2rc-83/17 — procesul de insolvabilitate

2rc-83/17 — procesul de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2rc-83/17

Judecător: B.Bîrca

D E C I Z I E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Ghețiu Radu, în cauza privind derularea

procesului de insolvabilitate a Societății cu Răspundere Limitată „Sogo”,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, prin care

a fost respinsă contestația,

CONSTATĂ:

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2015, a fost admisă

cererea introductivă depusă de creditorul ÎS „Moldresure”, a fost constatată

insolvabilitatea și s-a intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Sogo”, fiind

desemnat în calitate de administrator al insolvabilității, Borta Vadim, deținător al

autorizației nr. 85 din 14.01.2015.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost admisă

cererea de demisia lui Borta Vadim din funcție, fiind desemnat în calitate de

lichidator al SRL „Sogo” în procedura falimentului, Ceavdar Mihail.

La 20.10.2016, după expirarea termenului de depunere a cererii de admitere a

creanțelor indicat în hotărârea de intentarea a insolvabilității, Ghețiu Radu a

înaintat cerere de validare a creanței și repunerea în termen a acesteia.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, a fost repusă

în termen cererea de admitere a creanței în sumă de 260 000 lei, înaintată de

Ghețiu Radu, fiind numită o ședința specială de validare a creanței, pentru data de

16.11.2016, fiind obligat lichidatorul SRL „Sogo” să depună în instanța de

insolvabilitate tabelul definitiv al creanțelor.

În termenul prevăzut de instanță, lichidatorul a depus în adresa acesteia

tabelul definitiv în privința creanțelor lui Ghețiu Radu, în care nu a admis această

creanță spre validare.

La 11.11.2016, creditorul Ghețiu Radu a înaintat contestație împotriva

tabelului definitiv al creanțelor în partea neadmiterii spre validare a creanțelor sale

în sumă de 353 903,84 lei.

În motivarea contestației sale creditorul menționează că prin întocmirea

recipisei din 28.02.2014, se confirmă faptul încheierii contractului de împrumut și

nemijlocit împrumutarea sumei în mărime de 260 000 lei. Termenul de restituire a

sumei împrumutate a fost până la expirarea datei de 28.02.2015. Astfel, dat fiind

faptul că termenul de executare a obligației este prevăzut în recipisă, nu este nevoie

de a soma adițional debitorul.

A menționat că potrivit art. 585, 619 și 871 CC, dobânda de întârziere pentru

perioada 28.02.2015-13.10.2016 constituie 103 903,84 lei.

Consideră că lichidatorul neîntemeiat nu a admis creanța creditorului în

1

tabelul definitiv, or, debitorul avea în calitate de administrator a insolvabilității pe

Borta Vadim, care la momentul necesar de identificare a tuturor creditorilor, nu l-a

identificat pe Ghețiu Radu, cu toate că administratorul debitorului Stolearenco

Boris, a împrumutat suma de bani pentru persoana SRL „Sogo”.

Menționează că creditorul nu are vinovăție în faptul că respectiva recipisă nu

figura la bilanțul contabil al debitorului. Mai mult, creditorul nici nu dispune de

careva pârghii de a influiența luarea la bilanț a unei datorii, în cadrul SRL „Sogo”.

Relevă faptul că din condițiile prezentate mai sus, reiese faptul că Stolearenco

Boris este acea persoană care urma să i-a la bilanțul debitorului creanța cerută de a

fi validată. Din aceste considerent, menționează că ar fi o inechitate ca creditorul să

răspundă pentru inacțiunile administratorului debitorului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, a fost

respinsă contestația lui Ghețiu Radu împotriva tabelului definitiv al creanțelor în

partea neadmiterii spre validare a creanței în suma de 353 903,84 lei, fiindu-i

explicat lui Ghețiu Radu dreptul de a intenta proces separat privind confirmarea

creanței.

În motivarea încheierii, instanța de insolvabilitate a invocat prevederile art.

140 alin. (3), 141 alin. (3), 144 alin. (1) și (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din

29.06.2012, menționând că creanța litigioasă nu poate fi considerată certă, lichidă

și exigibilă, iar confirmarea creanței potențialului creditor urmează a fi examinată

în cadrul unui proces separat, deoarece este o situație litigioasă.

Considerând ilegală încheierea instanței de insolvabilitate, la 22.12.2016,

Ghețiu Radu a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a încheierii Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016 și emiterea

unei noi încheieri de admitere a contestației și validarea creanței în mărime de 353

903,84 lei.

În motivarea recursului, recurentul a invocat, prin prisma art. 144 alin. (4) al

Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, că instanța de insolvabilitate urma să

admită contestația creditorului.

La fel, susține că prin prisma art. 141 al Legii insolvabilității, existența unui

litigiu de drept se constată de instanța de insolvabilitate în fiecare caz aparte,

ținând cont de faptul că însuși examinarea contestației presupune în sine un litigiu

de drept și care este definitivat prin admiterea sau respingerea contestației.

Indică că încheierea contestată nu are la baza sa probe concludente și utile

prezentate de recurent cu privire la admiterea creanței, însă conține alegații

declarative a celorlalți participanți neprobate.

A mai menționat că circumstanțele importante pentru soluționarea contestației

nu au fost constatate și elucidate pe deplin, or, debitorul își avea activitatea de

producere în raionul Șoldănești, unde putea să se afle o parte din contabilitate, iar

lichidatorul a declarat în ședința instanței de insolvabilitate că a preluat doar o

parte din contabilitatea debitorului din Chișinău.

La 07.02.2017, lichidatorul SRL „Sogo”, Ceavdar Mihail, a prezentat referință

pe marginea recursului declarat, prin care și-a manifestat dezacordul cu

argumentele acestuia și a solicitat respingerea lui.

La 21.02.2017, reprezentantul debitorului SRL „Sogo”, Stolearenco Efrosinia,

reprezentată de avocatul Olga Stoianova, a prezentat referință pe marginea

recursului declarat de Ghețiu Radu, prin care și-a manifestat dezacordul cu

2

argumentele acestuia și a solicitat respingerea lui cu menținerea încheierii

contestate.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în

termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Însă, deși CPC prevede un termen de 3 luni pentru examinarea recursului

împotriva încheierii, urmează a fi aplicate prevederile art. 8 alin.(3) din Legea

insolvabilității, recursul examinîndu-se în termen de 60 de zile (2 luni) de la

înregistrarea dosarului în instanța de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră recursul

neîntemeiat și pasibil de a fi respins cu menținerea încheierii recurate din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept

procedural și material și cu aprecierea completă a tuturor probelor și a

circumstanțelor ce vizează creanțele contestate – motiv pentru care de către

Colegiu este considerată legală și întemeiată.

Din materialele cauzei rezultă că recurentul își exprimă dezacordul cu soluția

instanței de insolvabilitate prin care a fost respinsă contestația sa.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată este ilegală, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în

instanță conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările

stabilite de legislația insolvabilității.

Reglementări similare conțin și prevederile art. 1 alin. (4) al Legii

insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

După cum rezultă din materialele cauzei, la 20.10.2016, Ghețiu Radu a

înaintat cerere de validare a creanțelor în mărime de 353903,84 lei, iar

administratorul insolvabilității nu a inclus-o în tabelul definitiv al creanțelor.

Potrivit art. 140 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, dacă

are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul

înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a

creanțelor adresată instanței de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a

debitorului. Cererile de admitere a creanțelor se consemnează într-un registru, care

se păstrează în instanță.

(3) Cererea de admitere a creanței trebuie făcută chiar dacă aceasta nu este

stabilită printr-un titlu.

În conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) al aceleași legi, cererea de

admitere a creanțelor are același regim juridic ca și cererea de chemare în judecată,

cu excepțiile stabilite la art.19.

(2) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul,

suma datorată, temeiul creanțelor, precum și mențiuni cu privire la eventualele

drepturi de preferință sau garanții.

3

(3) La cerere se anexează documentele justificative din care izvorăsc creanțele

și actele de constituire de garanții.

Potrivit art. 142 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012,

creanțele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către

administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilității, sau de lichidator, cu

excepția creanțelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele

prevăzute de legi speciale.

(4) Administratorul insolvabilității/lichidatorul va proceda de îndată la

verificarea fiecărei cereri de admitere înregistrate la instanța de insolvabilitate și a

documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili

legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

Potrivit art. 143 alin. (4) al Legii insolvabilității, după intentarea procedurii de

insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul

insolvabilității/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al creanțelor, care va

cuprinde toate creanțele înaintate împotriva patrimoniului debitorului la data

intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului,

inclusiv creanțele acceptate în tabelul preliminar. În tabelul definitiv se arată suma

solicitată, suma admisă de administratorul insolvabilității/lichidator și rangul de

prioritate al creanței. Tabelul definitiv al creanțelor se aprobă de către instanța de

insolvabilitate la ședința de validare a creditorilor.

(5) La expirarea termenului de verificare, administratorul/lichidatorul depune

imediat tabelul definitiv în instanța de judecată care examinează cazul de

insolvabilitate a debitorului. Creditorii și debitorul au acces la tabelul creanțelor și

pot face contestații față de creanțele admise de administrator/lichidator în tabel,

precum și asupra celor înlăturate.

(7) În urma verificării tabelului de creanțe definitiv și a materialelor din dosar,

cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanței de insolvabilitate

va valida creanțele incluse în tabel și necontestate de creditori semnînd în rubrica

“Validat” în dreptul fiecărei creanțe trecute în tabel de administrator/lichidator. În

cazul depunerii contestațiilor, judecătorul va semna în rubrica “Contestat” în

dreptul creanței contestate și va consemna personal cu cifre în rubrica “Creanțe cu

titlu provizoriu” suma creanței pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada

examinării contestației. Judecătorul va menționa în tabel și persoana care a depus

contestația. Mențiunile respective vor fi trecute pe cambii și pe alte titluri de

creanțe.

