2ra-414/17 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-414/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – L. Pruteanu

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

În componentă:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Secrieru Vasile,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Secrieru

Vasile împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului General al Poliției, Cazacu

Alexandru și Vrînceanu Serghei privind repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

La 19 februarie 2015 Secrieru Vasile s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului Național de Patrulare, Cazacu

Alexandru și Vrînceanu Serghei, solicitând recuperarea prejudiciului moral în mărime

de 4700 lei și a prejudiciului material în mărime de 300 lei. (f.d. 2-3) Ulterior, la

19.05.2015 și la 20.11.2015 reclamantul și-a concretizat pretențiile. (48-50, 90-91)

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 06.02.2014 în or. Fălești agenții

de patrulare ai regimentului de patrulare Nord, Vrînceanu Sergiu și Cazacu Alexandru

i-au ridicat ilegal permisul de conducere, menționând în procesul-verbal nr.

5338734947728073 din 06.02.2014 ca motiv de ridicare acumularea a 15 puncte de

penalizare.

La acel moment nu avea nici un punct de penalizare activ, cu excepția punctelor

aplicate în momentul ridicării permisului, fapt demonstrat prin extrasul cazierului

contravențional, în care sunt indicate doar 5 puncte de penalizare active, care i-au fost

aplicate prin procesul-verbal nr. 1119292742306024 din 06.02.2014. Astfel, agenții de

patrulare nu aveau dreptul de a ridica permisul de conducere, respectiv, consideră că

ultimii au acționat contrar prevederilor normelor legale și în special art. 36 Cod

contravențional.

Ulterior, agentul de patrulare Cazacu Alexandru i-a aplicat 8 puncte de penalizare,

care în total au acumulat 13 la număr și i-au ridicat permisul de conducere. În procesul-

1

verbal nr. 1119292742306024 din 06.02.2014, întocmit de către Vrînceanu Sergiu, se

menționează că la 06.02.2014 nu deține puncte de penalizare.

A mai indicat că, la 04.04.2014 agenții de patrulare au menționat, precum că la

data ridicării permisului, conform informației din baza de date, avea active 3 puncte de

penalizare. În acest sens, a atras atenția că, conform informației oficiale eliberate de

către IGP Fălești, 3 puncte de penalizare au fost stinse la 28.11.2013.

A remarcat că permisul de conducere provizoriu a expirat la 06.05.2014, iar

instanța de judecată i-a eliberat permisul după emiterea hotărârii judecătorești din

04.06.2014, fiind recepționată la 18.06.2014. Respectiv, în perioada 06.05.2014-

18.06.2014 a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Faptul deposedării sale ilegale de permis i-au provocat o mulțime de situații

stresante, de disconfort, pe motiv că zilnic nu avea posibilitate de a se deplasa la

serviciu, sau pentru a-și rezolva chestiunile sale cu propriul mijloc de transport.

De asemenea, a menționat că agenții de patrulare Cazacu Alexandru și Vrînceanu

Serghei au dat dovadă de un comportament foarte agresiv, nepoliticos, încălcând grav

Codul de etică și deontologie a polițistului. Mai mult ca atât, Cazacu Alexandru l-a

amenințat cu răfuială fizică.

Având în vedere că circumstanțelor expuse de fapt, în cererea de chemare în

judecată nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998, întru solicitarea

reparării prejudiciului moral și material, care i-a fost cauzat prin acțiunile lui Cazacu

Alexandru și Vrînceanu Serghei, consideră necesar de a face referință la alte motive de

drept și necesitatea aplicării prevederilor art. 384 alin. (2) lit. u) Cod contravențional,

art. 1398, art. 1404 și art. 1422 Cod civil.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 14 martie 2016 s-a respins

ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Secrieru Vasile. (f.d. 109,

118-123)

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 08 aprilie 2016 Secrieru Vasile a

contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii. (f.d. 113-114, 151-152)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către Secrieru Vasile, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 14 martie 2016. (f.d. 164-172)

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că la 06.02.2014 de către

agentul constatator al IP al RP Nord al INP Cazacu Alexandru a fost întocmit procesul-

verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 02441098 în baza art. 241 alin. (1) și

art. 244 Cod contravențional, în privința lui Secrieru Vasile și a fost remis pentru

examinare organului competent Judecătoriei Fălești cu solicitarea de a-l priva pe

ultimul de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de la șase la

douăsprezece luni, eliberându-i-se permis de conducere provizoriu seria MAI nr.

022456 cu termenul de valabilitate de 3 luni din momentul eliberării și până la

06.05.2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 10.04.2014, menținută prin decizia Curții

de Apel Bălți din 04.06.2014 Secrieru Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea

contravenției prevăzute de art. 241 alin. (1) Cod contravențional și în baza acesteia a

fost tras la răspundere contravențională sub formă de amendă în mărime de 50 unități

contravenționale cu aplicarea a 4 puncte de penalizare. Totodată, a fost încetat procesul

2

contravențional în latura învinuirii lui în săvârșirea contravenției prevăzute de art. 244

Cod contravențional.

Prin urmare, Secrieru Vasile nu a fost privat în nici un mod de dreptul de a

conduce mijlocul de transport, fiindu-i eliberat permis provizoriu. Iar la materialele

cauzei lipsesc înscrisuri care ar atesta adresarea lui Secrieru Vasile către organele de

drept în vederea prelungirii permisului provizoriu până la finele examinării cauzei

contravenționale.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că în speță, nu sunt

prezente condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 1398, art. 1404 și art. 1422 Cod

civil, or privarea lui Secrieru Vasile de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

perioada 06.05.2014-18.06.2014 a fost generată de inacțiunea acestuia și nerealizării

drepturilor sale.

De asemenea, a notat că prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 sunt

inaplicabile speței, or prezentul litigiu nu cade sub incidența art. 3 și art. 6 al Legii

citate supra.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 21 decembrie 2016 Secrieru Vasile

a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

14 martie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care pretențiile din cererea de chemare în judecată să fie admise

integral. (f.d.176-181)

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele inferioare au omis să

verifice și să se expună asupra unor circumstanțe importante pentru soluționarea

pricinii și au aplicat eronat legea care urma să fie aplicată.

La 27 februarie 2017 Inspectoratul General al Poliției a depus referință la cererea

de recurs, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nefondat cu

menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

13 octombrie 2016, expediată în adresa părților cu scrisoare de însoțire nr. 30529-4 la

31.10.2016, însă confirmarea recepționării acesteia de către Secrieru Vasile la

materialele cauzei nu este. (f.d. 173)

În asemenea circumstanțe cererea de recurs, depusă la 21 decembrie 2016

confirmă exercitarea căii de atac în termen.

Analizând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de către Secrieru Vasile nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a

deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

3

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinând cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și

anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinând argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținând cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Secrieru Vasile împotriva deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Secrieru Vasile împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, în pricina civilă la acțiunea lui

Secrieru Vasile împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului General al Poliției,

Cazacu Alexandru și Vrînceanu Serghei privind repararea prejudiciului material și

moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4