listă suplimentară, prezentată în ședință de

judecată de Primarul comunei Brătușeni, nesemnată și nedatată, care ar fi conținut

lista persoanelor care în mod neîntemeiat au fost omise de la repartizarea terenurilor

echivalente la momentul repartizării, și în care, sub nr. 3 este indicat și Procopii Șveț

(f.d. 44).

Așa fiind, Șveț Pavel și Ungurean Maria, invocând calitatea lor de succesori

legali ai tatălui său, Procopii Șveț, se consideră în drept de a solicita și de a-i fi

atribuită cotă de teren echivalent pe cote-părți. Concomitent, considerându-se

îndreptățiți de a solicita repunerea în termen de adresare cu prezenta cerere de

chemare în judecată , prin prisma art. 315 alin.(2) Cod civil, potrivit căruia dreptul de

proprietate este unul perpetuu.

În acest sens, prima instanță corect, cu referire la specificul pretențiilor

invocate, a reținut că raporturilor stabilite speței din cauză îi sunt aplicabile normele

de drept prevăzute nemijlocit în prevederile art. II, alin.(3) al Legii pentru

modificarea și completarea Codului Funciar nr. 173-XIV din 22 octombrie 1998,

publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 108 la data de 03 decembrie 1998.

Astfel, potrivit prevederilor Legii sus-menționate, pretențiile ce țin de

atribuirea cotelor de teren echivalent vor fi prezentate primăriilor satelor (comunelor)

sau orașelor respective până la 1 ianuarie 1999. După expirarea acestui termen,

pretențiile nu vor fi examinate.

Analizând circumstanțele cauzei, prin prisma normelor invocate supra, corect

prima instanță a ajuns la concluzia că termenul de înaintare a cererii de atribuire a

cotei de teren echivalent în cauza din speță a fost încălcat, din motiv că toate

operațiunile de atribuire în proprietate a terenului echivalent a fost înfăptuit până la

01 mai 1999, ținându-se cont de împrejurările cauzei la situația din 01 ianuarie 1992.

În susținerea concluziei date, instanța de recurs reține și dispozițiile art. 110

CPC, care indică că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces

și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de

procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Iar după cum a fost arătat anterior, prin Legea pentru modificare și completare

a Codului Funciar nr. 173-XIV din 22 octombrie 1998, a fost stabilit un termen de

formulare a pretențiilor ce țin de atribuirea cotelor de teren echivalent, astfel încât

termenul limită, reieșind expres din norma de drept susmenționată, fiind 01 ianuarie

1999, în consecință prin cererea depusă, Șveț Pavel și Ungurean Maria solicită

repunerea în acest termen, pe care l-au omis cu aproximativ 17 ani de zile.

Instanța de recurs consideră oportun de a reitera la situația din cauză și

prevederile art. 116 alin. (1) și (4) CPC, care statuează că persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fii repuse în

termen de către instanță. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în

care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de

zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor

care justifică depășirea termenului de procedură.

La caz, însă, după cum a reținut și prima instanță, Șveț Pavel și Ungurean,

Maria nu pot fi repuși în termenul de adresare în judecată, deoarece o astfel de

posibilitate nu este prevăzută de Lege la soluționarea litigiilor din cază.

Cu atât mai mult că Șveț Pavel și Ungurean Maria, nu au făcut, prin probe

incontestabile, dovada imposibilității depunerii acțiunii în interiorul termenului

prevăzut de lege și nici nu au prezentat probe concludente care să justifice omiterea

termenului de înaintare a acțiunii, în baza cărora instanța ar fi în stare să

concluzioneze că există temeiuri de repunere în termen și că reclamanții au omis

acest termen întemeiat, din motive neimputabile lor.

Dimpotrivă, din declarațiile reprezentantului Primăriei comunei Brătușeni

rezultă că Șveț Pavel și Ungurean Maria, doar în anul 2002, s-ar fi adresat Primăriei

cu o cerere verbală privind atribuirea în proprietate a cotei de teren echivalent care

revine tatălui dânșilor, iar alte careva dovezi a faptului care ar justifica inacțiunile

ultimilor până la momentul de față instanței nu i-au fost prezentate.

În raport de considerentele mai sus menționate, se constată că, stabilind corect

extinderea perioadei de întârziere la depunerea acțiunii în judecată, prima instanță

justificat a respins cerința de repunere în termen a acțiunii ca fiind neîntemeiată, iar

acțiunea ca fiind depusă tardiv.

Totodată, instanța de recurs conchide că justificat prima instanță, cu referire la

prevederile art. 315 alin. (2) din Codul civil, invocat în cererea de chemare în

judecată întru confirmarea dreptului de a pretinde atribuirea cotei de teren echivalent,

a menționat că și dacă, în corespundere cu norma citată, proprietatea este în condițiile

legii inviolabilă, imprescriptibilă, și perpetuă, atribute care însă pot fi invocate de

proprietarul nemijlocit. Pe când în speță, Șveț Pavel și Ungurean Maria pretind și

solicită un drept de proprietate asupra unui teren (cotă de teren echivalent), pe care,

de fapt, niciodată nu l-au deținut în proprietate.

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că de atributele

dreptului de proprietate, în deplinătatea lor, se poate bucura doar proprietarul și nu

orice persoană care intenționează să-și dobândească un drept de proprietate, inclusiv

prin adresarea cu cerere în instanța de judecată.

În conexiunea celor se constată că instanța de apel nu a calificat corect, din

punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, pe când prima instanță în

mod temeinic și legal a respins cererea cu privire la repunerea acțiunii în termen și

acțiunea ca fiind depusă tardiv.

În același timp, însă se impune a fi evidențiat că recursul declarat de avocatul

Odobescu Ghenadie în interesele lui Șveț Pavel, este depus de o persoana care nu este

în drept să-l declare.

La acest segment se va remarca că prin decizia Curții de Apel din 01 noiembrie

2016, casarea cărei se solicită prin prezentul recurs, a fost examinată și respinsă doar

cererea de apel depusă de Ungurean Maria, astfel fiind cert că prin decizia respectivă

apelul declarat de către Șveț Pavel nu a fost examinat, or, apelul acestuia a fost

restituit prin încheierea Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2016, care a devenit

irevocabilă prin neatacare.

Prin urmare, se menționează că hotărârea primei instanțe a rămas necontestată

cu apel de către Șveț Pavel, respectiv ultimul nu este în drept să declare nici recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care hotărârea primei instanțe a fost casată și

emisă o nouă hotărâre, or art. 429 alin. (4) CPC, direct statuează că nu pot fi atacate

cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.430 nu au folosit

calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privința cărora

apelul a fost retras în modul prevăzut la art. 374.

În această ordine de idei, se atestă că deși, Șveț Pavel, a declarat recurs

împotriva unei hotărâri, care prevede calea apelului și care nu a fost folosită de

ultimul, însă ținând cont de faptul că avocatul Odobescu Ghenadie, a declarat un

singur recurs atât în interesele Mariei Ungurean, cât și în interesele lui Șveț Pavel,

fără a diviza pretențiile fiecărui recurent, prin urmare, instanța de recurs va verifica

legalitatea deciziei recurate prin prisma argumentelor recursului, ca fiind invocate

doar din numele Mariei Ungurean.

Pentru considerentele relatate Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele Mariei Ungurean cu

casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Maria Ungurean, reprezentată de avocatul

Odobescu Ghenadie.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016 și se

menține hotărârea Judecătoriei Edineț din 02 august 2016 în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată a lui Șveț Pavel și Ungurean Maria împotriva Consiliului

comunal Brătușeni raionul Edineț și Primăriei comunei Brătușeni raionul Edineț cu

privire la repunerea în termen a acțiunii și atribuirea în proprietate pe cote-părți a

cotei de teren echivalent.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva