2ra-403/17 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-403/17

prima instanță - (judecătoria Ciocana mun. Chișinău) V. Burduh

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, A. Nogai. V. Broșoveanu

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/255,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Asociația Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr.55/255, cu participarea intervenientului accesoriu societatea

pe acțiuni „Termoelectrica” împotriva lui Dianei Mustafa cu privire la încasarea datoriei

pentru prestarea de energie termică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/255 și s-a

menținut hotărârea judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 19 aprilie 2016,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2016 Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/255 s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Mustafa cu participarea

intervenientului accesoriu societatea pe acțiuni „Termoelectrica” solicitând încasarea

plăților pentru prestarea serviciilor de energie termică în mărime de 8838,56 lei și

compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 270 lei.

În motivarea pretențiilor formulate a reiterat că, în baza contului personal deschis

la Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.55/255, pe numele Dianei Mustafa,

societatea pe acțiuni „Termoelectrica” a livrat energie termică, fapt confirmat prin

achitarea bonurilor de plată.

Susține că Mustafa Diana în calitate de consumator și Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr.55/255, în calitate de gestionar al fondului locativ a fost prestat

servicii locativ comunale. Pînă în prezent ultima nu și-a onorat obligațiunile, iar pe

contul consumatorului în perioada august 2013-decembrie 2015 s-a format o datorie în

mărime de 8838,56 lei, pentru consumul de energie termică, fapt confirmat prin

informația privind calcularea și achitarea serviciilor locativ comunale.

Indică reclamantul că, Mustafa Diana nu și-a onorat obligațiunile, nu a respectat

prevederile hotărîrii Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 potrivit căreia proprietarii,

1

chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile locativ comunale.

Solicită reclamantul încasarea plăților datoare pentru prestarea serviciilor de

energie termică livrate consumatorului Mustafa Diana la locul de consum apartamentul

nr.185 din str. Voluntarilor, 10 mun. Chișinău, pentru perioada august 2013-decembrie

2015 în mărime de 8838,56 lei, cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 270 lei și

cheltuieli de citare publică a pârâtului în mărime de 150 lei.

În drept, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.55/255 și-a întemeiat

acțiunea în baza prevederilor art.512,514,530,533,572,575,617 din Codul civil, art.59,60

din Codul cu privire la locuințe și prevederile Hotărîrii Guvernului nr.191 din 19

februarie 2002.

Prin hotărârea judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din19 aprilie 2016 acțiunea

înaintată de Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/255 s-a admis

parțial.

S-a încasat de la Mustafa Diana în beneficiul Asociației Proprietarilor Locuințelor

Privatizate nr.54/255 datoria pentru prestarea serviciilor de energie termică pentru

perioada august 2013-decembrie 2015 în mărime de 8838,56 lei. În rest în partea

încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 420 lei, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

S-a încasat de la Mustafa Diana în beneficiul statului cheltuieli de judecată în

mărime de 270 lei și suma de 85 lei cu titlu de cheltuieli de înștiințare și chemare a

părților în judecată.

Pentru a reține astfel, instanța de fond a constatat că suma de 420 lei solicitată de

reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că atât

taxa de stat în mărime de 270 lei, cît și cheltuielile de citarea publică în mărime de 150

lei au fost suportate de către intervenientul accesoriu societatea pe acțiuni

„Termoelectrica” și nici de cum de reclamantul Asociația Proprietarilor Locuințelor

Privatizate nr.54/255.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 10 mai 2016 Asociația

Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/255 a declarat apel nemotivat, ulterior la 19

iulie 2016 a depus apel motivat solicitând, admiterea apelului, casarea parțială hotărîrii

judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 19 aprilie 2016, în partea respingerii capătului

de cerere privind încasarea cheltuielilor de judecată și emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a pretențiilor înaintate de Asociația Proprietarilor Locuințelor

Privatizate nr.54/255

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/255 și s-a menținut

hotărârea judecătorie Ciocana mun. Chișinău din 19 aprilie 2016.

La 13 ianuarie 2017, Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/255 a

declarat recurs împotriva hotărârii judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 19 aprilie

2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, solicitând casarea

parțială a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanței de apel este ilegală

și neîntemeiată în partea ce ține de respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat

încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul Asociației Proprietarilor Locuințelor

Privatizate nr.54/255. Aceasta concluzie este emisă cu aplicarea eronată a normelor de

drept material și procedural și anume a prevederilor art. 94 alin.1), art. 98 din Codul de

2

procedură civilă.

Susține recurentul că între gestionarul fondului locativ Asociația Proprietarilor

Locuințelor Privatizate nr.54/255 și societatea pe acțiuni „Termoelectrica” este încheiat

un contract de mandat, iar conform contractului de mandat societatea pe acțiuni

„Termoelectrica” a achitat în calitatea de mandatar taxa de stat în mărime de 270 lei,

pentru depunerea cererii de chemare în judecată, iar ulterior în cadrul dezbaterilor

judiciare a achitat și cheltuielile de citare publică a pârâtului.

Menționează că achitarea taxei de stat de societatea pe acțiuni „Termoelectrica” în

baza contractului de mandat nr.5124/m din 05 ianuarie 2016 pentru examinarea acțiunii

reclamantului precum și prin încasarea în baza hotărârii din 19 aprilie 2016 de la pârât

în beneficiul statului are loc dubla încasare, deoarece taxa de stat achitată de societatea

pe acțiuni „Termoelectrica” nu a fost restituită.

În opinia recurentului instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită

normelor art. 82,84,94 din Codul de procedură civilă, deoarece la baza solicitării

cheltuielilor de judecată, formate din taxa de stat în mărime de 270 lei și cheltuieli de

citare publică, se află contractul de mandat, iar mandatarul a acționat în strictă

conformitate cu prevederile contractuale, și anume potrivit prevederilor art.1030 din

Codul civil.

Dat fiind faptul că Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/255 a avut

câștig de cauză, beneficiază și de dreptul legal de a obține compensarea cheltuielilor de

judecată, suportate în legătură cu examinarea cauzei de către instanța de judecată.

Consideră recurentul că pentru examinarea prezentei pricini a fost achitată taxa de

stat, fapt constatat de instanța de fond la etapa primirii cererii de chemare în judecată, la

acel moment nefiind careva obiecții față de reclamant, respectiv privarea părții care a

avut câștig de cauză din contul părții care a pierdut procesul a cheltuielilor de judecată,

nu numai că prejudiciază reclamantul, dar și contravine în contradicție cu prevederile

art.94 alin.1) din Codul de procedură civilă, care prin reglementările sale garantează

principiul unui proces echitabil.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin prisma

prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care statuează

expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 01 noiembrie 2016.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 16

decembrie 2016 (f.d. 74), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost depusă la 13 ianuarie 2017, respectiv recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

3

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Asociația Proprietarilor

Locuințelor Privatizate nr.54/255 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/255, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

5