2rac-82/17 — rezilierea contractului de exploatare și întreținere a cimitirului

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2rac-82/17

Judecător: S.Lazari

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A.Panov, I. Muruianu, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu,

Judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Întreprinderea Muncipală „Servicii Comunal-Locative Orhei” și Primarul or. Orhei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Întreprinderea Municipală „Servicii Comunal-Locative Orhei” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Ritual Plus” cu privire la rezilierea contractului de exploatare și

întreținere a cimitirului și cererea de chemare în judecată depusă de către

intervenientul principal Primarul or. Orhei împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Ritual Plus” cu privire la declararea nulă a contractului de exploatare și

întreținere a cimitirului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La data de 16.10.2015 reclamantul ÎM „Servicii Comunal-Locative” s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL"Ritual-Plus", solicitând rezilierea

contractului de exploatare și întreținere a cimitirului din 22.03.2012.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în baza deciziei consiliului

orășenesc Orhei nr.2.37 din 03.03.2012 "Cu privire la darea în administrare a

terenului", ÎM „Servicii Comunal-Locative” a încheiat la 22.03.2012, contractul de

exploatare și întreținere a cimitirului public cu SRL"Ritual Plus" pe un termen de până

la 01.01.2020.

Conform p.5.1 al capitolului 5 din contract, Executantul s-a obligat să nu

comită abateri de la contractul încheiat, să nu cauzeze scăderea eficienței lucrărilor și

să nu comită abateri de la cerințele normelor și regulilor sanitare prevăzute în

documentația tehnică, ceea ce pe parcursul ultimilor ani, nu a executat cerințele

stipulate și în rezultat a fost de nenumărate ori avertizat, cerându-se înlăturarea

gratuită a neajunsurilor în termen rezonabil, însă pârâtul a ignorat cerințele și nu le-a

înlăturat.

1

Suplimentar reclamantul prin cererea depusă la data de 22.04.2016 a indicat, că

conform cerințelor art.77 alin(5) din Legea privind administrația publică locală

nr.436-XVI din 28.12.2006 și Legii achizițiilor publice nr.96-XVI din 13.04.2007,

bunul imobil în cauză urma să fie transmis în gestionare agentului economic care ar fi

emis oferta cea mai avantajoasă economic și calificată, iar întreprinderea urma să

anunțe concurs efectuând licitație publică.

Pe motivele indicate mai sus, reclamantul a solicitat rezilierea contractului de

exploatare și întreținere a cimitirului public din 22 martie 2011, obligarea SRL"Ritual

Plus" de a restitui bunurile materiale transmise prin actul de predare-primire din 23

martie 2012.

La data de 27.01.2016, Primarul or. Orhei, prin avocatul Serghei Labliuc, a

formulat cererea de a interveni în proces în calitate intervenient principal, formulând o

acțiune proprie în contradictoriu cu pârâtul SC„Ritual Plus"SRL, prin care a solicitat

declararea nulității absolute a contractului de exploatare și întreținere a cimitirului

public din 22 martie 2012.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 01.04.2016 a fost admisă cererea privind

intervenirea în proces a Primarului or. Orhei, cu calitatea procesuală de intervenient

principal.

În motivarea acțiunii reprezentantul intervenientului principal avocatul Serghei

Labliuc a indicat, că conform p.1.3. a contractului din 22.03.2012, încheiat între ÎM

„Servicii Comunal-Locative” și SC "Ritual Plus"SRL, ultimul își preia obligația

gestionării și întreținerii cimitirului, situat în or. Orhei, str. Cupcea, cu preluarea

dreptului prestării serviciilor funerare.

Conform contractului, pârâtului i s-a acordat cu titlu gratuit în posesie și

folosință, un bun public cu beneficierea de veniturile încasate de la locuitorii or. Orhei

pentru prestarea serviciilor funerare.

Unitatea administrativ-teritorială a or. Orhei, nemijlocit sau prin intermediul

ÎM„Servicii Comunal-Locative”, nu a fost îndreptățită, în temeiul contractului

încheiat, să primească o contraprestație pentru drepturile patrimoniale exclusive

acordate executantului.

