3ra-140/17 — recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recunoaşterea ilegală a refuzului, recunoaşterea ilegală a răspunsului, obligarea achitării despăgubirii pentru locaţiunea spaţiului locativ, încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-140/17 — recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: L. Bagrin dosarul nr. 3ra-140/17
instanța de apel: A. Panov, A. Nogai și A. Minciuna
Î N C H E I E R E
08 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
Judecătorul: Iulia Sîrcu
Judecătorii: Mariana Pitic și Sveatoslav Moldovan
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Bujor
Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bujor Oleg
împotriva Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu
privire la recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului,
obligarea achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea
prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie
2016, prin care s-a respins apelul declarat de Bujor Oleg și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iunie 2016, prin care acțiunea a fost
respinsă
c o n s t a t ă:
La 18 aprilie 2016 Bujor Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu privire la
recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea
achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea prejudiciului
moral.
În motivarea cererii de chemare în judecată Bujor Oleg a indicat că activează
în calitate de șofer polițist al Batalionului de Reacționare Operativă a Direcției de
Poliție municipală din anul 2010.
La 29 septembrie 2013 a înregistrat căsătoria cu Bujor Alina și nu au în
proprietate locuință în mun. Chișinău.
Conform art. 63 alin. (2) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul
polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, are dreptul la spațiu locativ de serviciu
pentru perioada de activitate, care se repartizează în limita disponibilului, în modul
stabilit de Ministerul Afacerilor Interne.
În luna decembrie 2015 s-a adresat cu cereri Inspectoratului General de Poliție
și Ministerului Afacerilor Interne, solicitând includerea în rândul pentru atribuirea
spațiului locativ de serviciu pentru perioada de activitate și acordarea spațiului locativ
de serviciu pentru perioada de activitate.
Inspectoratul General de Poliție prin răspunsul nr. 34/9-30 din 15 ianuarie 2016
i-a respins cererea pe motiv că Guvernul nu a stabilit modul de creare a fondului
locativ de serviciu pentru Poliție.
Ministerul Afacerilor Interne la cererea adresată nu i-a dat răspuns.
Din cauza refuzurilor Inspectoratului General de Poliție și Ministerului
Afacerilor Interne de a-l include în rândul pentru atribuirea spațiului locativ de
1
serviciu pentru perioada de activitate și acordarea spațiului locativ de serviciu pentru
perioada de activitate, a fost nevoit să i-a în chirie un apartament pentru care a
suportat costuri suplimentare ce i-au agravat situația financiară a familiei.
La 11 martie 2016 s-a adresat Inspectoratului General de Poliție și Ministerului
Afacerilor Interne cu cereri, solicitând achitarea costului locațiunii apartamentului.
Inspectoratul General de Poliție prin răspunsul nr.34/2-755 din 28 martie 2016
i-a respins cererea, pe motivul că compensarea cheltuielilor de cazare poate fi
efectuată doar în cazul în care angajatul este în deplasare de serviciu, iar lipsa
fondului locativ se datorează neadoptării unei Hotărîri de Guvern în acest sens.
Ministerul Afacerilor Interne la cererea adresată nu i-a dat răspuns.
Refuzurile Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne
îi încalcă grav drepturile prevăzute de Constituția Republicii Moldova și Legea cu
privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012.
Vina în lipsa creării fondului locativ de serviciu și modalității acordării
acestuia polițiștilor pentru perioada de activitate revine pârâților care urmau să
elaboreze și să propună spre avizare Guvernului proiecte de regulamente în vederea
realizării principiilor legislației în domeniul activității Poliției.
Inspectoratul General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu rea-
credință ignoră onorarea obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă și
Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie
2012.
La 26 ianuarie 2016 reprezentantul său a înaintat o interpelare la Biroul
Național de Statistică, solicitând comunicarea informației despre plata medie pentru
locațiunea unui apartament cu o cameră cu comodități medii situat în mun. Chișinău.
Biroul Național de Statistică prin răspunsul nr. 06-41/16 din 02 februarie 2016
i-a comunicat că nu dispune de informația solicitată.
Ulterior, a înaintat cereri similare către cele mai importante burse imobiliare în
vederea stabilirii cuantumului mediu pentru locațiune a unui apartament cu o cameră
situat în mun. Chișinău.
Compania imobiliară „Pro Imobil Grup” societate cu răspundere limitată prin
răspunsul din 01 februarie 2016 i-a comunicat că plata medie pentru locațiune a unui
apartament cu o cameră, cu comodități medii, situat în mun. Chișinău pentru anul
2015-2016 constituie 170-220 euro pentru o lună de chirie.
Cere Bujor Oleg recunoașterea ilegalității refuzului Ministerului Afacerilor
Interne de a da răspuns la cererea din 11 martie 2016, recunoașterea ilegalității
răspunsului Inspectoratului General de Poliție nr. 34/2-755 din 28 martie 2016,
obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General de Poliție să-i
achite cu titlu de despăgubire pentru locațiunea spațiului locativ pe timpul serviciului
lunar cîte 150 euro, convertiți în valuta națională, pentru perioada de la 01 decembrie
2015 pînă la 01 decembrie 2017, încasarea din contul pârâților a prejudiciului moral
în mărime de 15 000 lei (f.d. 3-7).
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iunie 2016 s-a respins
cererea de chemare în judecată depusă de Bujor Oleg (f.d. 79; 83-91).
Prin mandatul din 14 aprilie 2016 avocatul Ipatii Denis a fost împuternicit de
Bujor Oleg să-i acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca
hotărârea judecătorească (f.d. 2).
2
La 14 iunie 2016 avocatul Ipatii Denis a depus în interesele lui Bujor Oleg apel
nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iunie 2016
2016, iar la 23 august 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 94, 101-
106).
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 26 octombrie 2016 a respins apelul
declarat de Bujor Oleg și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din
13 iunie 2016 (f.d. 126-130).
La 22 decembrie 2016 Bujor Oleg a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor
hotărîri judecătorești cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt
complet de judecători.
În motivarea cererii de recurs Bujor Oleg a indicat că hotărîrile sunt ilegale,
nemotivate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material.
A fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, la un recurs efectiv și la o
instanță de judecată imparțială.
Neîntemeiat i s-a refuzat examinarea legalității răspunsului Inspectoratului
General de Poliție nr. 34/2-755 din 28 martie 2016 la cererea prealabilă pe motiv că
acesta nu este un act administrativ și s-a respins pretenția privind încasarea
despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ în baza Legii contenciosului
administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.
A fost în imposibilitate de a prezenta probe ce confirmă existența prejudiciului
pentru locațiunea spațiului locativ, deoarece obligația de a înregistra contractul de
locațiune la Inspectoratul Fiscal de Stat revine proprietarului apartamentului și nu
este vina sa că acesta nu a fost înregistrat.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,
dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul
neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în
lipsa acesteia.
Prin referința depusă la 30 ianuarie 2017 reprezentantul Sîrbu Dorin a solicitat
în interesele Inspectoratului General de Poliție declararea recursului inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face
un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Verificând argumentele invocate de Bujor Oleg în cererea de recurs pe baza
materialelor din dosar și a referinței depuse de reprezentantul Sîrbu Dorin în
interesele Inspectoratului General de Poliție , completul Colegiului civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 26
octombrie 2016 la 25 noiembrie 2016 (f.d. 121).
La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei
deciziei instanței de apel de către Bujor Oleg.
3
Prin urmare, recursul declarat de Bujor Oleg la 22 decembrie 2016 este depus
în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) Codul de procedură civilă.
Bujor Oleg în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) Codul de procedură civilă nu a invocat.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432
alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a
unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță
inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței,
Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și
instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de
drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri
legale, iar argumentele invocate de Bujor Oleg în cererea de recurs poartă caracter
declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Bujor Oleg se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Judecătorul: Iulia Sîrcu
Judecătorii: Mariana Pitic
Sveatoslav Moldovan
4
5