2rc-100/17 — validarea propririi

prima instanță: N. Traciuc dosarul nr.2rc-100/17

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

08 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către avocatul Adrian Cojocaru în interesele

Societății comerciale „Consantrans” societate cu răspundere limitată,

în pricina civilă la cererea lichidatorului debitorului Societății pe acțiuni

„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, Constantin Dogot cu privire la

validarea popririi către terțul poprit Societatea comercială „Consantrans” societate

cu răspundere limitată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016, prin

care a fost restituită cererea reconvențională depusă de avocatul Adrian Cojocaru

în interesele terțului poprit Societatea comercială „Consantrans” societate cu

răspundere limitată,

c o n s t a t ă:

La 15 ianuarie 2015, lichidatorul debitorului SA „Autocomtrans” în proces

de insolvabilitate Constantin Dogot a depus cerere de validare a popririi în sumă de

667 998,18 lei către terțul poprit SRL „Consantrans”.

În motivarea cererii a invocat că, SA „Autocomtrans” în proces de

insolvabilitate a prestat SRL „Consantrans” un șir de servicii de locațiune și de

transport auto în valoare totală de 1 508 648,73 lei, fapt confirmat prin facturile

fiscale, anexate la materialele cauzei, însă necătînd la faptul că creditorul SA

„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate și-a onorat obligațiile și a prestat

servicii de locațiune și de transport, primite de către debitor, debitorul nu s-a

achitat integral pentru servicii de locațiune și de transport auto primite.

La situația din 30 noiembrie 2014 debitorul a acumulat o datorie față de

creditor în mărime de 667 998,18 lei.

La 05 mai 2015 în adresa pîrîtului a fost expediată somația nr.447 din 29

decembrie 2014 din partea administratorului insolvabilității, privind restituirea

datoriilor, prin care a fost informat că datoriile sunt supuse urmării silite prin

poprire și în temeiul art.126 alin.(2) al Legii insolvabilității, din momentul

primirii somației debitorul a fost declarat terțul poprit.

De asemenea, terțul poprit a fost informat despre existența obligației de a

întoarce datoria în termen de 5 zile de la primirea somației pe contul de acumulare

a SA „Autocomtrans” în temeiul art.126 alin.(5) al Legii insolvabilității.

2

Solicită lichidatorul SA „Autocomtrans”, Constantin Dogot

validarea creanței terțului poprit SRL „Consantrans” în sumă de 667 998,18 lei,

încasarea de la terțul poprit în folosul SA „Autocomtrans”, în proces de

insolvabilitate pe contul de acumulare a datoriei în sumă de 667 998,18 lei.

Pe parcursul examinării pricinii în instanța de insolvabilitate, la data de 17

noiembrie 2015 avocatul Adrian Cojocaru în interesele terțului poprit

SRL „Consantrans” a depus cerere reconvențională la cererea de validare a

popririi, prin care a solicitat admiterea spre examinare a cererii

reconvenționale și declararea nulității absolute a pct. 2.5 al contractului de arendă

nr.2-A din 15 noiembrie 2010, ca fiind contrar legii.

În motivarea cererii a indicat că, lichidatorul SA „Autocomtrans”, Dogot

Constantin își întemeiază pretențiile pe calcul penalităților din pct.2.5 al

contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie 2010.

Menționează că, pct.2.5 al contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie

2010, prin care să prevede o plată de 1 % pentru fiecare zi de întârziere,

nu a existat, o așa penalitate exagerat de mare este contra bunei desfășurării

al raportului economic între companii, în timp ce rata de bază a Băncii Naționale a

RM în perioada de 2015 indică o rată anuală de 13,5-19,5%. Pct.2.5 prevede o

penalitate de 365% anuale.

Relevă că, pe prima filă a contractului de arendă unde este pct.2.5 lipsește

semnătura și specimenul ștampilei terțului poprit SRL „Consantrans”. Inexistența

semnăturii și specimenului ștampilei pe pagina 1 a contractului de arendă

echivalează cu lipsa consimțământului părții de a încheia un asemenea act juridic,

prin urmare în pct.2.5 al contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie 2010 nu

este respectată forma scrisă, prevăzută de prevederile art. 210 Codul civil, astfel nu

este respectată o normă imperativă, fapt ce servește temei pentru declararea

nulității absolute a actului juridic conform prevederilor art.220 Codul civil.

Solicită avocatul Cojocaru Adrian în interesele terțului poprit SRL

„Consantrans” admiterea spre examinare a cererii reconvenționale și declararea

nulității absolute a pct.2.5 al contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie 2010,

ca fiind contrar legii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016 a fost

restituită cererea reconvențională depusă de avocatul Adrian Cojocaru în interesele

terțului poprit SRL „Consantrans” cu toate materialele, deoarece instanța nu este

competentă să judece cererea reconvențională. A fost explicat dreptul de a depune

cererea reconvențională către SA „Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, în

ordine generală în instanța de drept comun.

La 27 decembrie 2016, avocatul Adrian Cojocaru în interesele SC

„Consantrans” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanței de

insolvabilitate, cerând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu

restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței

de insolvabilitate deoarece îi limitează dreptul reclamantului de acces liber la

justiție și dreptul la un proces echitabil.

Menționează că SC „Consantrans” SRL a înaintat la 17 noiembrie 2015

acțiune reconvențională care urmărește compensarea pretențiilor inițiale, admiterea

ei exclude în parte admiterea acțiunii inițiale înaintate de lichidatorul SA

3

„Autocomtrans”, ÎI „Dogot Constantin”, care își întemeiază pretențiile de calcul

al penalităților pe p.2.5 al contractului de arendă nr. 2A din 15 noiembrie 2010.

SRL „Consantrans” prin cererea reconvențională a solicitat declararea

nulității p.2.5 al contractului de arendă nr. 2-A din 15 noiembrie 2010 deoarece

acest punct din contract prevede o plată de 1% pentru fiecare zi de întârziere, însă

o astfel de penalitate este exagerat de mare și este contrară bunei desfășurări al

economic între companii, în timp ce rata de bază a Bacii Naționale a RM în

perioada anului 2015 indica o rata anulă de 13,5-19,5 %.

Indică că pe prima filă a contractului de arendă unde este pct. 2.5 lipsește

semnătura și specimenul ștampilei „Consantrans” SRL, ceea ce duce la nulitatea

acestui punct și face partea adversă să decadă din dreptul de a prezenta acest

înscris ca probă în instanța de judecată.

Conform art. 8 alin. (1) și art. 144 alin. (9) din Legea insolvabilității nr. 149

din 29 iunie 2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate

cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în

cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Prin prisma normelor citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de avocatul

Adrian Cojocaru în interesele SC „Consantrans” SRL la 27 decembrie 2016, în

termen, deoarece încheierea Curții de Apel Chișinău contestată este emisă la 16

decembrie 2016.

Conform art. 8 alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

recursul împotriva încheierilor instanței de insolvabilitate se judecă în termen de 60

de zile de la înregistrarea dosarului în instanța de recurs, în modul prevăzut de

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de insolvabilitate din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că avocatul Adrian Cojocaru în

interesele SC „Conasntrans” SRL a depus o cerere reconvențională în cadrul

procesului intentat la cererea lichidatorului SA „Autocomtrans” către terțul poprit

SRL „Consantrans” cu privire la validarea popririi.

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 16 decembrie 2016 a restituit

cererea depusă de avocatul Adrian Cojocaru în interesele SRL „Consantrans” pe

motiv că nu este competentă să o judece și a explicat dreptul de a depune o astfel

de cerere în ordine generală în instanța de drept comun.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră încheierea instanței de insolvabilitate emisă cu respectarea și

aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural.

4

Conform art.1 alin. (1) și (4) al Legii insolvabilității, scopul prezentei

legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective

pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin

aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului

și prin distribuirea produsului finit. Procesul de insolvabilitate se desfășoară în

conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă și cu cele ale prezentei

legi.

Potrivit art.126 alin.(1) și (2) al Legii insolvabilității, sânt supuse urmăririi

silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă

națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale

care sânt datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț sau pe care

acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de

un terț în numele lui și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu

va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii

condiției. Poprirea se înființează prin somație a administratorului

insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului menționat la alin.(1) împreună

cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de

insolvabilitate/faliment asupra debitorului.

Reieșind din normele de drept material enunțate, corect instanța de

insolvabilitate a concluzionat că nu și-a găsit confirmare legală demersul înaintat

de către reprezentantul terțului poprit cu privire la primirea și examinarea cererii

reconvenționale, deoarece în cadrul procesului de insolvabilitate nu există

reclamant și pârât, care ar putea înainta cereri și demersuri conform prevederilor

Codului de procedură civilă.

Participanții la proces nu au o denumire concretă, spre exemplu ca în

procedura contencioasă (reclamant, pîrît, intervenient), dar creditorul care

înaintează cererea introductivă se aseamănă cu reclamantul, debitorul cu pîrîtul,

creditorul care nu înaintează cerințe prin cererea introductivă, dar direct înaintează

creanțe asupra patrimoniul debitorului, s-ar asemăna cu intervenientul principal, iar

creditorul care prin referință se opune intentării procesului de insolvabilitate cu

intervenientul accesoriu.

Acești termeni specifici procedurii contencioase nu pot fi aplicați în

procedura de declarare a insolvabilității, deoarece aceasta este o procedură

specifică cu atît mai mult că nu este o procedură litigioasă (contencioasă) și nici

actele normative de bază care reglementează această procedură - Legea

insolvabilității și Codul de procedură civilă nu prevăd astfel de termeni la

judecarea pricinilor de insolvabilitate, din contra, Legea insolvabilității care fiind o

lege procedural-materială operează cu alți termeni : debitor, creditor, administrator,

lichidator ș.a. fiind numiți conform art. 4 participanți la procesul de insolvabilitate.

Astfel în cadrul procesului de insolvabilitate participanții la proces se bucură

de drepturile și obligațiile prevăzute în art. 56 CPC cu excepțiile expres prevăzute

în Legea insolvabilității.

În conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, judecătorul restituie cererea

de chemare în judecată dacă instanța nu este competentă să judece pricina.

Raportând normele legale enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

5

Justiție conchide că instanța de insolvabilitate just a concluzionat că,

cererea reconvențională depusă de către avocatul Cojocaru Adrian în interesele

terțului poprit SRL „Consantrans” este depusă contrar normelor legale enunțate,

deoarece instanța de judecată nu este competență să examineze această cerere în

cadrul procesului intentat la cererea lichidatorului SA „Autocomtrans” către terțul

poprit SRL „Consantrans” privind validarea popririi or, validarea popririi prevede

o procedură specială, simplificată, iar cerințele formulate de către terțul poprit din

cererea reconvențională sunt de competența instanței de drept comun.

Mai mult, instanța de recurs reține că demersul înaintat nu are relevanță

speței date, or conform an. 5 alin. (2) al Legii insolvabilității instanța de

insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului

de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare.

În consecință, instanța de insolvabilitate întemeiat a restituit cererea

reconvențională depusă de către avocatul Adrian Cojocaru în interesele terțului

poprit SRL „Consantrans”, explicîndu-i dreptul de a depune acțiune către SA

„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate în ordine generală.

Astfel, argumentele invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a încheierii recurate, și

urmează a fi respinse.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

recurată este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către avocatul

Adrian Cojocaru în interesele terțului poprit SRL „Consantrans” sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către avocatul Adrian

Cojocaru în interesele Societății comerciale „Consantrans” societate cu răspundere

limitată și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către avocatul Adrian Cojocaru în interesele

Societății comerciale „Consantrans” societate cu răspundere limitată.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016 în

pricina civilă la cererea lichidatorului debitorului Societății pe acțiuni

„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, Constantin Dogot cu privire la

validarea popririi către terțul poprit Societatea comercială „Consantrans” societate

cu răspundere limitată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru