2ra-231/17 — privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune

prima instanța: S. Caitaz nr. 2ra-231/17 instanța de apel: G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 15 februarie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile Axente în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lionti și Cătălin Lionti împotriva lui Vasile Axente privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Vasile Axente și menținută hotărârea primei instanțe constată: La 18 noiembrie 2015, Ion Lionti și Cătălin Lionti au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Axente privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune.

În motivarea acțiunii au invocat că la 03 octombrie 2012, au intrat cu automobilul în curtea casei din satul Chioselia r-nul Cantenir, unde își au domiciliul. Când Ion Lionti a coborât din automobil să închidă porțile, a fost atacat de către Vasile Axente, care a scos din buzunarul drept de la pantaloni un cuțit și i- a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea stângă, în regiunea inimii. Cătălin Lionti, care se afla în acel moment în curte, s-a apropiat și a încercat să i-a cuțitul din mâna lui Vasile Axente, însă acesta a îndreptat cuțitul spre el, amenințându-l că-i taie gâtul.

Menționează că prin sentința Judecătoriei Cantemir din 30 decembrie 2014 Vasile Axente a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, sentința fiind menținută prin decizia Curții de Apel Cahul din 23 aprilie 2015 și decizia Curții Supreme de Justiție din 23 septembrie 2015. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1398, 1422, 1423 Cod civil, art. 5, 7, 166 CPC. 1 Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Vasile Axente paguba materială în sumă de 5 349,38 lei în beneficiul lui Ion Lionti, 412 lei în beneficiul lui Cătălin Lionti și paguba morală în sumă de 20 000 lei și restituirea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 18 martie 2016, a fost admisă parțial acțiunea, a fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Ion Lionti 3 974,45 lei pentru repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, 3 000 lei pentru compensarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, 80,40 lei cheltuieli de deplasare în legătură cu examinarea prezentei pricini civile, iar în total 7054, 85 lei. A fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Cătălin Lionti 412 lei pentru repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, 1 000 lei pentru compensarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, 53,60 lei cheltuieli de deplasare în legătură cu examinarea prezentei pricini civile, iar în total 1 465,60 lei.

A fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Ion Lionti și Cătălin Lionti 2 000 lei cheltuieli de asistență juridică. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, a fost respins apelul declarat de Vasile Axente și menținută hotărârea primei instanțe. A fost încasat de la Vasile Axente taxa de stat pentru depunerea apelului în sumă de 188,69 lei. A fost încasat de la Vasile Axente în beneficiul lui Ion Lionti și Cătălin Lionti suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică. La 07 decembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Axente a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, indicând că nu este vinovat cu nimic și că el este cel pătimit. Explică că la 03 octombrie 2012 în jurul orei 18:00 Ion Lionti, Cătălin Lionti și tatăl lor Nicolae Lionti l-au bătut crunt, i-au spart capul, i-au dezbătut dinții din gură și i-au frânt o mină, a fost luat de salvare din drum. Consideră că motivul pentru care a fost bătut de membrii familiei Lionti este faptul că are în sat o moară de ulei, iar familia Lionti în așa mod doresc să-l înlăture din calea lor. Indică că în perioada în care el se afla la spital familia Lionti, pentru a nu purta răspundere pentru ce au făcut, au deschis un dosar precum că el a venit la ei cu scandal, dosarul fiind trimis în judecată foarte repede.

Mai indică că dispune de probe că membrii familiei Lionti sunt cei vinovați, iar el fiind victimă. La 30 ianuarie 2017, prin intermediul oficiului poștal Ion Lionti și Cătălin Lionti au depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus de Vasile Axente ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 24 octombrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 127) și care a fost recepționată de către recurent la 28 octombrie 2016 (f. d. 128). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2016, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Axente nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasile Axente, asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasile Axente ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Vasile Axente se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță 4