3ra-287/17 — privind contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-287/17

Instanța de fond: Judecătoria Ialoveni – Al. Sandu

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

Societatea Comercială „Articole din Aur” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Articole din

Aur” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat

Ialoveni privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 22 septembrie 2015 SC „Articole din Aur” SRL s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni privind anularea

deciziei nr. 88 din 15 iulie 2015.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 02 iunie 2015 Inspectoratul

Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni în baza deciziei nr. 83 din 02 iunie 2015 a inițiat

controlul fiscal prin verificarea operativă în subdiviziunea SC „Articole din Aur” SRL,

fiind întocmit actul nr. 1-715623 din 02 iunie 2015. În baza actului de control

menționat Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a adoptat decizia nr. 88 din 15 iulie

2015, prin care a fost aplicată amendă în mărime de 5.000 lei în baza art. 253 alin. (1)

Cod Fiscal pentru împedicarea controlului fiscal.

SC „Articole din Aur” SRL consideră că decizia menționată este adoptată cu

încălcări grave, contrar legislației în vigoare. Astfel, în cadrul examinării cazului de

încălcare fiscală Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni nu a luat în cont lipsa

materialului probatoriu, ori în cadrul examinării nu au fost prezentate dovezi în

suportul celor expuse în actul de control nr. 1-715623 din 02 iunie 2015.

1

Reclamantul a susținut că în cadrul controlului nu a fost depistată lipsa

documentelor de proviniență la alte mărfuri, ci nu numai la ambalajul pentru bijuterii,

care conform facturii seria MA nr. 2601637 din 10 ianuarie 2013 a fost livrat de la

depozitul de pe str. Alexandru cel Bun, 10, or. Ialoveni împreună cu alte mărfuri.

Copia facturii menționate a fost prezentată Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni în

cadrul examinării contestației prealabile, însă aceasta nu a fost luată în considerație.

SC „Articole din Aur” SRL a menționat că inspectorii fiscali au considerat lipsa

documentelor de proveniență reieșind din declarația vînzătoarei Galina Todereanu,

care nu este persoană de răspundere a SC „Articole din Aur” SRL și explicațiile

dumneaei nu pot fi acceptate ca explicații pe caz a reprezentantului legal al

întreprinderii.

SC „Articole din Aur” SRL consideră că Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni a

aplicat incorect legislația fiscală, sancționînd întreprinderea conform art. 253 alin. (1)

Cod Fiscal, pentru „împiedicarea controlului fiscal”, deoarece la momentul controlului

operativ au fost prezentate acte la cererea inspectorilor fiscali, au fost date explicații,

au fost prezentate acte ce țin de autorizarea comerțului, verificarea aparatelor MCC și

numeralul acestora, date a MCC și registrele și nu au prezentat numai actele de

proveniență pentru cutii de ambalaj. Consideră că neprezentarea documentelor de

proveniență a ambalajului nu constituie împiedicarea controlului, ori aceste documente

la moment nu se aflau în magazin, fiind deținute de administrație.

Reclamantul a solicitat de a anula decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni

nr. 88 din 15 iulie 2015 asupra cazului de încălcare fiscală aplicată față de

întreprindere.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 28 aprilie 2016 s-a respins cererea de

chemare în judecată înaintată de către SC „Articole din Aur” SRL ca fiind

neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că acțiunile agenților fiscali la

momentul controlului și a factorilor de decizie la adoptarea hotărîrii au fost legale și se

încadrează în limitele prevăzute de art. 253 alin. (1) Cod Fiscal Titlul V

„Administrarea fiscală”. Contribuabilul este obligat la prima cerere de a pune la

dispoziția organului de control toate materialele necesare pentru efectuarea controlului.

Potrivit art. 18 alin. (2) al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul

interior, se interzice plasarea pe piață a produselor în lipsa actelor de însoțire

referitoare la calitatea, cantitatea și securitatea lor, emise conform reglementărilor

tehnice, sanitare și contabile în vigoare. În conformitate cu pct. 9 al Regulamentului cu

privire la recepționarea mărfurilor conform cantității și calității în R. Moldova, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 1068 din 20 octombrie 2000, se interzice livrarea în

rețeaua de comerț a mărfurilor fără documente de însoțire, care poate să confirme

originea mărfii, cantitatea și calitatea ei, precum și fără certificat de conformitate

pentru produsele supuse certificării obligatorii, eliberate în Sistemul Național de

Certificare. Argumentele reclamantului referitor la schimbarea angajatului – vînzător

în perioada de eliberare a facturii fiscale din 10 ianuarie 2013 despre care vînzătoarea

Galina Todereanu nu a cunoscut, au fost considerate de instanță ca lipsite de temei,

deoarece agenții fiscali se aflau în baza unui control operativ, iar în această situație

Galina Todereanu nu a putut să nu contacteze angajatorul pentru informare și

2

comunicare a situației în vederea înlăturării oricăror obstacole în activitatea

inspectorilor fiscali (f.d. 50, 61 - 62).

La 05 mai 2016 SC „Articole din Aur” SRL a înaintat cerere de apel împotriva

hotărîrii Judecătoriei Ialoveni din 28 aprilie 2016, solicitînd casarea acesteia, cu

emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă (f.d. 52, 71 – 72, 77 - 79).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către SC „Articole din Aur” SRL. S-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Ialoveni din 28 aprilie 2016 (f.d. 82 - 89).

La 24 ianuarie 2017 SC „Articole din Aur” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016 și hotărîrii Judecătoriei

Ialoveni din 28 aprilie 2016, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care să fie admisă acțiunea (f.d. 94 - 96).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea, au încălcat

prevederile art. 241 alin. (5) CPC, fiind pronunțată o hotărîre nemotivată, care a dus la

soluționarea greșită a pricinii prin aprecierea arbitrară a probelor, iar erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale reclamantei.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

20 octombrie 2016 și a fost expediată părților la data de 07 noiembrie 2016 (f.d. 90).

Dovada recepționării deciziei nu este confirmată. Recurentul a depus recurs la 24

ianuarie 2017 și se consideră a fi depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de SC „Articole din Aur” SRL nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurentul a invocat în recursul său că instanțele de judecată nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea, au încălcat prevederile art. 241

alin. (5) CPC, fiind pronunțată o hotărîre nemotivată, care a dus la soluționarea greșită

a pricinii prin aprecierea arbitrară a probelor, iar erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale reclamantei.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurenții și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

3

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433

CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de SC „Articole din Aur” SRL

împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială „Articole din

Aur” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

20 octombrie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea Comercială „Articole din Aur” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni privind contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4