2ra-19/17 — obligarea transmiterii actelor de proprietate în privința mijloacelor de transport pentru înregistrarea dreorului de proprietate

2ra-19/17 — obligarea transmiterii actelor de proprietate în privința mijloacelor de transport pentru înregistrarea dreorului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Andronic dosarul nr.2ra-19/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital

Străin „Mosweb” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății pe Acțiuni

„MAIB-Leasing”, intervenient accesoriu Lupu Igor cu privire la obligarea transmiterii

actelor de proprietate în privința mijloacelor de transport pentru înregistrarea dreptului

de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing” și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 decembrie 2015, prin care acțiunea

a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 02 mai 2013, ÎCS „Mosweb” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „MAIB-Leasing”, intervenient accesoriu Lupu Igor cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor și obligarea înregistrării

acestora pe numele companiei.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 12 octombrie 2010, între Lupu Igor

și SA „MAIB-Leasing” au fost încheiate 3 contracte de leasing financiar, și anume:

nr. FL1-1867, nr. FL1-1868 și nr. FL1-1869, prin care Lupu Igor a procurat

autoturismele de marca „Jaguar XK” cu număr de înregistrare K RI 028, „Range

Rover Vogue” cu număr de înregistrare C RI 028 și „Range Rover Vogue” cu număr

de înregistrare K RI 028.

Menționează că la data de 27 iunie 2012, între Lupu Igor și SA „MAIB-

Leasing” a fost încheiat un acord de împăcare, conform căruia suma datoriei constituia

la contractul nr. FL 1-867 - 86 251, 89 lei, la contractul nr. FL1-1868 - 94 607, 41 lei

și la contractul nr. FL 1-869 - 84 053,66 lei.

Remarcă că la data de 22 august 2012, Lupu Igor a transmis toate drepturile și

obligațiile sale companiei ÎCS „Mosweb” SRL, iar aceasta la rândul său a preluat toate

drepturile și obligațiile prevăzute în tranzacția de împăcare.

Relevă că și-a onorat în întregime toate obligațiile și a transferat către SA

„MAIB-Leasing” la data de 13 septembrie 2012 - 187 290 lei, la 18 septembrie 2012 -

10 000 lei și la data 05 octombrie 2012 - 67 722,96 lei.

Astfel, insistă că și-a onorat integral obligațiile ce rezultă din tranzacția de

împăcare și a achitat la timp datoria față de SA „MAIB-Leasing”, cu toate acestea

compania de leasing a refuzat predarea automobilelor în proprietatea ÎCS „Mosweb”

SRL sau în proprietatea lui Lupu Igor.

Mai invocă că în adresa SA „MAIB-Leasing” au fost expediate scrisori de

înștiințare cu privire la reînregistrare autoturismelor menționate, însă toate scrisorile au

fost respinse și neexecutate.

Solicită declararea obligațiilor ÎCS „Mosweb” SRL executate și recunoașterea

automobilelor de marca „Jaguar XK” cu număr de înregistrare K RI 028, „Range

Rover Vogue” cu număr de înregistrare C RI 028 și „Range Rover Vogue” cu număr

de înregistrare K RI 028 proprietatea companiei ÎCS „Mosweb” SRL cu obligarea

Direcției înregistrare a transporturilor și calificare a conducătorilor auto înregistrarea

după compania „Mosweb” SRL a autoturismelor menționate.

În cadrul dezbaterilor judiciare ÎCS „Mosweb” SRL a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat obligarea SA „MAIB-Leasing” SA de a

transmite actele de proprietate în privința mijloacelor de transport de marca „Jaguar

XK” cu număr de înregistrare K RI 028, „Range Rover Vogue” cu număr de

înregistrare C RI 028 și „Range Rover Vogue” cu număr de înregistrare K RI 028

pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele ÎCS „Mosweb” SRL.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 decembrie 2014,

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Mosweb” SRL împotriva SA

„MAIB-Leasing”, intervenient accesoriu Lupu Igor cu privire la obligarea transmiterii

actelor de proprietate în privința mijloacelor de transport pentru înregistrarea dreptului

de proprietate, a fost scoasă de pe rol și explicat ÎCS „Mosweb” SRL dreptul de

adresare instanței o nouă cererea conform dispozițiilor generale, precum și dreptul de a

depune la Judecătoria Centru mun. Chișinău o cerere cu privire la anularea încheierii

privind scoaterea cererii de pe rol, prezentând probe care să confirme imposibilitatea

prezentării lui în ședința de judecată și a înștiințării instanței.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 aprilie 2014, a fost

anulată încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 decembrie 2014 privind

scoaterea de pe rol a cererii și numită pentru examinare cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a ÎCS „Mosweb” SRL împotriva SA „MAIB-Leasing”,

intervenient accesoriu Lupu Igor cu privire la obligarea transmiterii actelor de

proprietate în privința mijloacelor de transport pentru înregistrarea dreptului de

proprietate.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă și obligată SA „MAIB-Leasing” să transmită actele de

proprietate în privința automobilului de marcă „Range Rover” cu numărul de

înmatriculare CRI 028, automobilului de marcă „Range Rover” cu numărul de

înmatriculare KIR 028, automobilului de marcă „Jaguar XKR” cu numărul de

înmatriculare KRI 028 pentru înregistrarea dreptului de proprietate după ÎCS

„Mosweb” SRL.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, a fost respins apelul

declarata de SA „MAIB-Leasing” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 04 octombrie 2016, SA „MAIB-Leasing”, prin intermediul oficiului poștal, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii și dispunerea întoarcerii executării pe

marginea titlului executoriu emis în baza deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie

2016, prin restituirea de către ÎCS „Mosweb” SRL către SA „MAIB-Leasing” a tot

ceea ce s-a dispus în temeiul acestei decizii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale, neîntemeiate și adoptate cu

încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, motive pentru care acestea

urmează a fi casate.

Menționează că primul argument al instanței de apel la respingerea apelului SA

„MAIB-Leasing”, dar și unicul argument al primei instanțe la admiterea acțiunii ÎCS

„Mosweb” SRL a fost acela al executării integrale de către ultimul a Tranzacției de

împăcare din 27 iunie 2012, astfel încât, după convingerea instanțelor, faptul că

intimatul a achitat o anumită sumă rezultă că acesta a executat întocmai condițiile

Tranzacției.

Consideră, însă că aceste constatări ale instanțelor ierarhic inferioare ca fiind

neîntemeiate, deoarece instanțele în mod eronat au apreciat conținutul Tranzacției,

ceea ce a dus la soluționarea greșită a pricinii.

În context, remarcă că intimatul, contrar concluziilor instanțelor inferioare, nu a

respectat și nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate prin contractele de leasing,

dar și implicit prin Tranzacție în cuantumul și în modul stabilit față de recurent. Or,

conținutul Tranzacție stabilește clar și exact condițiile de tranșare a litigiului, și anume

- prin transmiterea (revendicarea) autoturismelor către creditor în scopul stingerii

datoriei cumulate și necalculării pentru aceasta a penalităților și dobânzilor de

întârziere (pct. 1.3.3. din Tranzacție). Care, urmare a revendicării autoturismelor,

acestea urmau să fie evaluate și apreciate conform pct. 1.3.2 din Tranzacție, datoria

finală a debitorului Igor Lupu față de SA „MAIB-Leasing” urmând a fi stabilită în

acord suplimentar la tranzacția de împăcare, deoarece sumele stabilite în Tranzacție nu

erau definitive și urmau a fi modificate, însă, un asemenea acord prin care să fie

stabilite sumele finale pe care urma să le achite Lupu Igor așa și nu a fost întocmit din

motivul neonorării de către Lupu Igor a obligațiilor stabilite în pct. 1.3. din Tranzacție

și nu a predat recurentului automobilele pentru efectuarea unei evaluări a acestora și

stabilirii datoriei finale pe care o are acesta.

Afirmă că potrivit actului de returnare a bunului la data de 27 iunie 2012 către

SA „MAIB-Leasing” a fost returnat autoturismul „Range Rover Vogue” (obiectul

contractului de leasing financiar N FL1-1868), respectiv, a fost returnat doar un

autoturism, contrar prevederilor si obligațiilor asumate de Lupu Igor în baza

Tranzacției de a returna toate 3 automobile, obiecte ale contractelor de leasing

litigioase. În consecință, la etapa actuală toate automobilele se află în posesiunea lui

Lupu Igor.

Totodată, relevă că instanța de apel nu a luat în considerație, nu s-a expus și

respectiv nu a dat o apreciere constatărilor reflectate în hotărârea primei instanțe în

privința faptului că ÎCS „Mosweb” SRL a stins datoria pe contractele de leasing nr.

FL1 -867 din 12 octombrie 2010, nr. FL1-1868 din 20 octombrie 2010, nr. FL1-1869

din 20 octombrie 2010 conform Tranzacției, însă în ordinele de plată prezentate nr.1

din 13 septembrie 2012, nr. 4 din 18 septembrie 2012, nr. 6 din 05 octombrie 2012, la

destinația plății sunt indicate alte contracte decât cele care constituie obiectul litigiului

dedus judecății, și anume: contractul de cesiune nr. 1 din 03 septembrie 2012, acordul

nr. 16208 la contractul de cesiune nr. 1 din 03 septembrie 2012, contractul de cesiune

nr. 1 din 12 septembrie 2012, acordul nr. 16302 la contractul de cesiune nr. 1 din 12

septembrie 2012, care nu sunt anexate la materialele cauzei.

La fel, invocă și asupra faptului că între un debitor, cum este la caz Lupu Igor și

un debitor-fidejusor ÎCS „Mosweb” SRL nu poate fi încheiat un contract de cesiune a

creanței, or un asemenea contract se încheie doar între creditor și o persoană terță, care

preia de la creditor dreptul de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă

ceva. Între debitor și o persoană terță care dorește să preia datoriile acestuia se încheie

doar un contract de preluare de datorie în conformitate cu art. 567 alin.(1) Cod civil.

Susține, însă că debitorul Igor Lupu a fost decăzut și nu a avut dreptul de

răscumpărare a obiectelor contractelor de leasing în momentul încheierii Contractelor

de cesiune a creanței cu ÎCS „Mosweb” SRL din 22 august 2012, pe motivul

nerespectării și neonorării obligațiilor contractuale de către acesta în cuantumul și

modul stabilit față de recurent, fapt confirmat prin conținutul Tranzacției de împăcare

din 27 iunie 2012. În consecință debitorul-fidejusor ÎCS „Mosweb” SRL, obținând în

urma achitărilor parțial efectuate, doar dreptul de regres față de debitorul Igor Lupu

conform normelor legale, nu și un drept real (creanța) de a pretinde careva drepturi

patrimoniale din partea „MAIB-Leasing” SA.

Este de părere că instanța de apel în mod eronat a făcut trimitere la art. 556, alin.

(1) Cod civil cu mențiunea că Lupu Igor și ÎCS „Mosweb” SRL aveau dreptul să

încheie un contract de cesiune a creanței, ceea ce echivalează cu faptul că instanța de

apel a interpretat în mod eronat legea și totodată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, considerând, de altfel, că calificarea unor asemenea raporturi între debitor și

debitorul-fidejusor urmau a fi a aplicate în mod direct prevederile art. 567-571 Cod

civil, care reglementează raporturile de preluare a datoriei.

De asemenea, apreciază drept eronată interpretarea de către instanța de apel a

concluziilor și constatărilor conținute în încheierea Curții Supreme de Justiție din 05

mai 2016, prin care a fost menținută în vigoare hotărârea Judecătoriei Centru din 07

mai 2015 de respingere a acțiunii SA „MAIB-Leasing” înaintată împotriva lui Igor

Lupu, Rusu Inga, ÎCS „Mosweb” SRL și SRL „Lorantrans” cu privire la încasarea

sumei și transmiterea bunurilor în posesie, deoarece, prin actele judecătorești la care a

făcut referire instanța, acțiunea SA „MAIB-Leasing” a fost respinsă pe motivul că prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2014 a fost intentat procesul de

insolvabilitate față de SRL „Lorantrans”, iar conform tabelului definitiv al creanțelor,

creanța SA „MAIB-Leasing” pe marginea contractelor de leasing financiar nr. FL1 -

1867 din 12 octombrie 2010, nr. FL1-1868 din 20 octombrie 2010, nr. FL1-1869 din

20 octombrie 2010 a fost validată în cuantum de 123 127,32 lei și 161 744,90 euro,

respectiv instanța de insolvabilitate expunându-se asupra sumelor solicitate de către

SA „MAIB-Leasing”.

Pentru considerentele arătate, relevă că, instanța de apel făcând referire la

încheierea Curții Supreme de Justiție din 05 mai 2016, dar nestudiind în mod minuțios

circumstanțele de fapt și motivele constatărilor instanței supreme la declararea

inadmisibilității recursului SA „MAIB-Leasing” în litigiu enunțat, nu a examinat și

apreciat în mod just circumstanțele de fapt și de drept în litigiul dedus judecății,

bazându-se doar pe încheierea Curții Supreme de Justiție menționată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei rezultă că decizia instanței de apel din 28 iunie 2016 a fost

expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv recurentului „MAIB-

Leasing” la data de 28 iulie 2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire

(f.d. 229 Vol.I), însă recurentul insistă că a recepționat copia deciziei contestate la

data de 04 august 2016.

Alte date care ar confirma contrariul la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul prin intermediul oficiului poștal, la 04 octombrie 2016, în

termen.

La 19 octombrie 2016, în adresa intimatului ÎCS „Mosweb” SRL și

intervenientului accesoriu Lupu Igor a fost expediată copia recursului declarat de către

SA „MAIB-Leasing” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

Însă nici intimatul și nici intervenientul accesoriu nu și-au valorificat dreptul

procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2016, recursul

declarat de către SA „MAIB-Leasing”, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Înaintând acțiunea în judecată, împotriva SA „MAIB-Leasing” și intervenientul

accesoriu Lupu Igor, ÎCS „Mosweb” SRL, concretizându-și cerințele a solicitat

obligarea SA „MAIB-Leasing” SA de a-i transmite actele de proprietate în privința

mijloacelor de transport de marca „Jaguar XK” cu număr de înmatriculare K RI 028,

„Range Rover Vogue” cu număr de înmatriculare C RI 028 și „Range Rover Vogue”

cu număr de înmatriculare K RI 028 pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe

numele ÎCS „Mosweb” SRL.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii și admiterii acesteia, obligând „MAIB Leasing” SA să transmită

actele de proprietate în privința automobilului de marcă „Range Rover” cu numărul de

înmatriculare CRI 028, automobilului de marcă „Range Rover” cu numărul de

înmatriculare KIR 028, automobilului de marcă „Jaguar XKR” cu numărul de

înmatriculare KRI 028 pentru înregistrarea dreptului de proprietate după ÎCS

„Mosweb” SRL, motivându-și soluția prin raționamentul că clauzele formulate în

tranzacția de împăcare încheiată între SA „MAIB-Leasing” și Lupu Igor au fost

stabilite în mod clar și conchis și nu lasă loc interpretării, respectiv noul debitor ÎCS

„Mosweb” SRL, care a cesionat creanța a lui Lupu Igor existentă față de SA „MAIB-

Leasing”, ulterior a stins-o în condițiile prevăzute în tranzacția de împăcare.

Cât privește, existența unor pretinse erori în privința prețului, instanța a criticat

argumentul invocat de Compania de leasing în acest sens, deoarece această clauză are

caracter esențial, iar art. 679 alin. (1) prevede că, contractul se consideră încheiat

atunci când părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esențiale.

În fapt, instanța a menționat că tranzacția de împăcare stabilește în mod cert

plata în valută MDL, fiind determinat și volumul deplin a datoriei față de „MAIB

Leasing” SA, astfel încât, din moment ce contractul prevede în mod clar această

dispoziție, plata efectuată urmează a fi apreciată ca fiind o executare corespunzătoare a

contractului de către ÎCS „Mosweb” SRL.

Judecând apelul declarat de către SA „MAIB-Leasing”, instanța de apel a găsit

necesar de a-l respinge și a menține hotărârea primei instanțe, considerând că

concluziile primei instanțe sunt întemeiate și corecte, iar hotărârea prin care acțiunea a

fost admisă, legală

La caz, instanța de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC și

art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanței de apel este una nemotivată, iar concluziile

instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de

convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu

în raport cu materialul probator și normele de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept,

care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele

prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța de

recurs reține că contrar acestor prevederi și dispozițiilor conținute în art. 373 alin. (5)

CPC, instanța de apel judecând apelul a trecut superficial asupra pretențiilor formulate,

care însă urmau a fi soluționate minuțios prin prisma dispozițiilor ce guvernează

prezentul litigiu.

În acest context, instanța de recurs remarcă că verificând legalitatea hotărârii

primei instanțe, instanța de apel a reținut selectiv unele concluzii ale primei instanțe,

fără a intra în esența concluziilor remarcate de prima instanță, care au și constituit

temei de admitere a acțiunii.

Astfel, adoptând soluția dată, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că drept

temei de admitere a acțiunii de prima instanță a fost acela că prin contractul de cesiune

a creanțelor din 22 august 2010, Lupu Igor a fost substituit în calitatea sa de debitor pe

contracte de leasing financiar nr. FL1-1867, nr. FL1-1868 și nr. FL1-1869 de către

ÎCS „Mosweb” SRL, iar ultimul, la rândul său, a stins datoriile pe contractele de

leasing menționate în condițiile prevăzute de Tranzacția de împăcare semnată la 27

iunie 2012 între SA „MAIB-Leasing” și Lupu Igor. Or, după convingerea instanțelor,

faptul că intimatul a achitat o anumită sumă rezultă că acesta a executat întocmai

condițiile Tranzacției.

În atare situație instanța de apel, reieșind din argumentele SA „MAIB-Leasing”

invocate în apel, și condițiile Tranzacției din 27 iunie 2012, precum și în baza probelor

conținute în dosar, urma să verifice corectitudinea concluziilor primei instanțe, fapt

însă care nu a fost efectuat, ce indică la o examinare superficială a cauzei în ordine de

apel.

Așadar, situația de fapt din cauză ar fi trebuit cercetată de către instanța de apel

prin prisma, cel puțin, a obligațiilor ce rezultă din Tranzacția semnată la 27 iunie 2012

între SA „MAIB-Leasing” și Lupu Igor.

Aceasta deoarece, la adoptarea soluției instanța de apel a reieșit doar din pct.

1.2.1. a Tranzacției, prin care, de altfel, a fost doar constatat faptul că urmare a

neonorării de către Lupu Igor a obligațiilor asumate prin contractele de leasing

financiar nr. FL1-1867, nr. FL1-1868 și nr. FL1-1869, ultimul acumulând o datorie

față de SA „MAIB-Leasing” pe contractele de leasing nominalizate, și anume: pe

contractul de leasing nr.FL1-1867 din 12 octombrie 2010 datoria în sumă de 86 251,89

lei; pe contractul de leasing FL1-1868 din 20 octombrie 2010 datorie în suma de

94607,41 lei, inclusiv valoarea de răscumpărare a automobilului în sumă de 41 831,27

lei și pe contractul de leasing FL1-1869 din 20 octombrie 2010 datoria în sumă de

84 053,66 lei, inclusiv valoarea de răscumpărare a automobilului în sumă de 37371,73

lei.

Pe când, însuși condițiile soluționării litigiului apărut între SA SA „MAIB-

Leasing” și Lupu Igor au fost stabilite la pct. 1.3.1. a Tranzacției, prin care ultimul și-a

asumat angajamentul de a returna autoturismele obținute în folosință și posesie

temporară în temeiul contractelor de leasing în termenele prevăzute în Tranzacție,

adică, până la data de 31 iulie 2012 autoturismul Jaguar XK – contract de leasing

financiar nr.FL1-1867, până la data de 30 iunie 2012 autoturismul Range Rover Vogue

– contract de leasing financiar FL1-1868 și până la data de 31 iulie 2012 autoturismul

Range Rover Vogue – contract de leasing financiar FL1-1869.

Iar pct. 1.3.2 al aceleiași Tranzacții indică că doar după returnarea

autoturismelor, acestea urmau să fie evaluate și apreciate conform pct. 1.3.2 din

Tranzacție, datoria finală a debitorului Igor Lup fată de SA „MAIB-Leasing” SA

urmând a fi stabilită în acord suplimentar la Tranzacția respectivă.

Prin urmare, se constată că instanța de apel constatând că între SA „MAIB-

Leasing” și Lupu Igor a avut loc înțelegere amiabilă în rezolvarea litigiului prin

încheierea unei Tranzacții de împăcare, care a produs efecte juridice, a omis de a

verifica dacă părțile au respectat obligațiile în corespundere cu condițiile Tranzacției

respective, pe când acest fapt se impune a fi stabilit, deoarece doar achitarea unor sume

de bani de către ÎCS „Mosweb” SRL, care în temeiul contractului de cesiune a

creanțelor, a preluat obligațiile și drepturile a lui Lupu Igor, nu poate constitui o probă

determinantă în acest sens, cu atât mai mult că SA „MAIB-Leasing” insistă că acesta

nu a respectat și nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate prin contractele de

leasing, dar și implicit prin Tranzacție în cuantumul și în modul stabilit.

De altfel, în caz afirmativ urma a se verifica dacă suma achitată de ÎCS

„Mosweb” SRL în valoare totală de 264 304,70 lei, constituie datorie finală stabilită

prin Tranzacție și dacă aceasta stinge toate ratele indicate conform graficelor de plată

care constituie parte integrantă a contractelor de leasing financiar nr. FL1-1867, nr.

FL1-1868 și nr. FL1-1869.

Acest fapt se impune a fi stabilit și din considerentul că SA „MAIB-Leasing”

insistă asupra faptului că deși, în Tranzacția de împăcare, valoarea datoriei pentru

fiecare autoturism este indicat în lei MDL, în realitate părțile se refereau la moneda

unică europeană Euro, ori părțile au încheiat respectiva tranzacție pentru a tranșa

litigiu apărut pe seama contractelor de leasing financiar a căror obligații pecuniare erau

exprimate în euro.

În acest context, era necesar a fi dată o apreciere și a actelor de verificare

reciprocă între SA „MAIB-Leasing” și Lupu (Rusu) Igor, a căror valoare este

exprimată în euro, acte semnate de către Lupu (Rusu) Igor, ceea ce confirmă faptul că

ultimul a fost de acord cu valoarea și valuta indicată.

De altfel, este neînțeleasă și referirea instanței de apel în acest sens la încheierea

Curții Supreme de Justiție din 05 mai 2016, prin prisma prevederilor art. 123 alin. (2)

CPC, prin care a fost menținută în vigoare hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 07 mai 2015 de respingere a acțiunii SA „MAIB-Leasing” înaintată

împotriva lui Igor Lupu, Rusu Inga, SRL „Mosweb”, SRL „Lorantrans” cu privire la

încasarea sumei și transmiterea bunurilor în posesie.

Or, prin actele judecătorești la care a făcut referire instanța, acțiunea SA

„MAIB-Leasing” a fost respinsă pe motivul că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău

din 18 aprilie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Lorantrans”,

iar conform tabelului definitiv al creanțelor, creanța SA „MAIB-Leasing” pe marginea

contractelor de leasing financiar nr. FL1-1867 din 12 octombrie 2010, nr. FL1-1868

din 20 octombrie 2010, nr. FL1-1869 din 20 octombrie 2010 a f fost validată în

cuantum de 123 127, 32 lei și 161 744, 90 euro, respectiv instanța de insolvabilitate

expunându-se asupra sumelor solicitate de către SA „MAIB-Leasing”.

