Mamić împotriva Croației și alte 2 cereri

Publicat la 28 noiembrie 2022 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 21714/22 Zoran MAMI Ñ împotriva Croației și a celorlalte două cereri (a se vedea lista anexată) comunicate la 7 noiembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Primul și al doilea reclamant sunt frați care au ocupat funcții cheie în clubul de fotbal dinamo Zagreb. Al treilea reclamant este un inspector fiscal. Cerințele se referă la procedurile penale împotriva reclamanților în care au fost condamnați la închisoare. Crimele penale ale căror primele și a doua reclamante au fost condamnate au fost legate de compensații de transfer plătite clubului de fotbal dinamo Zagreb pentru doi jucători croați de fotbal. O zi înainte de judecata de primă instanță a fost pronunțată, al doilea reclamant a părăsit Croația pentru Bosnia și Hercegovina, unde rămâne până astăzi.

În timp ce procedurile erau în așteptare în fața instanței de apel, el a trimis un bățâi USB Biroului Procurorului de Stat responsabil pentru urmărirea corupției și a criminalității organizate, în care el a acuzat mai mulți judecători ai instanței de proces de corupție. După hotărârea instanței de apel, el a făcut aceste acuzații la o conferință de presă. Judecătorii în cauză, unul dintre care a fost președintele comitetului de judecată în cadrul procedurii împotriva reclamanților, au fost arestați și a fost deschisă o anchetă împotriva acestora și al doilea și primul și al doilea reclamant pentru acordarea și primirea mităi în schimb pentru eliberarea unei decizii favorabile în cadrul procesului.

Reclamanții se plângeau apoi la Curtea Constituțională că nu au fost judecați de un tribunal imparțial. Curtea Constituțională a respins plângerea primului și al doilea reclamant din motive că, deși au fost conștienți de circumstanțele inițiale ale procedurii, nu au solicitat îndepărtarea comitetului de judecată a cazului. Curtea Constituțională nu a abordat plângerea celui de-al treilea reclamant în acest sens. Toate reclamanții se plâng, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, că nu au fost judecați de un tribunal imparțial, deoarece președintele comitetului de proces a avut o relație necorespunzătoare cu al doilea reclamant, a primit bani și prezintă de la el, și a vizitat frecvent, ca oaspete VIP, meciurile clubului de fotbal dinamo Zagreb, partea vătămată în cadrul procedurii.

Primul și al doilea reclamant se plâng în continuare, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, că procedurile penale împotriva acestora nu au fost instituite la cererea unui procuror autorizat, pentru că a fost semnat acuzația și acuzarea reprezentată în proces, de către o persoană care nu a îndeplinit cerințele legale de a acționa ca șef adjunct al Procuraturii speciale de stat responsabilă de urmărirea corupției. Acestea susțin că instanțele interne au adoptat un punct de vedere evident necorespunzător cu privire la această chestiune, care, prin urmare, rămâne un subiect de dezbatere în Croația. Al doilea reclamant se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (c) din Convenție, că președintele comitetului de judecată l-a scos din sala de judecată la 17 audieri din cauza comportamentului său necorespunzător și că la un moment dat nu i-a permis nici măcar să intre în sala de judecată.

Cea de-a doua reclamație se plânge în continuare, în conformitate cu art. 6 §§ §§ 1 și § 3 litera (c) din Convenție, că nu a fost autorizată să participe la sesiunea comitetului de apel prin intermediul unei legături video din Bosnia și Hercegovina. În cele din urmă, al doilea reclamant se plânge, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 2 din Convenție, despre o campanie de presă virulentă împotriva lui și despre declarațiile făcute de diferite funcționari publici în legătură cu acuzațiile penale împotriva lui. Având în vedere circumstanțele referitoare la președintele comitetului de încercare, în special relația sa presupusă nepotrivă cu al doilea reclamant și cu partea vătămată și cu mită de la al doilea reclamant, au fost acuzațiile împotriva reclamanților determinate de un tribunal independent și imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție?

Din care semnificație este circumstanța că cel de-al doilea reclamant a mituit președintele comitetului de proces pentru a emite o decizie favorabilă în cadrul procesului și s-a plâns că nu a fost judecat de un tribunal imparțial atunci când comitetul de proces l-a condamnat? Este posibil ca situația să susțină o chestiune de derogare a dreptului la un tribunal imparțial sau de abuz de drepturi în temeiul articolului 17 sau al articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție? Primul reclamant a fost conștient de circumstanțele din jurul președintelui comitetului de proces înaintea conferinței de presă desfășurate de cel de-al doilea reclamant?

Curtea Constituțională a examinat plângerea celui de-al treilea reclamant cu privire la presupusa lipsă de imparțialitate a președintelui judecător (a se vedea mutatis mutandis Remli c. Franța , 23 aprilie 1996, §§ 43-48, Raporturi de Hotărâri și Hotărâri 1996-II și Danilov c. Rusia , nr. 88/05, §§ 100-101, 1 decembrie 2020)? A existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește primul și al doilea reclamant din cauza faptului că a fost semnat acuzația și acuzația reprezentată în timpul procesului, de către S.M., procurorul municipal adjunct al statului la momentul respectiv, care a fost desemnat de procurorul general pentru a lucra, pe o bază temporară, în Biroul de procuror special al statului responsabil pentru urmărirea corupției și a criminalității organizate?

A existat încălcarea articolului 6 §§ 1 și a articolului 3 litera (c) din Convenție în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant din cauza: (a) îndepărtarea sa din sala de judecată și din sala de judecată (a se vedea Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 175-182, 22 mai 2012, și Marguš v. Croația [GC], nr. 4455/10, §§ 91-92, CEDH 2014 (extract) și/sau (b) nu a fost permisă să participe la sesiunea comitetului de apel prin intermediul unei legături video? A existat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 2 din Convenție în ceea ce privește al doilea reclamant din cauza campaniei de presă presupusă virulentă și declarațiile făcute de funcționarii publici în legătură cu acuzațiile penale împotriva lui?

Nu. cerere nr. Anul de naștere Locul de naștere al Reședinței Reprezentat de 2171/22 Mamić c. Croația 29/04/2022 Zoran MAMIש 1971 Tomislavgrad Croat Šime MATAK 25102/22 Mamić c. Croația 10/05/2022 Zdravko MAMI

Published on 28 November 2022

FIRST SECTION

Application no. 21714/22 Zoran MAMIĆ against Croatia and two other applications (see list appended) communicated on 7 November 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The first and second applicants are brothers who occupied key functions in the Dinamo Zagreb football club. The third applicant is a tax inspector. The applications concern criminal proceedings against the applicants in which they were given prison sentences. The criminal offences of which the first and second applicants were convicted were related to transfer compensation paid to the Dinamo Zagreb football club for two prominent Croatian football players. A day before the first-instance judgment was pronounced, the second applicant left Croatia for Bosnia and Hercegovina where he remains until today. While the proceedings were pending before the appellate court, he sent a USB stick to the State Attorney’s Office in charge of prosecuting corruption and organised crime, in which he accused several judges of the trial court of corruption.

After the appellate court judgment was given, he made those accusations at a press conference. The judges concerned, one of which was the president of the trial panel in the proceedings against the applicants, were arrested and an investigation was opened against them and the first and second applicants for giving and receiving bribe in exchange for delivering a favourable decision in the trial. The applicants then complained to the Constitutional Court that they had not been tried by an impartial tribunal. The Constitutional Court rejected the first and second applicants’ complaint on the grounds that, although aware of the circumstances early in the proceedings, they had failed to ask the trial panel president’s removal from the case.

The Constitutional Court did not address the third applicant’s complaint in that regard. All the applicants complain, under Article 6 § 1 of the Convention, that they were not tried by an impartial tribunal, in that the trial panel president had an inappropriate relationship with the second applicant, received money and presents from him, and frequently visited, as a VIP guest, matches of the Dinamo Zagreb football club, the injured party in the proceedings. The first and second applicants further complain, under Article 6 § 1 of the Convention, that the criminal proceedings against them were not instituted at the request of an authorised prosecutor, because the indictment was signed, and the prosecution represented in the trial, by a person who did not meet the statutory requirements to act as the Deputy Head of the special State Attorney’s Office in charge of prosecuting corruption.

They allege that the domestic courts adopted a manifestly unreasonable point of view on the matter, which thus remains a topic of debate in Croatia. The second applicant also complains, under Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention, that the trial panel president removed him from the courtroom at 17 hearings on the grounds of his improper behaviour, and that at one point he did not even allow him to enter the courthouse. The second applicant further complains, under Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention, about not being allowed to participate in the session of the appeal panel by way of a video link from Bosnia and Hercegovina. The second applicant lastly complains, under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention, about a virulent press campaign against him and about statements made by different public officials in connection with the criminal charges against him.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to the circumstances concerning the trial panel president, notably his allegedly inappropriate relationship with the second applicant and the injured party and his receiving bribe from the second applicant, were the charges against the applicants determined by an independent and impartial tribunal, as required by Article 6 § 1 of the Convention? Of which significance is the circumstance that the second applicant allegedly bribed the trial panel president to deliver a favourable decision in the trial, and complained about not being tried by an impartial tribunal when the trial panel had convicted him? Can the situation raise an issue of a waiver of the right to an impartial tribunal, or of an abuse of rights under Article 17 or Article 35 § 3 (a) of the Convention?

Was the first applicant aware of the circumstances surrounding the trial panel president before the press conference held by the second applicant? Did the Constitutional Court examine the third applicant’s complaint concerning the alleged lack of impartiality of the trial panel president (see, mutatis mutandis , Remli v. France , 23 April 1996, §§ 43-48, Reports of Judgments and Decisions 1996-II, and Danilov v. Russia , no. 88/05, §§ 100-101, 1 December 2020)? 2. Has there been a breach of Article 6 § 1 of the Convention in respect of the first and second applicants on account of the fact that the indictment was signed, and the prosecution represented during the trial, by S.M., Deputy Municipal State Attorney at the time, who was appointed by the General State Attorney to work, on a temporary basis, in the special State Attorney’s Office in charge of prosecuting corruption and organized crime?

3. Has there been a breach of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention in respect of the second applicant on account of: (a) his removal from the courtroom and the courthouse (see Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 175-182, 22 May 2012, and Marguš v. Croatia [GC], no. 4455/10, §§ 91-92, ECHR 2014 (extracts)); and/or (b) his not being allowed to participate in the session of the appeal panel by way of a video link? 4. Has there been a breach of Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention in respect of the second applicant on account of the allegedly virulent press campaign and the statements made by public officials in connection with the criminal charges against him?

No. Application no. Case name Lodged on Applicant Year of Birth Place of Residence Nationality Represented by 1. 21714/22 Mamić v. Croatia 29/04/2022 Zoran MAMIĆ 1971 Tomislavgrad Croatian Šime MATAK 2. 25102/22 Mamić v. Croatia 10/05/2022 Zdravko MAMIĆ 1959 Međugorje Croatian and of Bosnia and Herzegovina Lidija HORVAT and Sandra MARKOVIĆ 3. 25367/22 Pernar v. Croatia 14/05/2022 Milan PERNAR 1970 Turopolje Croatian no representative