2ra-242/17 — recunoașterea dreptului de folosință asuprea spațiului locativ, obligarea eliberării documentelor pentru privatizare și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: A. Andronic dosarul nr.2ra-242/17

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton și Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic și Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Nica Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nica Ana

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Reparare și Exploatare Auto”

succesor în drepturi Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare cu privire la

recunoașterea dreptului asupra spațiului locativ, obligarea eliberării documentelor

pentru privatizare și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care s-a respins apelul declarat de Nica

Ana și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 decembrie

2015

c o n s t a t ă:

La 31 decembrie 2014 Nica Ana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Reparare și Exploatare Auto” cu

privire la recunoașterea dreptului asupra spațiului locativ, obligarea eliberării

documentelor pentru privatizare și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Nica Ana a indicat că timp de 11

ani locuiește în căminul din str. Puhoi,54, or.Codru, mun. Chișinău.

În perioada anilor 2003-2004 a fost cazată în acest cămin în legătură cu

studiile la Combinatul de Instruire prin Cursuri nr.7 din mun. Chișinău, iar ulterior

a fost angajată la Ministerul Apărării.

Nefiind asigurată cu spațiu locativ și întrunind condițiile necesare pentru

îmbunătățirea condițiilor de trai prevăzute de art.30 Codul cu privire la locuințe, la

demersul Ministerului Apărării, Întreprinderea de Stat Combinatul de Instruire prin

cursuri nr.7 i-a oferit spațiu locativ în căminul din str. Puhoi, 54, or. Codru, mun.

Chișinău.

În anul 2006 s-a căsătorit cu Nica Gherghe și au un copil Nica Maria-Melisa,

născută în anul 2012.

1

Timp de 11 ani locuiește în căminul din str. Puhoi, 54, or. Codru, mun.

Chișinău, a achitat serviciile comunale și chiria.

În anul 2010 gestionarul căminului Combinatul Didactic prin Cursuri nr.7 s-

a reorganizat prin absorbție în Întreprinderea de Stat „Întreprinderea de Reparare și

Exploatare Auto”.

Statutul căminului din str. Puhoi, 54, or. Codru, mun. Chișinău s-a schimbat

în bloc locativ, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile.

Întreprinderea de Stat „Întreprinderea de Reparare și Exploatare Auto” a

informat-o că predecesorul Combinatul Didactic prin Cursuri nr.7 nu i-a transmis

documentele privind repartizarea spațiului locativ în căminul din str. Puhoi, 54, or.

Codru, mun. Chișinău.

La 28 iunie 2012 angajatorul Ministerul Apărării s-a adresat Ministerului

Agriculturii și Industriei Alimentare cu demersul nr.11/812, prin care a solicitat

legalizarea traiului familiei sale.

Întreprinderea de Stat „Întreprinderea de Reparare și Exploatare Auto” care

se află în subordinea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare a acceptat

demersul și i-a perfectat viză de reședință în blocul locativ din str. Puhoi, 54, or.

Codru, mun. Chișinău.

La 01 decembrie 2014 s-a adresat Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de

Reparare și Exploatare Auto” cu cerere solicitând eliberarea actelor necesare

pentru privatizare, însă răspuns nu a primit.

Locuiește legal în odăile nr.311 și 313 din str. Puhoi, 54, or. Codru, mun.

Chișinău, însă nu are posibilitate de a privatiza această locuință.

Consideră că Întreprinderea de Stat „Întreprinderea de Reparare și

Exploatare Auto” intenționat neagă că fostul gestionar nu i-a transmis arhiva de

repartizare a locuințelor.

În toți acești ani administrația pârâtului a perceput plata chiriei și serviciilor

comunale.

Împreună cu familia nu au alt spațiu locativ, întrunesc condițiile prevăzute la

art.30 Codul cu privire la locuințe și a fost instalată legal la demersul angajatorului.

Cere Nica Ana recunoașterea dreptului de folosință a ei și a membrilor

familiei la spațiul locativ în odăile nr.311 și nr.313 din str. Puhoi, 54, or. Codru,

mun. Chișinău, obligarea Întreprinderii de Stat „Întreprinderea de Reparare și

Exploatare Auto” să-i elibereze documentele necesare pentru privatizarea odăilor și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 decembrie 2015 s-a

respins acțiunea (f.d.56, 58-62).

Prin mandatul nr.0406872 din 14 noiembrie 2014 avocatul Iordachi Vitalie a

fost împuternicit de Nica Ana să-i acorde asistență juridică cu dreptul de a ataca

hotărârea judecătorească etc. (f.d.3).

La 06 ianuarie 2016 avocatul Iordachi Vitalie a depus în interesele Anei

Nica apel nemotivat, iar la 30 martie 2016 apel motivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 decembrie 2015 (f.d.64, 69-70).

2

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 15 septembrie 2016 a respins

apelul declarat de Nica Ana și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 11 decembrie 2015 (f.d.91-98).

Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile că nu s-a eliberat Anei

Nica ordin de repartiție, nu a încheiat cu Ministerul Apărării sau Întreprinderea de

Stat „Întreprinderea de Reparare și Exploatare Auto” contract de închiriere a

odăilor nr.311 și 313 din str. Puhoi, 54, or. Codru, mun. Chișinău, copiile acestora

lipsind la materialele pricinii.

Scrisoarea Ministerului Apărării prin care Nica Ana a fost inclusă în lista

persoanelor care solicită legalizarea traiului familiilor de militari și funcționari ai

Armatei Naționale, nu dovedește existența dreptului de folosință a acesteia și

membrilor familiei sale asupra odăilor nr.311 și 313 din str. Puhoi, 54, or. Codru,

mun. Chișinău.

Nica Ana și membrii familiei sale nu întrunesc condițiile necesare pentru

recunoașterea dreptului de folosință la spațiul locativ în litigiu și nu are temei legal

de a pretinde să primească acte pentru privatizarea acestuia.

Pentru a beneficia de dreptul de folosință, Nica Ana urma să respecte

condițiile și regulile instituite de cadrul normativ pertinent și să respecte procedura

de dobândire a acestui drept.

La 17 decembrie 2016 Nica Ana a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului Nica Ana a invocat că instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat eronat normele de drept material și a

încălcat normele de drept procedural art.239-240 Codul de procedură civilă, art.6

al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Funfamentale.

Prima instanță și instanța de apel eronat au stabilit că unica probă ce

dovedește instalarea legală în odăile din cămin este ordinul de repartiție.

Nu deține cu familia alt spațiu de locativ, întrunește condițiile prevăzute la

art.30 Codul cu privire la locuințe și a fost instalată în imobil la demersul

angajatorului.

Potrivit pct.21 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.36 din 20

decembrie 1999, faptul că nu deține ordin de repartiție pentru locuirea în cămin nu

înseamnă că a fost instalată cu încălcarea ordinii stabilite.

Noul gestionar al fondului locativ neagă că ar deține acte privind instalarea

în cămin nu doar a sa, dar a tuturor locatarilor.

Ordinul de repartiție nu este unicul mijloc de probă ce poate adeveri

legalitatea instalării în cămin.

Curtea Supremă de Justiție în jurisprudența sa a concluzionat că emiterea

ordinului de repartiție nu este unica probă a legalității ocupării spațiului locativ și

că inacțiunea administrației în eliberarea ordinului de repartiție nu constituie temei

de respingere a pretenției de recunoaștere a dreptului de folosință asupra spațiului

locativ.

3

La 26 ianuarie 2017 Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a depus

cerere cu privire la succesiunea în drepturile procedurale.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 februarie 2017 s-a admis

cererea și s-a înlocuit pârâtul Întreprinderea de Stat „Întreprinderea de Reparare și

Exploatare Auto” cu succesorul în drepturi Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 31 ianuarie 2017 Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a depus

referință la recursul declarat de Nica Ana solicitând declararea acestuia ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Nica Ana

în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței, audiind raportul

verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Nica Ana în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă nu a invocat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

4

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”. (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și

instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri

legale, iar argumentele invocate de Nica Ana în cererea de recurs poartă caracter

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Nica Ana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

5