3ra-228/16 — Privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-228/16 Instanţa de fond: Judecătoria Nisporeni – R. Costru Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Elena Covalenco, Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ecaterina Ţugulea” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 27 martie 2015, CONSTATĂ : La 01 decembrie 2014 SRL „Ecaterina Ţugulea” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni privind anularea deciziei nr. 633-C din 30 octombrie 2014 şi deciziei nr. 546-C din 12 septembrie 2014. În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 17 ianuarie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni a emis decizia nr. 31-C asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale şi anume neutilizarea maşinei de casă şi control la decontările băneşti pentru prestarea serviciilor de transport a pasagerilor,

fiind sancţionat cu amendă în sumă de 7.000 lei. 1 Fiindcă la situaţia de 31 decembrie 2013 SRL „Ecaterina Ţugulea” avea datorie faţă de bugetul public naţional în sumă de 57 lei, care a fost stinsă prin dispoziţiile de plată nr. 3 şi 4 din 17 ianuarie 2014, iar amenda a fost achitată în sumă de 3.500 lei prin dispoziţia de plată nr. 5 din 17 ianuarie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat prin decizia nr. 34-C din 17 ianuarie 2014 a aplicat prevederile art. 234 Cod Fiscal, acordînd contribuabilului o reducere în mărime de 50% din amenda aplicată în sumă de 7.000 lei.

Reclamantul a invocat că ulterior la 12 septembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni a emis o altă decizie nr. 546-C, prin care a dispus încasarea la buget a sumei sancţiunii în mărime de 3.500 lei, considerînd că a fost redusă incorect în baza deciziei nr. 34-C din 17 ianuarie 2014. Nefiind de acord cu această decizie, contribuabilul la 10 octombrie 2014 a înaintat contestaţie prin care a solicitat anularea deciziei nr. 546-C. Însă, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni prin decizia nr. 633-C din 30 octombrie 2014 a respins contestaţia SRL „Ecaterina Ţugulea”. SRL „Ecaterina Ţugulea” a solicitat anularea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni.

nr. 633-C din 30 octombrie 2014 şi nr. 546-C din 12 septembrie 2014. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 27 martie 2015 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Ecaterina Ţugulea”. S-a anulat decizia nr. 633-C din 30 octombrie 2014, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni (f.d. 53, 62 - 63). La 24 aprilie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 27 martie 2015, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă (f.d.

94, 105 - 109). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 27 martie 2015. În motivarea deciziei s-a reţinut că decizia contestată cu nr. 546-C din 12 septembrie 2014 a fost emisă fără respectarea procedurii prevăzute de lege şi anume Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni în cazul în care a constatat nerespectarea de către SRL „Ecaterina Ţugulea” a condiţiilor stabilite de legislaţia fiscală pentru a beneficia de reducerea de 50% a amenzii aplicate, urma să anuleze propria decizie nr. 34-C din 17 ianuarie 2014, prin care contribuabilului i s-a redus cu 50% amenda aplicată, or, decizia menţionată nu a fost anulată.

De asemenea instanţa de apel a apreciat concluzia primei instanţe precum că în partea finală a deciziei nu s-a indicat nici numele, denumirea contribuabilului din contul căruia s-a dispus încasarea sumei sancţiunii (f.d. 84 - 88). La 05 ianuarie 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 27 martie 2015, solicitînd casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă (f.d. 92 - 94). 2 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de judecată nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei, a interpretat şi a aplicat în mod eronat anologia legii în rezultatul căreia a emis o decizie ilegală şi neîntemeiată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale . Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 11 noiembrie 2015 şi a fost expediată părţilor la 24 noiembrie 2015 (f.d. 89). Recurentul a depus recurs la 05 ianuarie 2016 şi în circumstanţele descrise se consideră a fi depus în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul urmează a fi admis. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 11 noiembrie 2015 a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni, a menţinut hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 27 martie 2015 prin care s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL „Ecaterina Ţugulea”. S-a anulat decizia nr. 633-C din 30 octombrie 2014 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 546-C din 12 septembrie 2014. Instanţa de recurs constată, decizia instanţei de apel prematură din următoarele considerente.

Potrivit art. 3 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităţilor publice; funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b). Din materialele cauzei rezultă că actul administrativ, care în viziunea reclamantei îi vătămează dreptul recunoscut prin lege de a achita 50% din amendă, este decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni nr. 546-C din 12 septembrie 2014. SRL „Ecaterina Ţugulea” adresîndu-se cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni, a solicitat anularea deciziei nr. 633-C din 30 octombrie 2014 şi deciziei nr. 546-C din 12 septembrie 2014 (f.d.

3, 19). Instanţa de judecată, contrar celor solicitate de către SRL „Ecaterina Ţugulea”, a dispus anularea deciziei nr. 633-C din 30 octombrie 2014, fără a se expune asupra legalităţii deciziei nr. 546-C din 12 septembrie 2014, deşi de la reclamant nu a parvenit vre-o cerere în ordinea prevăzută de Codul de Procedură Civilă privind renunţul sau modificarea acestui capăt de cerere. 3 Deasemenea, din conţinutul hotărîrii instanţei de fond, reiese că instanţa nici nu a pus în discuţie pretenţiile privind anularea deciziei nr. 546-C din 12 septembrie 2014, care fiind în vigoare, urmează să fie executată de contribuabil.

Astfel, instanţa de recurs menţionează că fiecare parte a procesului trebuie sa aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele, pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi aceea de a lua cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată instanţei de judecată (CEDO, hot. Lobo Machado vs. Portugalia din 20.02.1996; hot. Vermeulen vs. Belgis din 20.02.1996). Nu prezintă nici o relevanţă dacă elementul susceptibil să conducă la o anumită decizie este adus în discuţie de către părţi sau sesizat din oficiu de către instanţă, chiar şi în această din urma situaţie, judecătorul fiind obligat să impună discutarea lui.

Din conţinutul acestui text, rezultă că instanţa de apel, urma să verifice hotărîrea instanţei de fond, atît sub aspectul temeiniciei, adică modul în care prima instanţă a apreciat probele administrate în cauză şi dacă în baza acestora s-a reţinut corect raporturile juridice dintre părţi, cît şi sub aspectul legalităţii, precum şi sub aspectul soluţionării tuturor pretenţiilor formulate de reclamant. Deci, instanţele de judecată urmau să constate cu certitudine care este obiectul litigiului, drepturile cui au fost încălcate, de către cine, care este temeiul legal de a se adresa cu astfel de cerinţe şi în final instanţele urmau să dea apreciere tuturor cerinţelor înaintate de participanţii la proces.

Totodată, Colegiul constată că instanţele inferioare urmau să se expună pe fiecare capăt de cerere atît în partea motivantă cît şi în dispozitiv. Conform art. 241 alin. (5) şi (6) CPC în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Curtea a statuat că măsura obligării la oferirea de motivări poate varia în funcţie de natura deciziei.

Astfel, era necesar să se ţină cont de diversitatea solicitărilor pe care le poate face un reclamant în cadrul examinării cauzei, ca şi de diferenţele din Statele contractante în privinţa prevederilor legale, a reglementărilor obişnuite, a avizului juridic şi a prezentării şi redactării hotărîrilor – cu alte cuvinte, a tuturor circumstanţelor cauzei. Conform jurisprudenţei CEDO, instanţele de judecată, inclusiv instanţele de apel sînt obligate de a motiva hotărîrile sale. În special, decizia instanţei de apel trebuie să conţină circumstanţele cauzei, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei referitor la admiterea sau respingerea acţiunii, alte chestiuni ce au fost soluţionate în cadrul judecării pricinii, legea materială şi procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanţei în caz de respingere a unor probe prezentate de participanţi ş.a.

(hotărîrea Plenului CSJ a RM din 03.10.2005 nr. 15 „Cu privire la examinarea pricinilor civile în ordine de apel”). 4 În acest sens, instanţele de judecată urmează să ţină cont de prevederile art. 118 alin. (1) CPC, potrivit căruia fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Instanţa, totodată, va ţine cont de faptul că este responsabilă de determinarea definitivă a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi că în acest sens poate fi propus părţilor să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. Ca urmare, decizia recurată urmează a fi casată cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ecaterina Ţugulea” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Nisporeni privind anularea actului administrativ. Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecători Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Maria Ghervas 5