Conform deciziei Consiliului or.Orhei nr.2.37 din 03.03.2012, cimitirul, situat

în or. Orhei, str. Cupcea, fusese declarat proprietate publică din domeniul public al

unității administrativ-teritoriale.

Analizând clauzele contractului din 22 martie 2012, acesta întrunește trăsăturile

unui contract de comodat, însă părțile contractante trec cu tăcere legislația, denumind

contractul încheiat altfel decât "de comodat", intenționând să genereze anume efectele

juridice care sunt proprii acestei instituții de drept civil. Raportând intențiile părților se

constată lovirea contractului din 22 martie 2012 de nulitate absolută.

Intervenientul principal solicită constatarea nulității absolute a contractului din

22 martie 2012 de exploatare și întreținere a cimitirului public, încheiat între

ÎM„Servicii Comunal-Locative” Orhei și SC"Ritual Plus"SRL.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 09 iunie 2016, a fost respinsă cererea de

chemare în judecată formulată de ÎM„Servicii Comunal-Locative” către SRL"Ritual-

Plus" cu privire la rezilierea contractului de exploatare și întreținere a cimitirului.

Totodată, s-a respins cererea de chemare în judecată a intervenientului principal

Primarul or. Orhei, prin avocatul Serghei Labliuc împotriva SRL"Ritual-Plus" cu

privire la declararea nulității absolute a contractului de exploatare și întreținere a

cimitirului din 22.03.2012.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile legii.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată supra, la data de 15.06.2016

reprezentantul Primarului or. Orhei, Serghei Labliuc a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Orhei din 09.06.2016, solicitând acesteia, cu emiterea unei noi

hotărîri, de admiterea a acțiunii.

Ulterior la 07.07.2016 ÎM"Servicii Comunal Locative Orhei" a declarat apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 09.06.2016, solicitând casarea acesteia și

emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, apelurile depuse de

către Primarul or. Orhei și ÎM"Servicii Comunal Locative Orhei" au fost respinse,

hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelanți

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 06 ianuarie 2017, ÎM „Servicii

Comunal Locative Orhei" a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, aceasta a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea normelor

de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurenta că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Ulterior la 12 ianuarie 2017, Primarul or. Orhei a depus cerere de recurs, prin

care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărîri de

admitere a acțiunii înaintate.

La 09 martie 2017, Primarul or. Orhei a depus supliment la cererea de recurs,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curii de Apel Chișinău din

09 noiembrie 2016 și remiterea cauzei spre rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea normelor

de drept procedural, fapt din care considerente solicită casarea acesteia.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

3

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2016, a fost contestată cu recurs de către ÎM „Servicii Comunal Locative

Orhei" la 06 ianuarie 2017. Astfel, prin prisma art. 434 Codul de procedură civilă,

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul depus în termen.

Cu trimitere la cererea de recurs depusă de către Primarul or. Orhei, instanța de

recurs constată că, la materialele cauzei nu sunt anexate acte confirmative ce ar

certifica data recepționării deciziei instanței de apel, astfel, prin prisma art. 434 Codul

de procedură civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus la 12 ianuarie

2017 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

va decide în lipsa acesteia.

Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs declarate de către

ÎM „Servicii Comunal Locative Orhei" și Primarul or. Orhei, Colegiul atestă că

aceștia nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanței de apel.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererile de recurs declarate de

ÎM „Servicii Comunal Locative Orhei" și Primarul or. Orhei, nu pot constitui temei de

admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei și prin prisma celor menționate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile depuse de ÎM „Servicii Comunal Locative Orhei" și Primarul or. Orhei ca

fiind inadmisibile.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) C.P.C., părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în

4

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît, cauza a fost

judecată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar recursul fiind vădit

neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la

art. 433 C.P.C. și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1)

C.P.C., în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a

arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii

prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit

de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material și respectînd normele de

drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către ÎM „Servicii Comunal Locative Orhei" și Primarul or.

Orhei ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C.,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursurile declarate de către Întreprinderea Municipală „Servicii Comunal

Locative Orhei" și Primarul or. Orhei se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5