2rc-95/17 — tragerea la răspundere subsidiară

prima instanță: B. Bîrcă dosarul nr. 2rc-95/17

(Curtea de Apel Chișinău)

DECIZIE

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga,

în pricina civilă la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată

„Benedictus”, în procedura simplificată a falimentului privind tragerea la răspundere

subsidiară a administratorului și fondatorului Societății cu Răspundere Limitată

„Benedictus”, Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, prin care a

fost admisă cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Benedictus”,

Melnic Vitalie cu privire la instituirea măsurii asiguratorii din patrimoniul persoanelor

urmărite și aplicat sechestru pe mijloacele acestora,

c o n s t a t ă

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, a fost intentată

procedura simplificată a falimentului în privința SRL „Benedictus”, cu desemnarea lui

Melnic Vitalie în calitate de lichidator.

La 15 noiembrie 2016, lichidatorul SRL „Benedictus”, Melnic Vitalie, a depus în

instanța de insolvabilitate cerere, solicitând în temeiul art. 248 alin. (1) lit. lit. e) și h) și

art. 14 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, tragerea la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului insolvabil în persoana

fostului administrator – Cuzmiciov Nicolai și fondatorului întreprinderii Cuzmiciov

Olga cu cota de participare de 50% din capitalul social, cu încasarea în mod solidar din

contul acestora a sumei de 81 968,86 lei în masa debitoare a SRL „Benedictus”.

Totodată, lichidatorul a solicitat instituirea măsurii asiguratorii prin aplicarea

sechestrului asupra bunurilor fostului administrator al debitorului, Cuzmiciov Nicolai

și fondatorului întreprinderii Cuzmiciov Olga în valoarea sumei de 81 968,86 lei.

În motivarea cererii de instituire a măsurii asiguratorii, lichidatorul Melnic Vitalie

a indicat că Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga, cunoscând despre înaintarea cererii

de tragere la răspundere subsidiară de către lichidator, pot încerca să înstrăineze

bunurile ce le aparțin cu drept de proprietate, situație în care, datorită lipsei masei

1

debitoare a întreprinderii insolvabile, creanțele creditorilor validați nu vor putea fi

satisfăcute.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, a fost admisă

cererea lichidatorului SRL „Benedictus”, Melnic Vitalie, cu privire la instituirea

măsurii asiguratorii și aplicat sechestru pe mijloacele financiare și bunurile lui

Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga în limita sumei de 81 968, 86 lei.

La 04 ianuarie 2017, Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga au declarat recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii recurate și soluționarea problemei în fond cu

pronunțarea unei noi decizii de respingere a cererii de instituire a măsurii asiguratorii

înaintată de lichidatorul debitorului.

În susținerea recursului, Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga au indicat că este

neîntemeiat argumentul invocat de către lichidatorul Melnic Vitalie în cererea de

tragere la răspundere subsidiară, precum că nedepunerea cererii introductive de către

recurenți a dus la insolvabilitatea debitorului, deoarece la caz datoriile SRL

„Benedictus” în sumă de 81 968, 86 lei au apărut anterior, în perioada când

întreprinderea era în stare activă. Astfel, nedepunerea cererii introductive nu a generat

apariția unor noi datorii.

Declară recurenții că nu s-au eschivat de la predarea actelor de evidență contabilă

și a ștampilei întreprinderii, cu atât mai mult că nici nu au cunoscut despre intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Benedictus”. Cuzmiciov Nicolai, în calitate

de fost administrator al debitorului, urma să fie înștiințat de către administratorul

provizoriu despre necesitatea depunerii referinței la cererea introductivă și a

documentelor enumerate în art. 17 și 28 alin. (5) din Legea insolvabilității.

Menționează Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga că ultima nu poate fi trasă la

răspundere subsidiară, deoarece nu face parte din membrii organelor de conducere ale

SRL „Benedictus” prevăzuți în art. 247 alin. (1) din Legea insolvabilității și nici din

categoria „alte persoane” care au cauzat insolvabilitatea debitorului conform art. 248

alin. (1) din aceeași Lege.

Consideră recurenții că pentru a fi admisă cererea privind instituirea măsurilor

asiguratorii, instanța de insolvabilitate urmează să verifice temeinicia cererii de tragere

la răspundere subsidiară și respectiv, în condițiile în care în speță cererea înaintată de

către lichidator este neîntemeiată, aplicarea măsurilor asiguratorii este ilegală.

Potrivit art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile

și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta

lege.

Materialele cauzei atestă faptul că copia încheierii Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2016 a fost expediată în adresa recurenților Cuzmiciov Nicolai și

Cuzmiciov Olga, însă nu conțin informații cu privire la data expedierii și nici despre

recepționarea acesteia de către ultimii.

În circumstanțele relevate, recursul declarat la 04 ianuarie 2017 de către

Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga se consideră a fi depus în termenul prevăzut de

lege.

2

La 20 ianuarie 2017, în adresa lichidatorului SRL „Benedictus”, în procedura

simplificată a falimentului, Melnic Vitalie, a fost expediată spre cunoștință copia

recursului declarat de către Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

Intimatul nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menținerea încheierii

recurate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Art. 249 alin. (1) din aceeași Lege prevede că, odată cu cererea formulată

conform art. 248, administratorul insolvabilității/lichidatorul sau, după caz, comitetul

creditorilor poate cere instanței de insolvabilitate să instituie măsuri asigurătorii asupra

bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform art. 248. Cererea de măsuri

asigurătorii poate fi formulată și ulterior introducerii acțiunii prevăzute la art. 248.

În conformitate cu art. 174 alin. (1) CPC, la cererea participanților la proces,

judecătorul sau instanța poate lua măsuri de asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite

în orice fază a procesului până la etapa în care hotărârea judecătorească devine

definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face

imposibilă executarea hotărîrii judecătorești.

În conformitate cu art. 175 alin. (1) lit. a) CPC, în vederea asigurării acțiunii,

judecătorul sau instanța este în drept să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de

bani ale pîrîtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane.

Iar art. 176 alin. (2) CPC prevede că sechestrarea bunurilor se efectuează în limita

valorii revendicărilor din acțiune.

Din sensul normelor legale citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că măsurile de asigurare constituie

acte procesuale cu caracter temporar menite să asigure executarea hotărârilor

(încheierilor) judecătorești pronunțate, precum și să contribuie la păstrarea situației

existente între părțile în litigiu până la finisarea cauzei în instanța de judecată.

Astfel, aplicarea măsurilor de asigurare contribuie real la prevenirea unei pagube

ireparabile și astfel, constituie un mijloc eficient de protecție a drepturilor subiective

ale participanților la proces, iar neaplicarea măsurilor de asigurare ar putea crea

dificultăți sau ar putea face imposibilă executarea hotărîrii judecătorești.

Reieșind din cererea de tragere la răspundere subsidiară și din copiile înscrisurilor

anexate la aceasta, lichidatorul SRL „Benedictus”, Melnic Vitalie, pretinde că fostului

administrator al debitorului, Cuzmiciov Nicolai și fondatorului Cuzmiciov Olga, le-ar

fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a SRL „Benedictus” și solicită încasarea

3

în mod solidar din contul acestora a sumei de 81 968, 86 lei pentru satisfacerea

creanțele creditorilor.

Prin urmare, obiectul litigiului în speță constituie încasarea unei sume de bani, iar

neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar putea crea dificultăți sau ar face

imposibilă executarea unei eventuale hotărîrii de admitere a cererii.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de insolvabilitate întemeiat și legal, prin încheierea

contestată, a dispus admiterea cererii lichidatorului SRL „Benedictus”, Melnic Vitalie,

privind instituirea măsurii asigurătorii - aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare

și bunurile fostului administrator al debitorului, Cuzmiciov Nicolai și fondatorului

Cuzmiciov Olga în limita valorii acțiunii de 81 968, 86 lei.

Deci, nu pot fi reținute criticele recurenților cu privire la ilegalitatea încheierii

instanței de insolvabilitate, deoarece aceasta a fost adoptată cu respectarea și aplicarea

corectă a legislației procedurale.

Mai mult ca atât, recurenții în mare parte invocă argumente ce țin de temeinicia

cererii de tragere la răspundere subsidiară, care însă nu a fost examinată în fond de

către instanța de insolvabilitate, competentă de a o examina și respectiv, instanța de

recurs este în imposibilitatea de a oferi răspuns asupra argumentelor invocate în acest

sens în recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea este

întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurenți sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Cuzmiciov Nicolai și

Cuzmiciov Olga și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie

2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, în pricina

civilă la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Benedictus”, în

procedura simplificată a falimentului privind tragerea la răspundere subsidiară a

administratorului și fondatorului Societății cu Răspundere Limitată „Benedictus”,

Cuzmiciov Nicolai și Cuzmiciov Olga.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4