3ra-140/17 — recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea prejudiciului moral

prima instanță: L. Bagrin dosarul nr. 3ra-140/17 instanța de apel: A. Panov, A. Nogai și A. Minciuna Î N C H E I E R E 08 februarie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, Judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Mariana Pitic și Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Bujor Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bujor Oleg împotriva Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, prin care s-a respins apelul declarat de Bujor Oleg și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 13 iunie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2016 Bujor Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului, recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea achitării despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ, încasarea prejudiciului moral. În motivarea cererii de chemare în judecată Bujor Oleg a indicat că activează în calitate de șofer polițist al Batalionului de Reacționare Operativă a Direcției de Poliție municipală din anul 2010. La 29 septembrie 2013 a înregistrat căsătoria cu Bujor Alina și nu au în proprietate locuință în mun.

Chișinău. Conform art. 63 alin. (2) Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, are dreptul la spațiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate, care se repartizează în limita disponibilului, în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne. În luna decembrie 2015 s-a adresat cu cereri Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne, solicitând includerea în rândul pentru atribuirea spațiului locativ de serviciu pentru perioada de activitate și acordarea spațiului locativ de serviciu pentru perioada de activitate. Inspectoratul General de Poliție prin răspunsul nr. 34/9-30 din 15 ianuarie 2016 i-a respins cererea pe motiv că Guvernul nu a stabilit modul de creare a fondului locativ de serviciu pentru Poliție.

Ministerul Afacerilor Interne la cererea adresată nu i-a dat răspuns. Din cauza refuzurilor Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne de a-l include în rândul pentru atribuirea spațiului locativ de 1 serviciu pentru perioada de activitate și acordarea spațiului locativ de serviciu pentru perioada de activitate, a fost nevoit să i-a în chirie un apartament pentru care a suportat costuri suplimentare ce i-au agravat situația financiară a familiei. La 11 martie 2016 s-a adresat Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu cereri, solicitând achitarea costului locațiunii apartamentului. Inspectoratul General de Poliție prin răspunsul nr.34/2-755 din 28 martie 2016 i-a respins cererea, pe motivul că compensarea cheltuielilor de cazare poate fi efectuată doar în cazul în care angajatul este în deplasare de serviciu, iar lipsa fondului locativ se datorează neadoptării unei Hotărîri de Guvern în acest sens.

Ministerul Afacerilor Interne la cererea adresată nu i-a dat răspuns. Refuzurile Inspectoratului General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne îi încalcă grav drepturile prevăzute de Constituția Republicii Moldova și Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. Vina în lipsa creării fondului locativ de serviciu și modalității acordării acestuia polițiștilor pentru perioada de activitate revine pârâților care urmau să elaboreze și să propună spre avizare Guvernului proiecte de regulamente în vederea realizării principiilor legislației în domeniul activității Poliției.

Inspectoratul General de Poliție și Ministerului Afacerilor Interne cu rea- credință ignoră onorarea obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă și Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. La 26 ianuarie 2016 reprezentantul său a înaintat o interpelare la Biroul Național de Statistică, solicitând comunicarea informației despre plata medie pentru locațiunea unui apartament cu o cameră cu comodități medii situat în mun. Chișinău. Biroul Național de Statistică prin răspunsul nr. 06-41/16 din 02 februarie 2016 i-a comunicat că nu dispune de informația solicitată. Ulterior, a înaintat cereri similare către cele mai importante burse imobiliare în vederea stabilirii cuantumului mediu pentru locațiune a unui apartament cu o cameră situat în mun.

Chișinău. Compania imobiliară „Pro Imobil Grup” societate cu răspundere limitată prin răspunsul din 01 februarie 2016 i-a comunicat că plata medie pentru locațiune a unui apartament cu o cameră, cu comodități medii, situat în mun. Chișinău pentru anul 2015-2016 constituie 170-220 euro pentru o lună de chirie. Cere Bujor Oleg recunoașterea ilegalității refuzului Ministerului Afacerilor Interne de a da răspuns la cererea din 11 martie 2016, recunoașterea ilegalității răspunsului Inspectoratului General de Poliție nr. 34/2-755 din 28 martie 2016, obligarea Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General de Poliție să-i achite cu titlu de despăgubire pentru locațiunea spațiului locativ pe timpul serviciului lunar cîte 150 euro, convertiți în valuta națională, pentru perioada de la 01 decembrie 2015 pînă la 01 decembrie 2017, încasarea din contul pârâților a prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei (f.d.

3-7). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iunie 2016 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Bujor Oleg (f.d. 79; 83-91). Prin mandatul din 14 aprilie 2016 avocatul Ipatii Denis a fost împuternicit de Bujor Oleg să-i acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea judecătorească (f.d. 2). 2 La 14 iunie 2016 avocatul Ipatii Denis a depus în interesele lui Bujor Oleg apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 iunie 2016 2016, iar la 23 august 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 94, 101- 106). Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 26 octombrie 2016 a respins apelul declarat de Bujor Oleg și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 13 iunie 2016 (f.d. 126-130). La 22 decembrie 2016 Bujor Oleg a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărîri judecătorești cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecători. În motivarea cererii de recurs Bujor Oleg a indicat că hotărîrile sunt ilegale, nemotivate și emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material. A fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, la un recurs efectiv și la o instanță de judecată imparțială.

Neîntemeiat i s-a refuzat examinarea legalității răspunsului Inspectoratului General de Poliție nr. 34/2-755 din 28 martie 2016 la cererea prealabilă pe motiv că acesta nu este un act administrativ și s-a respins pretenția privind încasarea despăgubirii pentru locațiunea spațiului locativ în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. A fost în imposibilitate de a prezenta probe ce confirmă existența prejudiciului pentru locațiunea spațiului locativ, deoarece obligația de a înregistra contractul de locațiune la Inspectoratul Fiscal de Stat revine proprietarului apartamentului și nu este vina sa că acesta nu a fost înregistrat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Prin referința depusă la 30 ianuarie 2017 reprezentantul Sîrbu Dorin a solicitat în interesele Inspectoratului General de Poliție declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând argumentele invocate de Bujor Oleg în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței depuse de reprezentantul Sîrbu Dorin în interesele Inspectoratului General de Poliție , completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 26 octombrie 2016 la 25 noiembrie 2016 (f.d. 121). La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei deciziei instanței de apel de către Bujor Oleg. 3 Prin urmare, recursul declarat de Bujor Oleg la 22 decembrie 2016 este depus în termen. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. Bujor Oleg în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă nu a invocat.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar argumentele invocate de Bujor Oleg în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de Bujor Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Mariana Pitic Sveatoslav Moldovan 4 5