La caz, instanța făcând referire la actele judecătorești menționate și invocând

puterea lucrului judecat, urma să aprecieze constatările reflectate în acestea, deoarece

cum a fost arătat, instanța de insolvabilitate a validat creanța SA „MAIB-Leasing” în

cuantum de 123 127,32 lei și 161 744, 90 euro, pe când în speța dedusă judecății a

stabilit executarea condițiilor pe aceleași contracte de leasing prin achitarea de către

ÎCS „Mosweb” SRL doar a sumei de 264 304,70 lei, în consecință concluziile instanței

la acest capitol conțin discrepanțe.

Totodată, instanța de apel nu a luat în considerație, nu s-a expus și respectiv nu a

dat o apreciere constatărilor enunțate în hotărârea sa de către prima instanță în privința

faptului că ÎCS „Mosweb” SRL a stins datoria pe contractele de leasing nr. FL1 -

1867 din 12 octombrie 2010, nr. FL1-1868 din 20 octombrie 2010, nr. FL1-869 din 20

octombrie 2010 conform Tranzacției, cu toate că în ordinele de plată prezentate nr. 1

din 13 septembrie 2012, nr. 4 din 18 septembrie 2012, nr. 6 din 05 septembrie 2012, la

destinația plății sunt indicate alte contracte decât cele care constituie obiectul litigiului

dedus judecății, și anume: contractul de cesiune nr. 1 din 03 septembrie 2012, acordul

nr. 16208 la contractul de cesiune nr. 1 din 03 septembrie 2012, contractul de cesiune

nr. 1 din 12 septembrie 2012, acordul nr. 16302 la contractul de cesiune nr. 1 din 12

septembrie 2012, care, însă, nu sunt anexate la materialele cauzei.

În același timp, instanța de recurs consideră că la caz era necesar de a fi verificat

și constatat dacă Lupu Igor în general putea cesiona debitorului fidejusor ÎCS

„Mosweb” SRL în temeiul unui Contract de cesiune a creanței în condițiile

prevederilor art. 556-566 Cod civil datoriile sale. Or, în opinia Companiei de leasing,

această operațiune se putea efectua doar în temeiul unui contract de preluare a datoriei

conform prevederilor art. 567-571 Cod civil, și dacă în acest caz urma să fie solicitat în

mod expres acordul creditorului SA „MAIB-Leasing”, cu sancțiunea de neproducere a

efectelor juridice.

Iar în acest sens, era necesar de a fi dată o apreciere adecvată și scrisorii SA

„MAIB-Leasing” nr. 16302 din 03 octombrie 2012, prin care ultima a dat acordul la

achitarea datoriilor a lui Lupu Igor acumulate pe contractele de leasing financiar nr.

FL1-1867, nr. FL1-1868 și nr. FL1-1869 de către ÎCS „Mosweb” SRL în temeiul

Tranzacției de împăcare și dacă prin acest înscris se prezumă și acordul Companiei de

leasing de răscumpărare de către ÎCS „Mosweb” SRL a obiectelor contractelor de

leasing.

La fel, și alte argumente susținute de SA „MAIB-Leasing” în cererea de apel au

fost ignorate și lăsate fără o apreciere corespunzătoare de către instanța de apel, dar

care urmau a fi analizate și examinate întru judecarea justă și corectă a cauzei, or lucrul

efectuat asupra unui litigiu supus judecării nu poate avea doar un aspect aparent,

deoarece contravine principiilor impuse prin lege.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

În contextul dat, instanța de recurs reține că cele descrise cert indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

În speță, prezintă relevanță și faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestui, presupune prin

sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației de fapt, care, este diferită

de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a

ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu

privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel

urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „MAIB-Leasing”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Mosweb”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății pe Acțiuni „MAIB-Lesing”,

intervenient accesoriu Lupu Igor cu privire la obligarea transmiterii actelor de

proprietate în privința mijloacelor de transport pentru înregistrarea dreptului de

proprietate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva