2ra-374/17 — radierea inregistrarii dreptului de proprietate recunoasterea dreptului de proprietate

prima instanță: V. Șchiopu dosarul nr. 2ra- 374/17

instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Alexei Tamazlîcari, Igor Tamazlîcari, Anei Tamazlîcari și Iulianei

Tamazlîcari (Istrati), avocatul Angela Procopciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Tamazlîcari, Igor

Tamazlîcari, Anei Tamazlîcari și Iulianei Tamazlîcari (Istrati) împotriva Întreprinderii

de Stat „Cadastru”, Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni și Uniunii Cooperativelor

de Consum din Ungheni cu privire la declararea ilegalității răspunsului Oficiului

Cadastral Teritorial Ungheni din 27 noiembrie 2014, radierea înregistrării dreptului de

proprietate din Registrul Bunurilor Imobile și recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către reprezentantul lui Alexei Tamazlîcari, avocatul Angela

Procopciuc și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 21 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 15 decembrie 2014, Alexei Tamazlîcari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Cadastru”, Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni și Uniunii

Cooperativelor de Consum din Ungheni cu privire la declararea ilegalității răspunsului

Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni din 27 noiembrie 2014, radierea înregistrării

dreptului de proprietate din Registrul Bunurilor Imobile și recunoașterea dreptului de

proprietate.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin actul de recepție finală din 26

iunie 1987, antreprenorul CCL-7 a dat în exploatare casa de locuit cu 12 apartamente

din str. 50 ani Marelui Octombrie, iar prin procesul-verbal de recepție finală a fost

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni și atribuit nr. cadastral

926300019701.

Menționează că, în baza bonului de repartiție din 16 februarie 1988, apartamentul

cu nr.7 cu suprafața de 38,08 m.p. de către Comitetul executiv raional Ungheni i-a fost

repartizat lui și membrilor familiei lui, iar la data de 13 mai 1994, în baza contractului

de vânzare-cumpărare și transmitere în proprietate privată au privatizat apartamentul,

astfel că, din 29 decembrie 2005, au devenit proprietari legali ai ap. nr. 7 din str. 50 ani

Marelui Octombrie, nr.1 din s. Sculeni, r-nul Ungheni, nr. cadastral

926311011201.007.

1

Susține că, la data de 29 aprilie 2011, Uniunea Cooperativelor de Consum din

Ungheni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral Teritorial

Ungheni cu privire la înregistrarea dreptului de proprietate asupra apartamentului în

litigiu în baza hotărârii Judecătoriei Ungheni din 03 aprilie 1996, act de recepție din 26

iunie 1997, hotărârea CCL-10 din data de 04 octombrie 2006.

Invocă că, prin actul Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni din 29 aprilie 2011 a

fost înregistrat dreptul de proprietate după Uniunea Cooperativelor de Consum din

Ungheni asupra ap. nr.7, str. 50 ani Marelui Octombrie, cu nr. cadastral

926311011201.007, fără a fi încheiată o tranzacție de vânzare-cumpărare cu el sau

membrii familiei lui și fără un careva titlu de executare.

Afirmă că, hotărârea Judecătoriei Ungheni din 03 aprilie 1996 a contestat-o în

ordine de revizuire, dar prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 24 octombrie 2014, a

fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Declară că, hotărârea Judecătoriei Ungheni din 03 aprilie 1996, nu poate fi

executată de către Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni, deoarece a fost expirat

termenul de prescripție pentru executare, înregistrarea dreptului de proprietate a avut

loc după pronunțarea hotărârii din 03 aprilie 1996 și nu există o hotărâre de anulare a

înregistrării dreptului de proprietate.

Susține că, în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 07

noiembrie 2014, a expediat în adresa Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni o cerere

prealabilă, însă prin răspunsul din 27 noiembrie 2014, a primit refuz pe motiv că,

potrivit art. art. 1,2 și 505 Cod civil, rectificarea în Registrul Bunurilor Imobile în

lipsa consimțământului titularului este posibilă numai în baza hotărârii judecătorești.

Consideră că, răspunsul primit este neîntemeiat, iar Oficiul Cadastral Teritorial

Ungheni ilegal a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilului ap.7 din str. 50 ani

Marelui Octombrie, s. Sculeni, r-nul Ungheni, după Uniunea Cooperativelor de

Consum din Ungheni.

Declară că, registratorul Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni nu a verificat

puterea juridică de executare a hotărârii judecătorești din 03 aprilie 1996.

Solicită, declararea ilegală a răspunsului Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni

din 27 noiembrie 2014, obligarea de a anula înregistrarea dreptului de proprietate după

Uniunea Cooperativelor de Consum din Ungheni asupra ap.7 din str. 50 ani Marelui

Octombrie,1, s. Sculeni, r-nul Ungheni, recunoașterea și restabilirea dreptului de

proprietate a lui și membrilor familiei lui asupra apartamentului în litigiu.

Ulterior, la data de 09 iulie 2015, Alexei Tamazlîcari, Igor Tamazlîcari, Ana

Tamazlîcari și Iuliana Tamazlîcari (Istrati) au înaintat cerere suplimentară împotriva

Oficiului Cadastral Teritorial Ungheni și Uniunea Cooperativelor de Consum din

Ungheni, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate privată asupra imobilului

ap.7, din str. 50 ani Marelui Octombrie,1, s. Sculeni, r-nul Ungheni, cu nr. cadastral

92631101111201.007 din 29 decembrie 2005, în baza contractului de privatizare nr.

1/1550 din 17 mai 1994, restabilirea situației anterioare încălcării dreptului din 29

aprilie 2011 și încasarea din contul Uniunii Cooperativelor de Consum din Ungheni a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 21 aprilie 2016 a fost respinsă acțiunea

ca neîntemeiată.

2

Prima instanță, respingând cerințele reclamanților cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate asupra imobilului din str. 50 ani Marelui Octombrie, nr.1, ap.

nr. 7, s. Sculeni r-nul Ungheni, nr. cadastral 926311011201.007 în baza contractului de

privatizare nr.1/1550 din 17 mai 1994, a reținut că, prin hotărârea irevocabilă a

Judecătoriei Ungheni din 03 aprilie 1996, au fost recunoscute nule contractele de

vânzare-cumpărare a apartamentelor din casa cu 12 apartamente din s. Sculeni, r-nul

Ungheni a cetățenilor Victoria Paliț, Larisa Chirilorv, Vasile Ciuvaga, Lilia Grega,

Serghei Polișciuc, Valeriu Hîncu, Alexei Tamazlîcari, Veacestalv Cebotaru, Ana

Sterpu, Valeriu Vortolomeev, Vitalie Staticiuc, iar potrivit art.123 alin.(2) CPC,

faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă

soluționată anterior în instanța de drept comun sau în altă instanță specializată sunt

obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici

nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași

persoane.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2016 a fost respins apelul

declarat de către reprezentantul lui Alexei Tamazlîcari, avocatul Angela Procopciuc și

a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 29 decembrie 2016, reprezentantul lui Alexei Tamazlîcari, Igor

Tamazlîcari, Anei Tamazlîcari și Iulianei Tamazlîcari (Istrati), avocatul Angela

Procopciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu hotărârile instanțelor

inferioare, deoarece circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost

elucidate pe deplin, au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar

erorile comise au dus la soluționarea greșită a cauzei, încălcându-i drepturile și

libertățile fundamentale.

Susține că, atât prima instanță cât și instanța de apel eronat au pus la baza

respingerii acțiunii prevederile art.123 CPC, și anume hotărârea Judecătoriei Ungheni

din 03 aprilie 1996, deoarece concluzia instanțelor ierarhic inferioară în această latură

este nemotivată, or, pretenția invocată în cererea de chemare în judecată, confirmată

prin actele dosarului cadastral nu se referă la hotărârea judecătorească din 03 aprilie

1996 ca temei de stingere a dreptului de proprietate.

Invocă că, instanța de fond nu a stabilit nici un temei prevăzut de art. 505 Cod

civil, deoarece actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate nu a

fost anulat, iar cel presupus anulat nu a fost executat.

Consideră că, acțiunile Uniunii Cooperativelor de Consum din Ungheni sunt

ilegale, Alexei Tamazlîcari și membrii familiei lui au fost deposedați de avere și

expropriați de proprietate încălcându-li-se dreptul de proprietate prevăzut de ar. 46 din

Constituția RM, deoarece hotărârea judecătorească din 03 aprilie 1996 nu poate fi

executată în latura radierii dreptului de proprietate, deoarece din acest act nu rezultă

nici o indicație asupra radierii înregistrării cadastrale.

Prin referința din 13 martie 2017, reprezentantul Uniunii Cooperativelor de

Consum din Ungheni, avocatul Ghenadie Bambuleac a solicitat respingerea recursului

ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

3

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurenților la data de 02 noiembrie 2016 (f. d. 191), și a fost recepționată de către

ultimii la data de 08 noiembrie 2016 (f.d.194).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Alexei

Tamazlîcari, Igor Tamazlîcari, Anei Tamazlîcari și Iulianei Tamazlîcari (Istrati),

4

avocatul Angela Procopciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Argumentul invocat de către recurenți precum că, instanța de apel a apreciat

arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, fapt ce a dus la încălcarea dreptului

său la un proces echitabil nu poate fi reținut, deoarece la caz, instanța de apel a apreciat

probele în corespundere cu exigențele art. 130 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

reprezentantul lui Alexei Tamazlîcari, Igor Tamazlîcari, Anei Tamazlîcari și Iulianei

Tamazlîcari (Istrati), avocatul Angela Procopciuc asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului lui Alexei Tamazlîcari, Igor Tamazlîcari, Anei

Tamazlîcari și Iulianei Tamazlîcari (Istrati), avocatul Angela Procopciuc ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului lui Alexei Tamazlîcari, Igor Tamazlîcari, Anei

Tamazlîcari și Iulianei Tamazlîcari (Istrati), avocatul Angela Procopciuc se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5