3ra-1134/17 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra–1134/17

Instanța de fond: N.Mămăliga

Instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Locoman Ion,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Locoman Ion către Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului

Chișinău, privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Locoman Ion prin intermediul avocatului

Zaporojan Doina și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25

octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 16 septembrie 2015, Locoman Ion s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată către Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău,

solicitând recunoașterea ca fiind ilegal refuzul nr. 04-109/6793/2014 din 17 august

2015, obligarea Consiliului municipal Chișinău de a-1 include în rândul

beneficiarilor pentru acordarea indemnizației unice pentru procurarea spațiului

locativ, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, a activat în organele afacerilor interne din

anul 1991 și până în anul 1995, iar în primăvara-vara anului 1992 a participat la

războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii

Moldova în componența Brigăzii de Poliție cu Destinație Specială „Fulger” a MAI

al RM.

A mai menționat că, în conformitate cu prevederile art. 2 și a anexei la

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 73 din 16 aprilie 2014 privind

transmiterea unui imobil, reclamantul beneficiază de apartamentul nr. XX din

blocul locativ amplasat pe str. XXXX, mun. XXXX, pentru construcția căruia, la

25 iunie 2015 a încheiat contractul de investiție nr. 679 cu Ministerul Dezvoltării

Regionale și Construcțiilor și întreprinderea de construcții SRL „Viscons-Impex”.

În baza acestui contract, reclamantul a investit suma de 36900 lei, pentru

executarea lucrărilor de definitivare și dare în exploatare a blocului de locuit, în

care se află și apartamentul nr. XX, iar pentru a aduce apartamentul în starea

normală de a locui în el, este necesar de a mai investi încă 220100 lei, bani de care

reclamantul și familia sa nu dispune.

A notat că, la 05 septembrie 2014, a depus cererea cu nr. 07/L-779/14 către

Pretura sectorului Rîșcani, municipiul Chișinău, prin care, a solicitat să i se aloce o

indemnizație unică pentru procurarea spațiului locativ. A specificat că s-a

conformat cerinței Primăriei mun. Chișinău și a prezentat la Comisia specială a

Consiliului municipal Chișinău documentele prin care a confirmat destinația

indemnizației unice solicitate, iar la 26 iunie 2015, a mai .prezentat și contractul de

investiție nr. 679, încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și

SRL „Viscons-Impex”, demonstrând în mod repetat, că destinația indemnizației

unice solicitate este de a definitiva și de a da în exploatare blocul de locuit, în care

se află apartamentul nr. XX.

A mai indicat că, la 17 august 2015, prin scrisoarea Primăriei mun. Chișinău

nr. 04-109/6793/2014 a fost informat că, deoarece conform art. 2 al Hotărârii

Parlamentului Republicii Moldova nr. 73 din 16 aprilie 2014, a fost aprobată lista

cu 56 de familii care au beneficiat de apartamente în blocul locativ din str. XXXX,

mun. XXXX, Ministerul Finanțelor consideră că, persoanele în cauză nu cad sub

incidența prevederilor pct. 6! din Hotărârea Guvernului nr. 836 din 13 septembrie

Primăria l-a informat că se conformează indicațiilor primite de la Ministerul

Finanțelor.

În opinia reclamantului refuzul Primăriei mun. Chișinău nr. 04-

109/6793/2014 din 17 august 2015 este ilegal și nefondat, deoarece statul s-a

obligat să sprijine veteranii, inclusiv prin acordarea, procurarea, construirea și

Întreținerea locuințelor. Totodată indică și asupra faptului că, decizia de stabilire și

alocare a indemnizației unice se adoptă de către o comisie specială, instituită prin

Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 1/5 din 30 ianuarie 2014 și nu de către

un funcționar din cadrul Primăriei, iar ulterior, decizia dată urmează să fie aprobată

la ședința Consiliului municipal Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016,

acțiunea lui Locoman Ion a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Locoman Ion prin intermediul avocatului Zaporojan Doina și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016.

La data de 24 august 2017, Locoman Ion a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea lui să

fie admisă integral.

În motivarea recursului declarat, Locoman Ion a invocat că instanța de apel la

pronunțarea deciziei a interpretat eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Locoman Ion, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Locoman Ion, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Locoman Ion.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Locoman Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova