3rh-20/17 — anularea ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea la locul de muncă, încasarea restanțelor la salariu, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3rh-20/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru mun. Chișinău – Sv. Tizu

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Ciugureanu, G. Dașchevici, M. Anton

Instanța de recurs: CSJ – S. Filincova, S. Moldovan, Iu. Bejenaru, D. Mardari, M. Ghervas

Î N C H E I E R E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând cererea de revizuire declarată de către Iurii Cocîrlă în pricina civilă

la acțiunea lui Iurii Cocîrlă împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului de sancționare disciplinară,

restabilirea la locul de muncă, încasarea restanțelor la salariu, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

Iurii Cocîrlă s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției privind anularea ordinului nr. 459 ef din 02 iulie

2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 02 iulie

2015 până la data executării hotărârii, repararea prejudiciului moral în mărime de

100 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 4-6).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 noiembrie 2015 cererea

de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată ( f.d. 58).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 04 noiembrie 2015

avocatul Victoria Gamurari în interesele lui Iurii Cocîrlă a depus cerere de apel, prin

care a solicitat casarea hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii (

f.d. 60).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 20 aprilie 2016 s-a admis

cererea de apel, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău, s-a emis o

hotărâre nouă, prin care s - a anulat ordinul nr. 459 ef din 02 iulie 2015, Iurii Cocîrlă

s-a restabilit în funcția anterioară deținută de locotenent major de poliție din cadrul

Direcției de Poliție mun. Chișinău, începând cu data de 02 iulie 2015, s-a obligat

Inspectoratul General al Poliției să efectueze calculul și să dispună încasarea în

beneficiul lui Iurii Cocîrlă salariului pentru absența forțată de la serviciu începând cu

data de 02 iulie 2015 ( f.d. 91).

1

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din data de 20 aprilie 2016,

Inspectoratul General al Poliției a contesta-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărârii primei instanțe ( f.d. 102-109).

Prin decizia Curții Supreme de Justiției din data de 28 septembrie 2016 s-a

admis recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din data de 20 aprilie

2016, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din data de 02

noiembrie 2015 ( f.d. 119-123).

La data de 05 ianuarie 2017 Iurii Cocîrlă a depus cerere de revizuire, prin care

a solicitat admiterea cererii de revizuire casarea hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din data de 02 noiembrie 2015 și a deciziei Curții Supreme de Justiție din

data de 28 septembrie 2016 ( f.d. 126-136).

În motivarea cererii de revizuire revizuentul Iurii Cocîrlă a indicat, că atât

prima instanță cât și instanța de recurs au aplicat o lege declarată neconstituțională de

către Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 24 din 14 septembrie 2016.

Inspectoratul General al Poliției la data de 08 februarie 2017 a depus referință,

prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Conform prevederilor art. 451 alin.1 în colaborare cu art. 447, lit. a) CPC

cererea de revizuire se depune în scris de către părți și alți participanți la proces,

indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC și anexându-

se probele ce le confirmă.

Verificând argumentele revizuentului, examinând materialele cauzei în raport cu

temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră, că cererea de

revizuire este inadmisibilă și urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 449, lit. e1) al CPC revizuirea se declară în cazul în

care:„a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională

și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de

judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții

Constituționale sau din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a

încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul

drepturilor omului”.

Colegiul menționează, că pentru redeschiderea procedurii în baza respectivului

temei, este necesară respectarea următoarelor condiții:

- a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională, cu condiția că: la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de

neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins

cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții

Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție

sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

De asemenea, în pct. 84 din hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din 25 iunie

2013, Curtea a constatat că „necesitatea persoanei de a beneficia de posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești prin intermediul revizuirii în cazul în care prin

hotărârea Curții Constituționale s-a constatat că prin actul normativ declarat

neconstituțional și care a fost aplicat la emiterea hotărârii judecătorești irevocabile

s-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție și

2

Convenția Europeană, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se

producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.

La caz, Iurii Cocîrlă a contestat ordinul Inspectoratului General al Poliției nr.

459 ef din 02 iulie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare cu concedierea

sa din Poliție.

Potrivit ordinului nr. 459 ef din 02 iulie 2015 Iurii Cocîrlă a fost sancționat

disciplinar pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. 1, lit. a), g) și art. 28 alin. 1, lit.

f) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și Statutul

polițistului, pct. 8, subpct. 6), 7), pct. 9, subpct. 6), 7) și pct. 36, subpct. 4), 5) ale

Statutului disciplinar al Polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09

iulie 2013, acțiuni manifestate prin nerespectarea cu strictețe a drepturilor, libertăților

omului și demnitatea umană, accesarea ilegală a informațiilor privind datele cu

caracter personal, utilizarea în interesele personale în alte scopuri decât cele de

serviciu a mijloacelor informaționale și alte bunuri ale statului, precum și informația

de serviciu pusă la dispoziția sa pentru exercitarea funcțiilor ori la care are acces, fapt

prin ce a compromis prestigiul funcției și autorității din care face partea.

Revizuentul indică dezacordul cu faptul că ancheta de serviciu s-a desfășurat

concomitent cu urmărirea penală și în cadrul anchetei de serviciu fiind audiat acesta a

refuzat să dea careva explicații, întrucât în privința sa a fost intentată o cauză penală,

iar el a beneficiat de dreptul de a nu da explicații în cadrul urmării penale.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 24 din 14 septembrie 2016 s-a

recunoscut constituțional art. 55 alin. 2 și alin. 8 din Legea nr. 320 din 27 decembrie

2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului și pct. 59 subpct. 5 și pct.

65 din Statutul Disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502

din 09 iulie 2013. S-a declarat neconstituțional pct. 59, subpct. 2 și subpct. 3 din

Statutul Disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09

iulie 2013.

Potrivit art. 55 alin 8 al Legii nr. Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire

la activitatea Poliției și Statutul polițistului „aplicarea sancțiunii disciplinare nu

exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă”.

Curtea Constituțională a reținut, că în jurisprudența sa, Curtea Europeană și-a

expus poziția asupra domeniului de aplicare a articolului 4 din Protocolul 7 la

Convenția Europeană. Astfel, dispozițiile art.4 din Protocolul 7 nu se aplică în situația

concursului ideal de infracțiuni, adică atunci când una și aceeași faptă constituie două

infracțiuni distincte (cauza Oliveira vs. Elveția, hotărârea din 30 iulie 1998, §27;

cauza Goktan vs. Franța, hotărârea din 2 iulie 2002, §50), după cum textul nu

împiedică faptul ca aceeași persoană să facă obiectul, pentru același act, atât al

urmăririi penale, cât și al unei alte acțiuni cu caracter diferit, spre exemplu, al

unei proceduri disciplinare. Această opinie a fost reținută și în Raportul explicativ

la Protocolul nr.7.

Astfel, alegațiile lui Iurii Cocîrlă expuse în cererea de revizuire cu privire la

derularea concomitentă a urmăririi penale și a anchetei de serviciu nu constituie temei

de revizuire a hotărârii, prin care aceste acțiuni s-au considerat legale.

Instanța de revizuire reiterează, că obiectul litigiului este contestarea ordinului

Inspectoratului General al Poliției nr. 459 ef din 02 iulie 2015 prin care Iurii Cocîrlă a

fost sancționat disciplinar pentru încălcarea prevederilor art. 26 alin. 1, lit. a), g) și

art. 28 alin. 1, lit. f) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea

3

Poliției și Statutul polițistului, pct. 8, subpct. 6), 7), pct. 9, subpct. 6), 7) și pct. 36,

subpct. 4), 5) ale Statutului disciplinar al Polițistului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, care nu au fost obiect al sesizării Curții

Constituționale, prin hotărârea nr. 24 din 14 septembrie 2016.

Abaterea disciplinară a fost stabilită și constatată în cadrul anchetei de serviciu

în baza materialilor acumulate.

Potrivit pct. 38 al Statutului Polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

502 din 09 iulie 2013 „ sarcinile anchetei de serviciu sînt: […] ; stabilirea cauzelor

și condițiilor care au condus la comiterea abaterilor disciplinare, […]”.

De asemenea potrivit pct. 56, subpct. 1 al aceluiași statut persoana căreia i-a fost

încredințată efectuarea anchetei de serviciu, este în drept: să solicite explicații scrise

de la polițistul în privința căruia a fost inițiată ancheta de serviciu, precum și de la

alte persoane care pot furniza informații necesare în procesul cercetării cazului.

Refuzul de a da explicațiile solicitate se consemnează într-un proces-verbal semnat de

persoana care efectuează ancheta de serviciu și contrasemnat de către un reprezentant

al angajatorului și un reprezentant al salariatului, iar în lipsa ultimului, de către două

persoane dezinteresate.

Astfel, la examinarea abaterii disciplinare persoana căreia i s-a încredințat

efectuarea anchetei disciplinare este în drept să solicite explicații scrise de la

persoana în privința căreia a fost inițiată ancheta de serviciu, însă la constatarea

abaterii disciplinare nu este ținut de explicațiile sau refuzului persoanei la constatarea

abaterii disciplinare, dar și de materialele anexate la ancheta de serviciu.

Colegiul constată, că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea

erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt

care direct contravine atât dispozițiilor legii naționale, cât și celor internaționale.

Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanțele descrise ar contravine principiului

securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului

judecat și ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează, că revizuirea este o cale de atac de retractare

și nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii

contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care

înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive

legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susținerea opiniei enunțate instanța de revizuire invocă și hotărîrea Curții

Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca

contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici o

parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii întru

obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire a

instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui

apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată

doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caractere substanțiale și

obligatorii.

4

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menționate,

Colegiul consideră, că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 449, 453 CPC Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către Iurii Cocîrlă.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Svetlana Filincova

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

5