2ra-429/17 — repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

prima instanță: V. Chișelița nr. 2ra-429/17

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Balan

Veaceslav împotriva Ministerului Justiție al RM, intervenient accesoriu Procuratura

Generală și Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

instanțelor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și menținută

hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 februarie 2016

c o n s t a t ă

La 09 decembrie 2015 reclamantul Balan Veaceslav a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu

Procuratura Generală și Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și instanțelor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 14 aprilie 2010, în jurul

orelor 15:30, conducând automobilul de model Volvo TH 1246, nr. de înmatriculare

CKO 952, deplasându-se pe traseul Chișinău - Bender, km 34, a fost tamponat de

automobilul de model Suzuki Grand Vitara, cu nr. de înmatriculare CQM 431,

condus de Sergiu Slepțov. În rezultatul accidentului, pasagerul din ultimul

automobil a suferit leziuni corporale care au fost calificate ca vătămări medii,

ambele unități de transport au fost deteriorate. Pe cazul dat a fost pornită cauza

penală în baza art. 264 Cod penal RM.

Menționează că, în cadrul urmării penale, la 11 ianuarie 2011, Sergiu Slepțov

a fost pus sub învinuire, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art.

264 Cod penal. Totodată, față de Sergiu Slepțov a fost aplicată măsura preventivă, -

obligația de a nu părăsi localitatea. Ulterior, la 15 iunie 2011, ofițerul de urmărire

penală a înaintat procurorului Anenii Noi un alt raport pe marginea aceleiași cauze,

1

cu propunerea de a-1 recunoaște vinovat pe reclamant de comiterea accidentului și

anunțarea acestuia în căutare, din motiv că se eschivează de la urmărirea penală.

În toată această perioadă, s-a aflat peste hotarele țării și domiciliul nu 1-a

schimbat. Totuși, în privința lui a fost emisă o ordonanță de reținere în baza căreia la

09 iulie 2011 a fost reținut, iar prin ordonanța procurorului din 17 iunie 2011 a fost

pus sub învinuire în baza art. 264 alin. (l), (3) Cod penal al RM.

A mai menționat reclamantul, că vina nu a recunoscut-o deoarece cele

imputate nu corespund adevărului. La 12 iulie 2011, a fost eliberat din detenție

preventivă și aplicată măsura preventivă obligația de a nu părăsi localitatea, fapt ce

1-a lipsit de locul de muncă la o companie de transport de mărfuri peste hotarele

țării de unde a fost eliberat din funcție. Prin sentința judecătoriei Anenii Noi din 10

aprilie 2012 reclamantul a fost achitat, fiind recunoscut nevinovat. Procurorul a

declarat apel împotriva sentinței menționate care a fost admis prin decizia Curții de

Apel Bender din 30 aprilie 2014, casată sentința primei instanțe și emisă o nouă

decizie conform căreia reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii imputate și stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300

unități convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 1 an. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 noiembrie 2014, a

fost casată decizia Curții de Apel Bender din 30 aprilie 2014, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 10 aprilie 2012.

Consideră reclamantul, că în baza celor relatate și în baza înscrisurilor anexate

urmează ca acțiunea să fie admisă, iar prejudiciul urmează a fi reparat integral

deoarece reclamantul a fost reținut ilegal, tras la răspundere penală pentru fapta pe

care nu a comis-o, a fost condamnat cu aplicarea ilegală a măsurii preventive, fapt

care a provocat pierderea locului de muncă, suferințe psihice, morale, materiale și

incomodități din lipsa banilor.

Cere Balan Veceslav repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în

mărime de 150 000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 11 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, s-a încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul Veaceslav Balan prejudiciul moral

în mărime de 10000 lei și suma de 11 000 lei cu titlu de prejudiciu material, în rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 23 februarie 2016.

La 08 decembrie 2016 Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 februarie 2016 și a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

2

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată la pronunțarea

hotărîrii și deciziei au interpretat în mod eronat legea și au dat o apreciere arbitrară

probelor.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei

a interpretat în mod eronat normele de drept material.

Consideră că aprecierea privind evaluarea daunelor morale este subiectivă,

iar criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective

împărtășind criteriul general evocat de instanța europeană, potrivit căruia

despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu

atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor

sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În această ordine de idei, efectuarea măsurilor operative de investigații este

obligația organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi

circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea. Toate măsurile procesuale ce

au fost întreprinse sunt prevăzute de lege, sunt necesare într-o societate democratică,

au un scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea și acest scop este proporțional

anumitor restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării lor.

Astfel, rezultă expres că angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare unele condiții

speciale, și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a organelor de

drept atrage răspunderea statului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4