2ra-231/17 — privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursulu
2ra-231/17 — privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanța: S. Caitaz nr. 2ra-231/17
instanța de apel: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă
ÎNCHEIERE
15 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Vasile Axente
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lionti și
Cătălin Lionti împotriva lui Vasile Axente privind încasarea prejudiciului material
și moral cauzat prin infracțiune
împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Vasile Axente și menținută hotărârea primei instanțe
constată:
La 18 noiembrie 2015, Ion Lionti și Cătălin Lionti au depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Vasile Axente privind încasarea prejudiciului
material și moral cauzat prin infracțiune.
În motivarea acțiunii au invocat că la 03 octombrie 2012, au intrat cu
automobilul în curtea casei din satul Chioselia r-nul Cantenir, unde își au
domiciliul. Când Ion Lionti a coborât din automobil să închidă porțile, a fost atacat
de către Vasile Axente, care a scos din buzunarul drept de la pantaloni un cuțit și i-
a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea stângă, în regiunea inimii.
Cătălin Lionti, care se afla în acel moment în curte, s-a apropiat și a încercat
să i-a cuțitul din mâna lui Vasile Axente, însă acesta a îndreptat cuțitul spre el,
amenințându-l că-i taie gâtul.
Menționează că prin sentința Judecătoriei Cantemir din 30 decembrie 2014
Vasile Axente a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de
art. 287 alin. (3) Cod penal, sentința fiind menținută prin decizia Curții de Apel
Cahul din 23 aprilie 2015 și decizia Curții Supreme de Justiție din
23 septembrie 2015.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398, 1422, 1423 Cod
civil, art. 5, 7, 166 CPC.
1
Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Vasile Axente paguba
materială în sumă de 5 349,38 lei în beneficiul lui Ion Lionti, 412 lei în beneficiul
lui Cătălin Lionti și paguba morală în sumă de 20 000 lei și restituirea cheltuielilor
de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 18 martie 2016, a fost admisă
parțial acțiunea, a fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Ion Lionti
3 974,45 lei pentru repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,
3 000 lei pentru compensarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, 80,40 lei
cheltuieli de deplasare în legătură cu examinarea prezentei pricini civile, iar în total
7054, 85 lei.
A fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Cătălin Lionti 412 lei
pentru repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, 1 000 lei pentru
compensarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, 53,60 lei cheltuieli de
deplasare în legătură cu examinarea prezentei pricini civile, iar în total
1 465,60 lei.
A fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Ion Lionti și
Cătălin Lionti 2 000 lei cheltuieli de asistență juridică.
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, a fost respins
apelul declarat de Vasile Axente și menținută hotărârea primei instanțe.
A fost încasat de la Vasile Axente taxa de stat pentru depunerea apelului în
sumă de 188,69 lei.
A fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Ion Lionti și Cătălin
Lionti suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.
La 07 decembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Axente a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea deciziei instanței de apel.
În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de
apel, indicând că nu este vinovat cu nimic și că el este cel pătimit.
Explică că la 03 octombrie 2012 în jurul orei 18:00 Ion Lionti, Cătălin
Lionti și tatăl lor Nicolae Lionti l-au bătut crunt, i-au spart capul, i-au dezbătut
dinții din gură și i-au frânt o mină, a fost luat de salvare din drum.
Consideră că motivul pentru care a fost bătut de membrii familiei Lionti este
faptul că are în sat o moară de ulei, iar familia Lionti în așa mod doresc să-l
înlăture din calea lor.
Indică că în perioada în care el se afla la spital familia Lionti, pentru a nu
purta răspundere pentru ce au făcut, au deschis un dosar precum că el a venit la ei
cu scandal, dosarul fiind trimis în judecată foarte repede.
Mai indică că dispune de probe că membrii familiei Lionti sunt cei vinovați,
iar el fiind victimă.
La 30 ianuarie 2017, prin intermediul oficiului poștal Ion Lionti și
Cătălin Lionti au depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat
declararea recursului depus de Vasile Axente ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
2
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 24 octombrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 127) și care a fost recepționată de către recurent la 28 octombrie 2016
(f. d. 128).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, în
termenul legal.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Axente nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Vasile Axente, asemenea aspecte nu se regăsesc.
3
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Vasile Axente ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Vasile Axente se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
4