3ra-1455/15 — Anularea actelor administrative, repararea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1455/15 Judecător: E. Palanciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Galina Stratulat Iuliana Oprea, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buzuleac Adrian împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la anularea actelor administrative, repararea prejudiciului moral şi restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 06 august 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Buzuleac Adrian, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 martie 2015 şi emisă o hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 29 decembrie 2014, Buzuleac Adrian s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul General al Poliţiei cu privire la anularea actelor administrative şi anume ordinilor nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014, nr. 759 ef din 11 decembrie 2014, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 5 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 16 decembrie 2014, Inspectorul Principal al DRU a INP al IGP locotenent-colonel de poliţie Natalia Rusu i-a prezentat spre cunoştinţă ordinul IGP nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014, prin care pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (l) lit. b), c) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, art. 382 alin. (4) şi art. 455 alin. (2) Cod contravențional, acţiuni manifestate prin nerespectarea legislaţiei în vederea examinării cauzelor contravenționale în instanţele judecătoreşti, fapt ce a dus la încetarea cauzei contravenționale intentate împotriva lui Brega Vitalie, a fost sancţionat disciplinar cu avertisment.

Tot atunci i s-a adus la cunoştinţă şi ordinul IGP nr. 759 din 11 decembrie 2014, prin care pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, pct. 8 subpct. 5) al Statutului disciplinar al poliţistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, pct. 6 lit. i) al Codului de etică şi deontologie al poliţistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, acţiuni manifestate prin comportament neadecvat, ignorarea ordinelor superiorilor, nesubordonare, atitudine neglijentă şi lipsă de responsabilitate executorie la 22 octombrie 2014, faţă de conducerea Plutonului de Escorta şi misiuni Speciale al INP al IGP, a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea cu un grad special.

Reclamantul a indicat că, nu este de acord, cu ordinele menţionate considerîndu-le nefondate şi emise cu abateri de la procedura stabilită, fapt pentru care solicită anularea lor. Solicită reclamantul anularea ordinului nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014, şi ordinului nr. 759 ef din 11 decembrie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară, repararea prejudiciului moral in mărime de 50 000 lei, restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 5 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 martie 2015, s-au respins, ca neîntemeiate, pretenţiile lui Buzuleac Adrian împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea ordinului nr. 759 ef din 11.12.2014, repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5 000 lei.

S-a respins, ca fiind tardivă, pretenţia lui Buzuleac Adrian împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea ordinului nr. 711 ef din 14.11.2014. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 august 2015, a fost admis apelul declarat de Buzuleac Adrian, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 martie 2015 şi emisă o hotărîre nouă, prin care: -S-a admis parţial acţiunea; -S-au anulat ordinele Inspectoratului General al Poliţiei nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014 şi nr. 759 ef din 11 decembrie 2014; -În rest, cerinţele reclamantului s-au respins, ca neîntemeiate. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul General al Poliţiei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că decizia contestată este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Totodată, invocă recurentul că instanța de apel a apreciat eronat probele anexate la materialele cauzei. La 08 octombrie 2015, Buzuleac Adrian a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2015, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi referinţa prezentată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe, din următoarele considerente: În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe”. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Colegiul consideră că instanța de apel, aplicînd eronat normele de drept aplicabile speței, eronat a constatat temeinicia pretențiilor înaintate de către Buzuleac Adrian. Referitor la pretenția lui Buzuleac Adrian privind anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014 „Cu privire la sancționarea disciplinară a căpitanului de poliție Buzuleac Adrian, inspector de patrulare al plutonului de escortă și misiuni speciale al INP al IGP”, Colegiul menționează următoarele: Conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, „Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ în modul prevăzut de legislaţie”.

Conform art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, „Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă”.

Conform art. 210 alin. (2), „Ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare, cu excepţia sancţiunii disciplinare sub formă de concediere conform art. 206 alin.(1) lit. d) care se aplică cu respectarea art.81 alin.(3), se comunică salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar în cazul în care acesta activează într-o subdiviziune interioară a unităţii (filială, reprezentanță, serviciu desconcentrat etc.) aflate în altă localitate – în termen de cel mult 15 zile lucrătoare şi produce efecte de la data comunicării. Refuzul salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor”.