Astfel, analizând circumstanțele speței prin prisma normelor legale ce

reglementează întocmirea tabelului definitiv al creanțelor și înaintarea lui instanței

de insolvabilitate pentru validare, Colegiul conchide că, lichidatorul a respectat

această procedură.

Potrivit art. 144 alin. (1) al Legii insolvabilității, debitorul și creditorii pot să

formuleze contestații cu privire la creanțele și la drepturile de preferință neadmise

sau trecute integral sau parțial de administratorul insolvabilității/lichidator în

tabelul definitiv.

(2) Contestațiile se depun în scris la instanța de judecată care examinează

cazul de insolvabilitate cu cel puțin 3 zile înainte de data ședinței fixate pentru

examinarea valabilității creanțelor incluse în tabelul definitiv. Contestațiile

înaintate după termenul prevăzut se declară tardive și se restituie fără a fi

examinate.

4

(3) Instanța de insolvabilitate soluționează contestațiile în ședință de validare

sau în cadrul unei alte ședințe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului

care deține creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a

administratorului insolvabilității/lichidatorului și a oricărei alte părți interesate,

după caz.

(4) Dacă la examinarea contestației se constată existența unui litigiu de drept,

instanța de insolvabilitate admite contestația printr-o încheiere motivată, care poate

fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanță nu a fost validată. În acest

caz, creanța se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanță nu a fost validată este

în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a

procesului pendinte. Creanțele față de care au fost admise contestațiile se iau în

calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din

masa debitoare, în condițiile stabilite la art.152.

(6) Dacă o creanță este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui

creanță se contestă poate aduce dovezi și își poate exercita alte drepturi pentru a

contracara contestațiile. Dacă creanța este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe

o hotărâre judecătorească, sau pe o hotărâre arbitrală definitivă, sarcina probei

contrare aparține contestatarilor.

(9) Instanța de insolvabilitate soluționează contestația prin încheiere care

poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestația este

admisă sau respinsă cu validarea creanței este executorie pentru administratorul

insolvabilității/lichidator și pentru toți creditorii. Încheierea constituie temei pentru

rectificarea tabelului definitiv al creanțelor sau a tabelului definitiv consolidat fără

a se convoca ședință specială de validare.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul conchide că instanța de

insolvabilitate corect a stabilit existența unui litigiu de drept, deoarece

corectitudinea creanței, urmează fi stabilite într-un proces separat, aceasta nefiind

certă, lichidă și exigibilă.

Or, din circumstanțele stabilite de instanța de insolvabilitate în cadrul

examinării contestației lui Ghețiu Radu, se desprinde faptul că atât veridicitatea

recipisei plasate la baza cererii de validare a creanței, cât și existența creanței la

general, ridică semne de întrebare, care pot fi înlăturate doar în cadrul examinării

acestui litigiu într-un proces separat, deoarece sunt necesare confirmarea celor

invocate prin anumite mijloace de probațiune, care nu-i sunt operabile instanței de

insolvabilitate.

Mai mult, chiar și din cererea de recurs rezultă că recurentul se bazează pe

aceleași împrejurări invocate anterior (existența creanței în baza recipisei

prezentate), pe care însă le interpretează în favoarea sa, considerându-le din start

probate și lipsite de orice dubiu, iar afirmațiile intimaților le califică neprobate.

Însă, instanța de recurs conchide că tocmai din aceste considerente, întru

evitarea suspiciunilor vis-a-vis de toate aceste circumstanțe, se impune examinarea

într-un proces separat a chestiunii existenței datoriei debitorului față de recurent,

fapt corect stabilit și de către instanța de insolvabilitate prin constatarea existenței

unui litigiu de drept.

În acest sens, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate corect a aplicat

cadrul legal incident situației litigioase, în speță a prevederilor art. 144 alin. (4),

deși în dispozitivul încheierii a indicat că contestația se respinge, ceea ce este

echivalent cu dispozițiile normei de drept evocate, care prescrie admiterea

5

contestației și radierea ei din tabel, or, contestația fiind respinsă, oricum creanța

litigioasă nu este acceptată de administrator.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că această eroare poate fi

corectată de instanța de insolvabilitate și nu constituie temei de casare a încheierii.

Mai mult ca atât, aplicând prevederile legale menționate, instanța a explicat

dreptul creditorului de a intenta un proces separat.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea

de recurs.

Ținînd cont de cele expuse și conducîndu-se de prevederile art. 427 lit. a)

CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat Ghețiu Radu.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, în

cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a Societății cu Răspundere

Limitată „Sogo”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

6