2r-699/16 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-699/16

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud: D. Chistol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

DECIZIE

27 iulie 2016 mun. Chișinău

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către Diaconu Mihail împotriva încheierii din 31

mai 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șeremet

Gheorghe împotriva lui Diaconu Mihail cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La data de 23 iulie 2014 Șeremet Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Diaconu Mihail cu privire la încasarea datoriei în mărime de 10000 euro,

a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, la data de 11 ianuarie 2011 Diaconu Mihail a

împrumutat de la Șeremet Gheorghe suma de 3000 euro, care urma să fie restituită la

data de 11.06.2011. Ulterior, la data de 11 februarie 2011 Diaconu Mihail a mai

împrumutat de la reclamant suma de 1000 euro pe care s-a obligat să o restituie la data

de 11.07.2011.

Menționează reclamantul că, conform recipisei, Diaconu Mihail urma să achite o

dobândă în mărime de 10%. La scadență însă, pîrîtul nu și-a onorat obligațiunile

contractuale.

Declară reclamantul că, pe parcursul anilor 2012, 2013 a mai acordat pîrîtului

diverse sume de bani în euro. Astfel, la data de 21.11.2013 suma datorată constituie

10000 euro, inclusiv dobânda contractuală și dobânda de întârziere, sumă pe care o

solicită reclamantul de a fi încasată de la Diaconu Mihail.

Prin hotărîrea din 20 ianuarie 2016 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a admis

acțiunea depusă de Șeremet Gheorghe; s-a încasat de la Diaconu Mihail în beneficiul

lui Șeremet Gheorghe datoria în sumă de 4000 euro conform recipiselor din

11.01.2011 și din 11.02.2011, datoria în mărime de 4396,41 euro conform recipisei

din 21.11.2013, dobînda contractuală în sumă de 498 euro și dobînda de întîrziere

1105,59 euro pentru perioada 13.04.2012 - 07.04.2015, iar în total suma de 10000 euro

în valută națională conform cursului BNM la data executării hotărîrii; s-a încasat de la

Diaconu Mihail în beneficiul lui Șeremet Gheorghe cheltuielile de judecată ce

constituie taxa de stat achitată de către reclamant la înaintarea cererii de chemare în

judecată în mărime de 5646 lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5000 lei și

1

cheltuieli de transport în mărime de 292 lei, iar în total suma de 10938 lei.

Prin încheierea din 31 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

depusă de Diaconu Mihail privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs

cererii de apel și s-a comunicat acestuia despre necesitatea prezentării apelului motivat

și a bonului de plată a taxei de stat în sumă de 4234,50 lei, în termen de pînă la data

de 21 iunie 2016.

La data de 24 iunie 2016 Diaconu Mihail a depus recurs împotriva încheierii din

31 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că încheierea prin care s-a respins cererea

privind scutirea de la plata taxei de stat este ilegală și neîntemeiată.

Menționează recurentul că, a prezentat instanței de apel în calitate de probă privind

scutirea de la plata taxei de stat adeverința de la Primăria sat. Leușeni, rl Telenești prin

care se confirmă că acesta desfășoară activitate agricolă și nu dispune de careva

venituri. Mai mult ca atît, recurentul are la întreținere doi copii minori, care necesită

întreținere materială zilnică.

Consideră recurentul că, instanța de apel neîntemeiat nu a dat apreciere probelor

anexate la dosar, or, certificatul eliberat de Primăria sat. Leușeni, rl Telenești este un

document eliberat de autoritate publică în condițiile legale, cu aplicarea ștampilei

umede, care confirmă un anumit fapt, adică că Gospodăria Țărănească a cărei fondator

este Diaconu Mihail nu a avut venituri.

La fel, a invocat recurentul că, instanța de apel nu a motivat hotărârea sa de

respingere a demersului privind scutirea de la plata taxei de stat, expunîndu-se

superficial, folosind fraze de ordin general.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea la data de 31 mai 2016, iar recursul

a fost declarat la data de 24 iunie 2016.

Materialele pricinii atestă că încheierea contestată a fost expediată în adresa

părților la data de 10 iunie 2016, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de către Diaconu Mihail

la data de 24 iunie 2016, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este neîntemeiat și

care urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art.427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea

contestată.

În conformitate cu art.364, alin.(1) CPC, cererea de apel se depune în scris la

instanța judecătorească a cărei hotărîre se atacă cu plata taxei de stat în cazul în care

apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

În conformitate cu art.368 CPC, dacă cererea de apel nu întrunește condițiile

prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanța

de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un

termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. 84 CPC, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare

2

în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea

vizînd pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești,

cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind

executarea hotărîrilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de

eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.

Conform materialelor dosarului, la data de 31 mai 2016 Curtea de Apel Chișinău

a examinat cererea înaintată de Diaconu Mihail privind scutirea de la plata taxei de stat

și a respins-o. Totodată, nu s-a dat curs cererii de apel și s-a comunicat apelantului

despre necesitatea prezentării apelului motivat și a bonului de plată a taxei de stat în

sumă de 4234,50 lei, în termen de pînă la data de 21 iunie 2016.

Colegiul, analizând materialele anexate la dosar în coraport cu normele de drept

ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că instanța de apel întemeiat

a respins cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului și

a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor.

În conformitate cu art.85 alin.(4) CPC, în funcție de situația materială și de probele

prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de

instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.

Conform art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele

pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel.

Rezultînd din normele sus citate, Colegiul consideră că Diaconu Mihail nu a

exercitat sarcina probațiunii în sensul justificării stării financiare generale care ar

constitui un impediment pentru achitarea taxei de stat.

Analizînd circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, instanța de recurs notează

că înscrisul anexat la materialele pricinii și anume adeverința de la Primăria sat.

Leușeni, rl Telenești care confirmă desfășurarea de către recurent a activității agricole,

constituie o dovadă insuficientă pentru a demonstra situația financiară precară a

recurentului, deoarece certificatul prezentat nu confirmă lipsa veniturilor, ci doar a

venitului de pe terenul agricol.

Colegiul menționează că, ca înscrisuri care ar putea demonstra situația materială

precară ar putea fi certificate și adeverințe care atestă că persoana nu lucrează și nu are

careva venituri, este unicul întreținător în familie, lipsa bunurilor imobile și mobile.

Însă, astfel de probe Diaconu Mihail nu a prezentat.

La fel, nu poate fi reținută ca probă veridică întru confirmarea situației financiare

precare a recurentului certificatele de naștere a copiilor minori, deoarece aceste

înscrisuri atestă componența familiei și nu lipsa mijloacelor financiare.

Prin urmare, instanța de apel corect a apreciat aceste circumstanțe, ceea ce a dus

la emiterea unei soluții conform legii, constatînd totodată lipsa temeiurilor de scutire a

apelantului de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.

Colegiul precizează că pornind de la principiul respectării dreptului de acces liber

la justiție, consfințit de jurisprudența CEDO, în cadrul soluționării cererilor privind

acordarea facilităților la plata taxei de stat, se examinează cu minuțiozitate fiecare caz

concret pentru a nu admite îngrădirea dreptului persoanei la „un tribunal”. La

soluționarea acestor cereri instanțele se bazează atît pe normele dreptului național, cît

și pe prevederile Convenției și jurisprudenței CEDO.

3

Totodată, este de menționat că dreptul de acces la un tribunal urmează a fi înțeles

ca un drept de acces concret și efectiv, ceea ce determină instanța de judecată de a

supune adresarea oricărei persoane în justiție cu o restricție pecuniară clară și concretă,

evidențiind-o în conținutul încheierii de contestare a neajunsurilor la adresarea cu un

instrument de atac, urmărind scopul de respectare a echilibrului între necesitatea

asigurării bunei administrări în justiție și proporționalitatea unei astfel de restricții.

Astfel, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuează că impunerea la

achitarea taxei de stat nu constituie o limitare incompatibilă cu garanțiile art. 6 din

Convenție. Respectiv, nu se consideră îngrădirea accesului liber la justiție, prin prisma

art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, în situația în care

solicitantul nu se conformează obligației de achitare a taxei de stat, dar nici nu

informează despre situația materială la momentul relevant, cu prezentarea dovezilor

veridice (cazul Romany Gaz Grup v. Moldova, cererea nr. 11662, 10.06.2010).

În această ordine de idei, Colegiul reține că neprezentarea dovezii de plată a taxei

de stat ori solicitarea de la scutirea acesteia, drept prevăzut la art. 85 Cod de procedură

civilă, indică direct la nerespectarea drepturilor sale procedurale, în măsura stabilită de

normele de drept procedural, de aceea instanța de apel în temeiul legii a dispus

obligarea apelantului de a prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit,

or, înaintînd cerere de apel fără a prezenta dovada de plată a taxei de stat și cunoscând

despre necesitatea prezentării acesteia, urma să întreprindă toate măsurile necesare,

după cum sugerează jurisprudența CtEDO, de a proteja drepturile sale de acces la

justiție, fapt însă ignorat de acesta.

În această ordine de idei, Colegiul consideră necesar să precizeze că

circumstanțele expuse de recurent nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în

vederea casării actului judecătoresc contestat, în condițiile cînd instanța de apel la

examinarea cererii de scutire de la plata taxei de stat s-a conformat prevederilor legale.

Totodată, Colegiul menționează că în conformitate cu prevederile art. 56 alin.(3)

Cod de procedură civilă și art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Prin urmare, instanța de recurs relevă că soluția adoptată de instanța de apel prin

încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în

sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, având în vedere și obligația părților privind

exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea contestată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de apel

din 10 martie 2016.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Diaconu Mihail.

Se menține încheierea din 31 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

4

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șeremet Gheorghe împotriva

lui Diaconu Mihail cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5