Din materialele cauzei rezultă că, prin ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014, lui Buzuleac Adrian i s-a aplicat sancțiune disciplinară sub formă de avertisment. Potrivit procesului-verbal nr. 2 din 15 noiembrie 2014, Buzuleac Adrian a refuzat să confirme prin semnătură comunicare ordinului nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014. Astfel, termenul de contestare a actului administrativ menționat, urmează a fi calculat din momentul constatării refuzului salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului. Avînd în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 29 decembrie 2014, Colegiul constată că aceasta a fost depusă în afara termenului prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Conform art. 240 alin. (1) CPC, „La deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii”.

Deși la materialele cauzei sunt anexate probe ce indică asupra momentului începerii curgerii termenului de sesizare a instanței de contencios administrativ, Colegiul consideră că instanța de apel arbitrar a constatat respectarea termenului menționat de către reclamant și drept urmare, ilegal a anulat ordinul nr. 711 ef din 14 noiembrie 2014. Referitor la pretenția lui Buzuleac Adrian privind anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 759 ef din 11 decembrie 2014 „Cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului Inspectoratului Național de Patrulare al IGP, căpitan de poliție Buzuleac Adrian”, Colegiul menționează următoarele: Potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, „Sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară”.

Din raportul nr. 12 168 din 13 noiembrie 2014 rezultă că, la data de 22 octombrie 2014 în jurul orelor 11.30, Buzuleac Adrian aflîndu-se în biroul de serviciu al comandantului PEMS a INP, locotenent de poliţie Vasile Conţescu şi fiindu-i adus la cunoştinţă indicația conducerii INP, materialele parvenite la data de 17 octombrie 2014 sub nr. 11 433 și indicația privind efectuarea anchetei de serviciu precum şi înaintarea recursului la Curtea de Apel împotriva Hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău, pe dosarul nr. 5r-497/2014 emisă în baza contestaţiei depuse de către contravenientul Vitalie Brega, prin comportamentul său a manifestat lipsă de respect faţă de conducerea superioară, a refuzat de a da careva declarații pe cazul ce i-a fost adus la cunoştinţă, invocînd că nu se va subordona superiorilor și nu se va conforma indicațiilor acestora.

Conform art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, „Polițistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunității şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, fiind obligat să execute ordinele, dispoziţiile şi indicaţiile superiorilor”. Potrivit art. 8 alin. (5) din Statul disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, „Polițiștii sînt obligaţi să execute ordinele, dispoziţiile şi indicaţiile legale ale conducătorilor”.

Conform art. 6 alin. (1) lit. i) din Codul de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, „Conduita profesională a poliţistului se bazează pe următoarele principii: respectul – se manifestă prin considerația pe care polițistul o acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice”.

Potrivit încheierii pe marginea rezultatelor examinării raportului nr. 12 168 din 13 noiembrie 2014, s-a constatat încălcarea de către Buzuleac Adrian a prevederilor art. 26 alin. (l) lit. e) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţie şi Statutul poliţistului, art. 8 alin. (5) al Statutului disciplinar al poliţistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, art.6 lit. (i) al Codului de etică şi deontologie al poliţistului aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 481 din 10 mai 2006, acţiuni manifestate prin comportament neadecvat, ignorarea superiorilor, nesubordonare, atitudine neglijentă şi lipsă de responsabilitate executorie la 22 octombrie 2014 faţă de conducerea Plutonului de escortă şi misiuni speciale al INP.

Conform art. 210 alin. (1) Codul Muncii, „Sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), în care se indică în mod obligatoriu: a) temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii; b) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; c) organul în care sancţiunea poate fi contestată”. Conform art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ „Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite”. Colegiul constată că, instanța de apel a anulat ordinul menționat fără a ține cont de temeiurile de nulitate a actului administrativ enunțate mai sus, or concluzia instanței de apel este lipsită de careva temei juridic.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă întemeiat și legal a respins acțiunea înaintată de Buzuleac Adrian, or pretenţiile acestuia sunt neîntemeiate. În asemenea circumstanțe, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel, contrar normelor de drept materiale aplicabile speței, eronat a constatat temeinicia pretențiilor înaintate de către Buzuleac Adrian. Astfel, Colegiul constată că decizia Curții de Apel Chișinău din 06 august 2015 este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi urmează a fi casată. Totodată, hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 martie 2015 fiind legală și întemeiată, urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei. Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 06 august 2015 și se menține hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 martie 2015, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buzuleac Adrian împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la anularea actelor administrative, repararea prejudiciului moral şi restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă