2r-45/17 — încasarea datoriei

Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 2r-45/17

Judecători: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând cererea de recurs declarată de Diacon Mihail, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Șeremet Gheorghe împotriva lui Diacon

Mihail cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, prin care

s-a restituit cererea de apel,

CONSTATĂ:

La 23 iulie 2014, Șeremet Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Diacon Mihail cu privire la încasarea datoriei în mărime de 10 000

euro a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 11 ianuarie 2011 i-a împrumutat lui

Diacon Mihail suma de 3000 euro, care urma să fie restituită până la 11.06.2011.

Ulterior, la 11 februarie 2011 reclamantul i-a mai împrumutat lui Diacon Mihail

suma de 1000 euro pe care s-a obligat să o restituie la 11.07.2011.

Menționează reclamantul că, conform recipisei Diaconu Mihail urma să achite

dobândă în mărime de 10%. La scadență însă, pârâtul nu și-a onorat obligațiunile

asumate.

Notează reclamantul că, pe parcursul anilor 2012 - 2013 i-a mai acordat

pârâtului diverse sume de bani. Astfel, la 21.11.2013 suma datorată constituie 10

000 euro, inclusiv dobânda contractuală și dobânda de întârziere, sumă pe care o

solicită de a fi încasată de la Diacon Mihail.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 ianuarie 2016

acțiunea depusă de Șeremet Gheorghe s-a admis integral. S-a încasat de la Diaconu

Mihail în beneficiul lui Șeremet Gheorghe datoria în sumă de 4000 euro conform

recipiselor din 11.01.2011 și din 11.02.2011, datoria în mărime de 4396,41 euro

conform recipisei din 21.11.2013, dobânda contractuală în sumă de 498 euro și

dobânda de întârziere în mărime de 1105,59 euro pentru perioada 13.04.2012 -

07.04.2015, iar în total suma de 10000 euro în valută națională conform cursului

BNM la data executării hotărârii. S-a încasat de la Diaconu Mihail în beneficiul lui

Șeremet Gheorghe cheltuielile de judecată ce constituie taxa de stat achitată de către

reclamant la înaintarea cererii de chemare în judecată în mărime de 5646 lei,

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5000 lei și cheltuielile de transport în

mărime de 292 lei, în total 10938 lei.

1

La 17 februarie 2016, Diacon Mihail a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 ianuarie 2016, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

prin care acțiunea admisă să fie de respingere a acțiunii.

Totodată, apelantul a mai solicitat scutirea de la plata taxei de stat din motivul

situației materiale precare, indicând că din activitate agricolă nu are nici un venit,

iar la întreținere are doi copii minori.

Prin încheierea din 31 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

depusă de Diacon Mihail privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs

cererii de apel și s-a comunicat acestuia despre necesitatea prezentării apelului

motivat și dovada de plată a taxei de stat în sumă de 4234,50 lei, în termen de până

la data de 21 iunie 2016.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 iulie 2016, s-a respins recursul

declarat de Diacon Mihail și s-a menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 31

mai 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, i s-a acordat un

termen suplimentar apelantului Diacon Mihail pentru înlăturarea neajunsurilor

indicate în încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016. S-a comunicat

apelantului despre necesitatea prezentării apelului motivat și a dovezii de plată a

taxei de stat în mărime de 4234,50 lei, stabilindu-i un termen suplimentar până la

data de 31 octombrie 2016 și i s-a mai explicat că în caz dacă nu va prezenta dovada

de plată a taxei de stat și apelul motivat în termen, cererea de apel nu va fi

considerată depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La 01 noiembrie 2016, prin încheierea Curții de Apel Chișinău s-a dispus

restituirea cererii de apel apelantului Diacon Mihail cu toate documentele anexate.

În motivarea soluției sale, instanța de apel prin prisma art. 369 alin. (1) lit. a)

Cod procedură civilă, a constatat că apelantul nu a lichidat neajunsurile în termenul

indicat în încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016.

La 09 decembrie 2016, Diacon Mihail a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de

apel din 01.11.2016, cu restituirea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menționând că

nu i-a fost comunicată încheierea Curții Supreme de Justiție din 27.07.2016 prin

care recursul declarat i s-a respins și s-a menținut încheierea instanței de apel din

31.05.2016.

Susține că, nu a cunoscut despre faptul că pricina a fost examinată la

01.11.2016, despre acest fapt a cunoscut abia la 25.11.2016 când a luat cunoștință

cu încheierea Curții de Apel Chișinău din 01.11.2016.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părțile sunt în drept să declare

recurs este de 15 zile din momentul pronunțării încheierii sau primirii încheierii

integrale.

Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia încheierii recurate din 01

noiembrie 2016 a fost contestată cu recurs la 09 decembrie 2016. Conform

materialelor dosarului (f.d. 219), recurentul Diacon Mihail a recepționat spre

cunoștință copia încheierii instanței de apel, la 25 noiembrie 2016. Astfel, prin

2

prisma art. 425 CPC, completul Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul depus în termen.

La 28 decembrie 2016, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție a expediat în adresa participanților la proces, copia

recursului depus de către Diacon Mihail cu comunicarea concomitentă a acestora

despre necesitatea depunerii referinței.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea contestată.

În conformitate cu prevederile art. 364, alin. (1) CPC, cererea de apel se depune

în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în

cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În conformitate cu prevederile art. 368 CPC, dacă cererea de apel nu întrunește

condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de

stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând

apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Astfel, Colegiul constată că, apelantul la depunerea apelului împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 ianuarie 2016, nu a prezentat apelul

motivat și nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat, iar instanța de apel prin

încheierea din 31.05.2016 nu a dat curs cererii de apel, apelantului fiindu-i acordat

un termen până la data de 21.06.2016, pentru lichidarea neajunsurilor apelului.

Încheierea în cauză a fost atacată cu recurs și menținută în vigoare prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 27 iulie 2016, iar prin încheierea instanței de apel din

11 octombrie 2016 s-a acordat apelantului un termen suplimentar până la

31.10.2016 pentru a prezenta apelul motivat și dovada de plată a taxei de stat.

La adoptarea încheierii recurate instanța de apel a aplicat prevederile art. 369

alin. (1) CPC, adică a restituit cererea de apel, deoarece apelantul nu a îndeplinit în

termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368

alin.(1) CPC.

Astfel, Colegiul constată legalitatea încheierii recurate, deoarece apelantul nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel, în speță nu a prezentat apelul

motivat și dovada achitării taxei de stat.

Potrivit art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează

odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească

(judecător).

Constată Colegiul că, încheierea din 31.05.2016, a fost remisă în adresa

apelantului la 10.05.2016 (f.d.188), însă dovada recepționării acesteia nu este

3

prezentă la materialele cauzei. Încheierea Curții de Apel Chișinău din 31.05.2016 a

fost atacată cu recurs de către apelant, fiind însă menținută în vigoare prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 27 iulie 2016, în acest sens instanța de apel i-a

acordat apelantului prin încheierea din 11 octombrie 2016 un termen suplimentar

pentru a prezenta apelul motivat și dovada de plată a taxei de stat.

Prin urmare, dreptul apelantului Diacon Mihail de a prezenta apelul motivat și

dovada achitării taxei de stat, a expirat la data de 31 octombrie .2016, data fixată

pentru ședința de examinare a apelului.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) CPC, sancțiunile procedurale

sânt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

(2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură poate fi invocată, în

fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care

are interes să o invoce.

(3) Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea actului

procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a

actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu

nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

În acest sens, instanța de apel corect a conchis că, apelantul este ținut să

suporte consecințele nefavorabile, rezultate din necunoașterea ori interpretarea

viciată a prevederilor legii.

Colegiul apreciază critic afirmațiile recurentului precum că nu i-a fost

comunicată încheierea Curții Supreme de Justiție din 27.07.2016 prin care s-a

respins recursul declarat și s-a menținut încheierea instanței de apel din 31.05.2016,

or, în conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu

bună-credință de drepturile lor procedurale, respectiv recurentul urma să se

intereseze la intervale rezonabile de timp despre rezultatul examinării recursului

înaintat.

Mai constată Colegiul că instanța de apel nu a îngrădit dreptul apelantului

Diacon Mihail de acces liber la justiție și a întreprins toate măsurile posibile în

vederea aducerii la cunoștința apelantului și reprezentantului legal al acestuia a

actelor procedurale, citând apelantul la adresa indicată în cererea de apel și

expediind încheierile instanțelor la aceiași adresă.

Sub aceste aspecte Colegiul notează că, CtEDO în jurisprudența sa,

promovează cu consegvență cu titlu de principiu, obligația părților de a se interesa

de soarta procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și

desfășurarea acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Ham

versus Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

4

Subsidiar, Colegiul apreciază că apelantul era obligat să cunoască și să

înțeleagă consecințele inacțiunii lui, având în vedere și faptul că cadrul legal la acest

compartiment este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

În acest context, Colegiul conchide că instanța de apel corect a restituit cererea

de apel, or apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile de a înlătura neajunsurile la

cererea de apel, respectiv, acțiunile apelantului reprezintă o încălcare a prevederilor

legale imperative.

Aceste norme juridice poartă un caracter imperativ, fapt ce impune instanța de

apel la obligația de restituire a cererii de apel în cazul în care apelantul, în interiorul

termenului fixat, nu a prezentat dovada că a înlăturat neajunsurile.

Reiterează Colegiul că, potrivit art. 61 CPC, (1) părțile sânt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

Astfel, este cert stabilit că, în interiorul termenului fixat, apelantul nu a

înlăturat neajunsurile apelului și nu a prezentat în cancelaria Curții de Apel Chișinău

actele impuse de lege.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere

obligația părților de a se conforma dispozițiilor instanței de apel, sub sancțiunea

restituirii apelului.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea

de recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de Diacon Mihail.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Șeremet Gheorghe

împotriva lui Diacon Mihail cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5