2ra-1231/16 — transmiterea silită a bunului

2ra-1231/16 — transmiterea silită a bunului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță, jud.: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-1231/2016

instanța de apel, jud.: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „MAIB Leasing”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „MAIB Leasing” împotriva lui Anton Marenco, intervenienți accesorii

Olga Iablonschii, Irina Drozd, Iurie Drozd cu privire la transmiterea silită a

bunului și încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care s-

a respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „MAIB Leasing” și s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 iulie 2015,

c o n s t a t ă :

La 18 februarie 2013 SA „MAIB Leasing” s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Anton Marenco,

intervenienți accesorii Olga Iablonschii, Irina Drozd și Iurie Drozd cu privire la

transmiterea silită a bunului și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 13 februarie 2010, între

„MAIB-Leasing” SA și Anton Marenco a fost încheiat contractul de leasing

financiar cu nr. N FL1-1780, respectiv prin care, SA „MAIB-Leasing” în calitate

de locator, s-a obligat să cumpere bunul imobil - apartamentul cu nr. cadastral

0100520.127.01.030, amplasat pe str. Serghei Lazo 26, ap. 30 cu suprafața de

91,8 m2 și să-l transmită în leasing lui Anton Marenco în calitate de locatar.

Totodată, pîrîtul s-a obligat să achite rata de leasing inițială și toate ratele

ulterioare și sumele aferente ce rezultă din clauzele contractuale convenite

conform graficului contractului de leasing, parte componentă a contractului pe o

perioadă de 36 de luni.

Invocă reclamantul că, întru onorarea obligațiilor sale de locator prevăzute

de legea cu privire la leasing nr. 59- XVI din 28 aprilie 2005, art. 12 alin. (2) lit.

d) și e), art. 923 alin. (1) Cod civil și de contractul de leasing financiar pct. 6.2,

6.3, SA „MAIB-Leasing” la 13 februarie 2010 a încheiat cu Iurie Drozd și Irina

Drozd - coproprietari, contractul de vânzare-cumpărare nr. 699, ce avea ca obiect

bunul imobil amplasat în mun. Chișinău, str. S. Lazo 26, ap. 30, autentificat de

notarul Elena Constantinescu.

1

Susține reclamantul că, bunul a fost vândut contra sumei de 1 250 000 lei.

Dreptul de proprietate asupra bunului imobil pe numele SA „MAIB-Leasing” SA

a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la 15 februarie 2010,

după cum rezultă din extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat la data de

17 februarie 2010.

Afirmă că, bunul imobil a fost transmis în folosință temporară (leasing) la

13 februarie 2010 potrivit actului de predare-primire a bunului imobil pe

contractul de leasing financiar N FL1-1780.

Invocă reclamantul că, debitorul și-a neglijat obligațiile asumate, astfel

încât începând cu 19 august 2011 nu a mai achitat nici o rată de leasing potrivit

contractului de Leasing financiar cu nr. N FL1-1780.

Solicită SA „MAIB Leasing” transmiterea în posesie a bunului imobil

situat în mun. Chișinău, str. Serghei Lazo 26, ap. 30, cu evacuarea tuturor

persoanelor, încasarea taxei de stat și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 septembrie

2013 s-a admis acțiunea și s-a dispus transmiterea din posesia lui Anton Marenco

a bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. Serghei Lazo 26, ap. 30, cu

evacuarea tuturor persoanelor și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 s-a admis apelul

declarat de Anton Marenco și s-a dispus restituirea pricinii la rejudecare în prima

instanță.

La rejudecarea pricinii, reclamantul și-a majorat cerințele, solicitînd

transmiterea în posesie a bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. Serghei Lazo

26, ap. 30, încasarea sumei de 833 550,61 lei de la Anton Marenco, evacuarea

tuturor persoanelor și bunurilor din bunul imobil și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 iulie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, s-a dispus încasarea din contul lui Anton Marenco a

sumei de 586 934,38 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 17 591,38 lei, în

rest pretențiile au fost respinse.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30

iulie 2015, la 31 iulie 2015, SA „MAIB Leasing” a declarat apel, și solicită

admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

de admitere integrală a pretențiilor.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 s-a respins

cererea de apel a SA „MAIB-Leasing” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 30 iulie 2016.

La 06 aprilie 2016, SA „MAIB Leasing” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri în

partea transmiterii bunului imobil de admitere.

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiate și ilegale

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece instanțele nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

2

Susține recurentul că, întrucît Anton Marenco nu a achitat ratele de leasing

pe o perioadă mai mare, locatorul SA „MAIB Leasing” este îndreptățit de a

solicita revindecarea bunului, obiect al contractului de leasing financiar, începînd

cu neachitarea a două rate de leasing, fiind îndreptățit să solicite și încasarea

sumelor, formate din dobînzi și rate în mărimi duble, pentru perioada de întîrziere.

A mai invocat că, natura juridică a contractului de leasing financiar este

similar unui contract de locațiune, iar ratele de leasing se asimilează chiriei, astfel

pe cale de consecință, prin prisma prevederilor art. 10 și 17 ale Legii cu privire la

leasing financiar, revindecarea bunului și încasarea plăților, inclusiv dobînzi și

penalități, sunt aplicabile speței.

Consideră recurentul că la adoptarea soluției, instanțele de judecată au

omis să determine și să aprecieze drepturile și obligațiile ce derivă din raportul

juridic de leasing, fapt ce face imposibilă exercitarea controlului de temeinicie și

legalitate a soluțiilor.

Verificînd argumentele invocate de recurent în cererea de recurs pe baza

materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care necesită

a fi respins cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, recursul declarat de SA „MAIB Leasing” la 06 aprilie 2016

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, este depus în

termen.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel

și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acțiunea în judecată împotriva

lui Anton Marenco, intervenienți accesorii Olga Iablonschii, Irina Drozd, Iurie

Drozd, SA „MAIB Leasing” a solicitat transmiterea în posesie a bunului imobil

situat în mun. Chișinău, str. Serghei Lazo 26, ap. 30, încasarea sumei de 833

550,61 lei de la Anton Marenco, evacuarea tuturor persoanelor și bunurilor din

bunul imobil și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii și a dispus încasarea din contul lui Anton

Marenco a sumei de 586 934,38 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 17

591,38 lei, în rest pretențiile au fost respinse.

Judecînd apelul declarat de SA „MAIB Leasing”, instanța de apel a găsit

necesar de a respinge apelul și a menține hotărârea primei instanțe, considerînd că

aceasta este întemeiată și legală.

3

În susținerea soluției date instanța de apel a reținut că în speță, prima

instanță just a constat faptul temeiniciei parțiale a pretențiilor înaintate de SA

„MAIB Leasing”, și prin hotărîrea emisă a admis parțial acțiunea.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 572 alin. (2) Cod civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Astfel, actele cauzei cert denotă că, la 13 februarie 2010, între SA „MAIB

Leasing” și Marenco Anton, a fost încheiat un contract de leasing financiar nr.

FL1-1780, prin care SA „MAIB Leasing” în calitate de locator, s-a obligat să

cumpere ap. 30 din str. S. Lazo 26, mun. Chișinău, nr. cadastral

0100520.127.01.030, cu suprafața de 91,8 m2, și să-l transmită în leasing lui

Marenco Anton, în calitate de locatar.

În acest sens, SA „MAIB Leasing” a încheiat cu Drozd Iurie și Drozd

Irina, la 13 februarie 2010, un contract de vînzare-cumpărare a bunului imobil ap.

30 din str. S. Lazo, mun. Chișinău, contra sumei de 1 250 000 lei, ulterior dreptul

de proprietate asupra imobilului fiind înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău pe numele SA „MAIB Leasing”.

Tot, materialele cauzei denotă că, la 13 februarie 2010, în temeiul actului

de predare-primire, bunul imobil supra indicat a fost transmis în folosință

temporară lui Marenco Anton, ultimul fiind obligat să achite ratele de leasing

conform graficului de plată (f.d. 10 vol. I).

Însă, Marenco Anton nu și-a onorat integral obligațiunile asumate, nu a

achitat toate ratele de leasing, fapt care a generat acumularea datorilor și

înaintarea acțiunii în instanță de către SA „MAIB Leasing”.

Potrivit pct. 9) lit. c) al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7

din 17 noiembrie 2014 cu privire la examinarea de către instanțele judecătorești a

litigiilor izvorâte din raporturile de leasing financiar, locatorul poate să ceară

achitarea integrală și înainte de termen a ratelor de leasing, ori să rezilieze

contractul, cu reparația pagubelor și/ sau cu restituirea bunului, în cazul în care

locatarul încalcă în mod esențial clauzele contractului, locatorul avînd 2 opțiuni:

să ceară achitarea și înainte de termen a ratelor de leasing sau, să rezilieze

contractul, cu repararea pagubelor și/ sau cu restituirea bunului.

Potrivit pct. 20 al aceleiași hotărîri, se indică că, în caz de o eventuală

revendicare a bunului imobil de către compania de leasing, la încasarea altor

sume, se vor avea în vedere dacă locatarul demonstrează că plățile achitate de el

(rata inițială, ratele de leasing) împreună cu valoarea obiectului leasingului

restituit depășesc suma totală, la care poate pretinde locatorul luând în considerare

restituirea înainte de termen a sumei finanțate, locatarul ar putea pretinde

încasarea diferenței, și dacă locatorul aduce probe că plățile totale achitate de

locatar împreună cu valoarea obiectului revendicat reprezintă o sumă mai mică

decît suma pe care o poate pretinde locatorul pentru restituirea înainte de termen a

sumei finanțate, locatorul ar putea pretinde încasarea diferenței.

4

Prin prisma celor supra relatate, Colegiul consideră corectă soluția primei

instanțe privind admiterea parțială a acțiunii, respingerea cerinței de transmitere

silită a bunului imobil, evacuarea și încasarea restului sumei în mărime de 246

616,23 lei, soluție menținută de instanța de apel.

Mai mult, instanța de recurs consideră justă și argumentarea instanței de

apel prin care a indicat că, prețul apartamentului care a fost procurat la suma de 1

250 000 lei, la moment valoarea de piață fiind majorată, datorită îmbunătățirilor

obiectului de leasing, efectuate de către intimat, suma de 1 140 565, 59 lei, ce

constituie rata inițială și ratele de leasing achitate de către intimat, suma solicitată

de apelant constituie 833 550,61 lei, și deci în caz de revendicare a bunului imobil

din litigiu, prin vinderea acestuia de către compania de leasing, plus sumele

solicitate, suma finală ar constitui 3 224 116, 20 lei.

Or, la caz este cert faptul că, valoarea bunului imobil litigios a fost

achitată în proporție de 90 %, astfel, concluzia primei instanțe cu privire la

respingerea cerinței de transmitere a bunului litigios în posesia SA „MAIB

Leasing”, este întemeiată, deoarece în situația în care se solicită atît achitarea

integrală a ratelor de leasing precum și transmiterea în posesie a bunului imobil

amplasat în mun. Chișinău, str. S. Lazo 26, ar duce la o îmbogățire fără justă

cauză, concluzie care atrage după sine și respingerea pretenției privind evacuarea

din bunul imobil.

Colegiul consideră că, prima instanță corect a reținut că la 07 februarie

2013 Marenco Anton a mai achitat suma de 50 000 lei, manifestîndu-și intenția de

achitare a datoriei, sumă care a fost repartizată în contul stingerii dobânzilor, însă

la 18 februarie 2013 SA „MAIB Leasing” deja sa adresat în instanță, ceea ce

prezumă existenta unui litigiu pus în față instanței de judecată.

Potrivit pct. 2 Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 17

noiembrie 2014 cu privire la examinarea de către instanțele judecătorești a

litigiilor izvorâte din raporturile de leasing financiar, principiul de protecție a

părții defavorizate a contractului, și anume instanța poate proteja partea slabă de

clauzele contractuale abuzive impuse forțat (art.732 CC).

Mai mult, conform art. 732 Cod civil, neclaritățile din condițiile

contractuale standard se interpretează în defavoarea părții care le-a formulat. În

caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat

obligația și în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se

interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că, concluzia instanței de

apel este justă, avînd la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost

dată o apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în susținerea

poziției sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor supra indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază critic susținerile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea pricinii, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

5

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței

CEDO și anume cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menționat

că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente

invocate în recurs.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel din 01 martie 2016.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. a), 445 alin.(3) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „MAIB

Leasing”.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „MAIB

Leasing” împotriva lui Anton Marenco, intervenienți accesorii Olga Iablonschii,

Irina Drozd, Iurie Drozd cu privire la transmiterea silită a bunului și încasarea

sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Ala Cobăneanu

Oleg Sternioală

Galina Stratulat

6