3ra-212/17 — repunerea în termenul de contestare, anularea actelor

Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 3ra-212/17

Judecător: M. Soficiuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

Î N C H E I E R E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Lucoarea-Venus”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Lucoarea-Venus” împotriva Primăria s. Vîsoca, Consiliul local Vîsoca,

privind repunerea în termenul de contestare, anularea deciziei Consiliului local nr.

7/1 din 22 aprilie 2004 și a actului de inventariere din data de 01 octombrie 2003,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Lucoarea-Venus” și a fost

menținută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 20 iulie 2016,

c o n s t a t ă

La 27 iulie 2015, SA „Lucoarea-Venus” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei s. Visoca, Consiliul local Visoca, privind anularea

deciziei Consiliului local nr. 7/1 din 22 aprilie 2004 și a actului de inventariere din

data de 01 octombrie 2003 cu repunerea în termenul de contestare a actului de

inventariere și a deciziei consiliului local.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, SA „Lucoarea-Venus” a fost

înregistrată la Camera înregistrării de Stat la data de 28 decembrie 2015, la

momentul fondării fiind incluse în patrimoniul întreprinderii 21 bunuri imobile,

printre care și clădirea fostului magazin de cărți „Luminița”, situată în s. Visoca, r.

Soroca, fapt confirmat prin Adeverința de Privatizare nr. 33/09 din 16 februarie

2001.

Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție nr. 2e-844/012 din

20 decembrie 2012, s-a dispus încetarea procesului cu privire la dizolvarea și

lichidarea SA „Lucoarea-Venus”.

Mai indică că, la începutul anului 2014, SA „Lucoarea-Venus” a depus o cerere

la Oficiul Cadastral Teritorial Soroca în vederea înregistrării dreptului de proprietate

asupra construcției fostei librării din s. Visoca. R. Soroca în Registrul Bunurilor

Imobile. Prin răspunsul OCT Soroca la data de 10 aprilie 2015, SA „Lucoarea-

Venus” a fost adusă la cunoștință decizia cu privire la refuzul cererii de înregistrare a

bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor.

Prin decizia nominalizată se constată că bunul imobil este înregistrat după

Administrația Publică Locală din 02 noiembrie 2004.

Apreciind decizia OTC Soroca ca fiind una ce lezează drepturile și interesele

legitime a SA „Lucoarea-Venus”, aceasta s-a adresat ÎS „Cadastru” cu o cerere

prealabilă, prin care a solicitat anularea acesteia și obligarea OCT Soroca de a

efectua în registrul bunurilor imobile înregistrarea dreptului său de proprietate.

La 02 iunie 2015, în adresa SA „Lucoarea-Venus”, a parvenit Decizia

Registratorului din cadrul ÎS „Cadastru” nr. 01/07/25J/J5-56 din 28 mai 2015, prin

care s-a respins cererea de înregistrare a dreptului de proprietate, suplimentar

comunicînd societății că, potrivit datelor din registrul bunurilor imobile cu nr.

cadastru 3450000.072.01, proprietar al bunului imobil este Unitatea Administrativ

Teritorială, satul Visoca, r. Soroca în temeiul Deciziei Consiliului local nr. 7/1 din

22 aprilie 2004 și a actului de inventariere din 01 octombrie 2003.

Apreciind decizia Consiliului local nr. 7/1 din 22 aprilie 2004 și Actul de

inventariere din 01 octombrie 2003 ca acte care au fost emise cu încălcarea

prevederilor legale, încălcând dreptul de proprietate al reclamantului dobândit în

temeiul Adeverinței de Privatizare nr 33/09 din 16 februarie 2001, SA „Lucoarea-

Venus” s-a adresat Primăriei s. Visoca, r. Soroca cu cererea nr. 3064 din 09 iunie

2015, solicitând anularea deciziei Consiliului local nr. 7/1 din 22 aprilie 2004 și a

actului de inventariere din 01 octombrie 2003.

Indică reclamantul că deși Autoritatea Publică Locală a recepționat cererea la

data de 12 iunie 2015, nu a furnizat în termen un răspuns reclamantului.

Susține reclamantul că persoanele cu funcții de răspundere din primăria sat.

Visoca r. Soroca, cunoșteau despre faptul că magazinul de cărți „Luminița” nu se

afla în proprietatea primăriei, deoarece țineau evidența bunurilor aflate în

proprietatea autorității publice locale, precum și evidența terenurilor proprietate a

autorității publice locale aferente imobilelor privatizate și aveau planuri urbanistice

ale localității unde trebuiau să fie indicate drepturile reale ale terților asupra

bunurilor imobile.

Transmiterea construcției magazinului de cărți din s. Visoca la balanța

autorității publice locale în lipsa unui acord între proprietar și dobânditor poate fi

calificată ca privare ilegală de dreptul de proprietate.

Termenul pentru contestarea actelor emise de Consiliul local Visoca, r. Soroca

a început să curgă la dala de 02 iunie 2015, când administrația SA „Lucoarea-

Venus” a luat cunoștință de decizia Registratorului din cadrul ÎS „Cadastru” nr.

01/07/251/15-56 din 28 mai 2015, deoarece recepționarea scrisorii ÎS „Cadastru”

coincide cu data la care reclamantul a aflat despre existența actului de inventariere

din 01 octombrie 2003 și deciziei consiliului local nr. 7/1 din 22 aprilie 2004.

La 01 decembrie 2015, reprezentantul reclamantului a înaintat cerere de

concretizare a pretențiilor, indicînd că prin prisma Legii privind administrația

publică locală nr. 123 din 18 martie 2003 (în vigoare la acel moment), care de iure

limitează spectrul drepturilor autorităților publice la administrarea bunurilor

proprietate publică, aceștia neavând dreptul de a decide transmiterea acestora la

balanța autorității publice locale sau de a dispune de ele în alt mod.

Pe cale de consecință, decizia Consiliului local Visoca nr. 7/1 din 22 aprilie

2004 și actul de inventariere contestate sunt ilegale, deoarece prin acestea consiliul

local a dispus de un bun care aparținea cu drept de proprietate SA „Lucoarea-

Venus”. De asemenea, actul de inventariere care a stat la baza deciziei vizate a fost

emis cu încălcarea Hotărârii Guvernului nr. 162 din 19 februarie 2004 despre unele

măsuri privind inventarierea bunurilor imobile proprietate a unităților administrative

teritoriale și a statului.

Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului de proprietate al SA

„Lucoarea-Venus”, repunerea în termenul de contestare a actului de inventariere din

01 octombrie 2003 și deciziei consiliului local nr. 7/1 din 22 aprilie 2004, și anularea

acestora.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 02 noiembrie 2015, s-a atras Oficiul

Cadastral Teritorial Soroca în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea

reclamantului.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 18 noiembrie 2015, s-a atras

Inspectoratul Fiscal de Stat Soroca în proces în calitate de intervenient accesoriu de

partea pîrîtului.

La 01 decembrie 2015, reclamantul SA „Lucoarea-Venus” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, solicitînd constatarea ilegalității deciziei Consiliului local

nr. 7/1 din 22 aprilie 2004 și a actului de inventariere din data de 01 octombrie 2003,

constatarea încălcării dreptului de proprietate a SA „Lucoarea-Venus” prin actele

contestate, repunerea în termenul de contestare a actelor contestate și anularea

acestora.

Prin încheierea Judecătorie Soroca din 08 aprilie 2016, s-a atras în proces

Agenția Proprietății Publice în calitate de intervenient accesoriu de partea

reclamantului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 20 iulie 2016, cererea de chemare în

judecată înaintată de SA „Lucoarea-Venus” împotriva Primăriei s. Vîsoca și

Consiliului local Vîsoca cu privire la anularea deciziei Consiliului local nr. 7/1 din

22.04.2004 și actului de inventariere din 01.10.2003 cu repunerea în termenul de

contestare a actului de inventariere și deciziei consiliului local, s-a respins ca

neîntemeiată și depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de SA „Lucoarea-Venus” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Soroca din

20 iulie 2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 27 decembrie 2016, în termenul

prevăzut de lege, SA „Lucoarea-Venus” a declarat recurs, solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că nu s-au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii, s-au aplicat eronat normele de drept material și procedural.

La 17 februarie 2017, Agenția Proprietății Publice a prezentat referință pe

marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

La 28 februarie 2017, recurentul SA „Lucoarea-Venus” a depus cerere de

amînare a examinării cauzei, pentru a avea posibilitatea de a depune o cerere de

recurs suplimentară.

Avînd în vedere că, decizia motivată a instanței de apel a fost recepționată de

către recurentul SA „Lucoarea-Venus” la 08 decembrie 2016 (f.d. 212 aviz), cît și

faptul că examinarea chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului declarat a fost

fixată pentru 01 martie 2017, completul Colegiului consideră că, recurentul a avut la

dispoziție un termen mai mult decît suficient pentru a-și concretiza cerințele și

argumentele din cererea de recurs.

Din acest considerent, completul Colegiului consideră necesar de a respinge

cererea de amînare înaintată de SA „Lucoarea-Venus”.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Lucoarea-Venus” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SA „Lucoarea-Venus” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Lucoarea-Venus” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță