2rc-100/17 — validarea propririi
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- validarea propririi
- Temei legal
- restituirea cererii de chemare în judecată
2rc-100/17 — validarea propririi (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Traciuc dosarul nr.2rc-100/17
(Curtea de Apel Chișinău)
D E C I Z I E
08 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru
examinând recursul declarat de către avocatul Adrian Cojocaru în interesele
Societății comerciale „Consantrans” societate cu răspundere limitată,
în pricina civilă la cererea lichidatorului debitorului Societății pe acțiuni
„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, Constantin Dogot cu privire la
validarea popririi către terțul poprit Societatea comercială „Consantrans” societate
cu răspundere limitată,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016, prin
care a fost restituită cererea reconvențională depusă de avocatul Adrian Cojocaru
în interesele terțului poprit Societatea comercială „Consantrans” societate cu
răspundere limitată,
c o n s t a t ă:
La 15 ianuarie 2015, lichidatorul debitorului SA „Autocomtrans” în proces
de insolvabilitate Constantin Dogot a depus cerere de validare a popririi în sumă de
667 998,18 lei către terțul poprit SRL „Consantrans”.
În motivarea cererii a invocat că, SA „Autocomtrans” în proces de
insolvabilitate a prestat SRL „Consantrans” un șir de servicii de locațiune și de
transport auto în valoare totală de 1 508 648,73 lei, fapt confirmat prin facturile
fiscale, anexate la materialele cauzei, însă necătînd la faptul că creditorul SA
„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate și-a onorat obligațiile și a prestat
servicii de locațiune și de transport, primite de către debitor, debitorul nu s-a
achitat integral pentru servicii de locațiune și de transport auto primite.
La situația din 30 noiembrie 2014 debitorul a acumulat o datorie față de
creditor în mărime de 667 998,18 lei.
La 05 mai 2015 în adresa pîrîtului a fost expediată somația nr.447 din 29
decembrie 2014 din partea administratorului insolvabilității, privind restituirea
datoriilor, prin care a fost informat că datoriile sunt supuse urmării silite prin
poprire și în temeiul art.126 alin.(2) al Legii insolvabilității, din momentul
primirii somației debitorul a fost declarat terțul poprit.
De asemenea, terțul poprit a fost informat despre existența obligației de a
întoarce datoria în termen de 5 zile de la primirea somației pe contul de acumulare
a SA „Autocomtrans” în temeiul art.126 alin.(5) al Legii insolvabilității.
2
Solicită lichidatorul SA „Autocomtrans”, Constantin Dogot
validarea creanței terțului poprit SRL „Consantrans” în sumă de 667 998,18 lei,
încasarea de la terțul poprit în folosul SA „Autocomtrans”, în proces de
insolvabilitate pe contul de acumulare a datoriei în sumă de 667 998,18 lei.
Pe parcursul examinării pricinii în instanța de insolvabilitate, la data de 17
noiembrie 2015 avocatul Adrian Cojocaru în interesele terțului poprit
SRL „Consantrans” a depus cerere reconvențională la cererea de validare a
popririi, prin care a solicitat admiterea spre examinare a cererii
reconvenționale și declararea nulității absolute a pct. 2.5 al contractului de arendă
nr.2-A din 15 noiembrie 2010, ca fiind contrar legii.
În motivarea cererii a indicat că, lichidatorul SA „Autocomtrans”, Dogot
Constantin își întemeiază pretențiile pe calcul penalităților din pct.2.5 al
contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie 2010.
Menționează că, pct.2.5 al contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie
2010, prin care să prevede o plată de 1 % pentru fiecare zi de întârziere,
nu a existat, o așa penalitate exagerat de mare este contra bunei desfășurării
al raportului economic între companii, în timp ce rata de bază a Băncii Naționale a
RM în perioada de 2015 indică o rată anuală de 13,5-19,5%. Pct.2.5 prevede o
penalitate de 365% anuale.
Relevă că, pe prima filă a contractului de arendă unde este pct.2.5 lipsește
semnătura și specimenul ștampilei terțului poprit SRL „Consantrans”. Inexistența
semnăturii și specimenului ștampilei pe pagina 1 a contractului de arendă
echivalează cu lipsa consimțământului părții de a încheia un asemenea act juridic,
prin urmare în pct.2.5 al contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie 2010 nu
este respectată forma scrisă, prevăzută de prevederile art. 210 Codul civil, astfel nu
este respectată o normă imperativă, fapt ce servește temei pentru declararea
nulității absolute a actului juridic conform prevederilor art.220 Codul civil.
Solicită avocatul Cojocaru Adrian în interesele terțului poprit SRL
„Consantrans” admiterea spre examinare a cererii reconvenționale și declararea
nulității absolute a pct.2.5 al contractului de arendă nr.2-A din 15 noiembrie 2010,
ca fiind contrar legii.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016 a fost
restituită cererea reconvențională depusă de avocatul Adrian Cojocaru în interesele
terțului poprit SRL „Consantrans” cu toate materialele, deoarece instanța nu este
competentă să judece cererea reconvențională. A fost explicat dreptul de a depune
cererea reconvențională către SA „Autocomtrans”, în proces de insolvabilitate, în
ordine generală în instanța de drept comun.
La 27 decembrie 2016, avocatul Adrian Cojocaru în interesele SC
„Consantrans” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanței de
insolvabilitate, cerând admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu
restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței
de insolvabilitate deoarece îi limitează dreptul reclamantului de acces liber la
justiție și dreptul la un proces echitabil.
Menționează că SC „Consantrans” SRL a înaintat la 17 noiembrie 2015
acțiune reconvențională care urmărește compensarea pretențiilor inițiale, admiterea
ei exclude în parte admiterea acțiunii inițiale înaintate de lichidatorul SA
3
„Autocomtrans”, ÎI „Dogot Constantin”, care își întemeiază pretențiile de calcul
al penalităților pe p.2.5 al contractului de arendă nr. 2A din 15 noiembrie 2010.
SRL „Consantrans” prin cererea reconvențională a solicitat declararea
nulității p.2.5 al contractului de arendă nr. 2-A din 15 noiembrie 2010 deoarece
acest punct din contract prevede o plată de 1% pentru fiecare zi de întârziere, însă
o astfel de penalitate este exagerat de mare și este contrară bunei desfășurări al
economic între companii, în timp ce rata de bază a Bacii Naționale a RM în
perioada anului 2015 indica o rata anulă de 13,5-19,5 %.
Indică că pe prima filă a contractului de arendă unde este pct. 2.5 lipsește
semnătura și specimenul ștampilei „Consantrans” SRL, ceea ce duce la nulitatea
acestui punct și face partea adversă să decadă din dreptul de a prezenta acest
înscris ca probă în instanța de judecată.
Conform art. 8 alin. (1) și art. 144 alin. (9) din Legea insolvabilității nr. 149
din 29 iunie 2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate
cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în
cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
Prin prisma normelor citate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de avocatul
Adrian Cojocaru în interesele SC „Consantrans” SRL la 27 decembrie 2016, în
termen, deoarece încheierea Curții de Apel Chișinău contestată este emisă la 16
decembrie 2016.
Conform art. 8 alin. (3) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,
recursul împotriva încheierilor instanței de insolvabilitate se judecă în termen de 60
de zile de la înregistrarea dosarului în instanța de recurs, în modul prevăzut de
Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3
judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea
admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care
urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de insolvabilitate din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce
examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să
mențină încheierea.
În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că avocatul Adrian Cojocaru în
interesele SC „Conasntrans” SRL a depus o cerere reconvențională în cadrul
procesului intentat la cererea lichidatorului SA „Autocomtrans” către terțul poprit
SRL „Consantrans” cu privire la validarea popririi.
Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 16 decembrie 2016 a restituit
cererea depusă de avocatul Adrian Cojocaru în interesele SRL „Consantrans” pe
motiv că nu este competentă să o judece și a explicat dreptul de a depune o astfel
de cerere în ordine generală în instanța de drept comun.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră încheierea instanței de insolvabilitate emisă cu respectarea și
aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural.
4
Conform art.1 alin. (1) și (4) al Legii insolvabilității, scopul prezentei
legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective
pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin
aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului
și prin distribuirea produsului finit. Procesul de insolvabilitate se desfășoară în
conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă și cu cele ale prezentei
legi.
Potrivit art.126 alin.(1) și (2) al Legii insolvabilității, sânt supuse urmăririi
silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în monedă
națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale
care sânt datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț sau pe care
acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de
un terț în numele lui și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu
va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii
condiției. Poprirea se înființează prin somație a administratorului
insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului menționat la alin.(1) împreună
cu o copie certificată de pe hotărârea de intentare a procedurii de
insolvabilitate/faliment asupra debitorului.
Reieșind din normele de drept material enunțate, corect instanța de
insolvabilitate a concluzionat că nu și-a găsit confirmare legală demersul înaintat
de către reprezentantul terțului poprit cu privire la primirea și examinarea cererii
reconvenționale, deoarece în cadrul procesului de insolvabilitate nu există
reclamant și pârât, care ar putea înainta cereri și demersuri conform prevederilor
Codului de procedură civilă.
Participanții la proces nu au o denumire concretă, spre exemplu ca în
procedura contencioasă (reclamant, pîrît, intervenient), dar creditorul care
înaintează cererea introductivă se aseamănă cu reclamantul, debitorul cu pîrîtul,
creditorul care nu înaintează cerințe prin cererea introductivă, dar direct înaintează
creanțe asupra patrimoniul debitorului, s-ar asemăna cu intervenientul principal, iar
creditorul care prin referință se opune intentării procesului de insolvabilitate cu
intervenientul accesoriu.
Acești termeni specifici procedurii contencioase nu pot fi aplicați în
procedura de declarare a insolvabilității, deoarece aceasta este o procedură
specifică cu atît mai mult că nu este o procedură litigioasă (contencioasă) și nici
actele normative de bază care reglementează această procedură - Legea
insolvabilității și Codul de procedură civilă nu prevăd astfel de termeni la
judecarea pricinilor de insolvabilitate, din contra, Legea insolvabilității care fiind o
lege procedural-materială operează cu alți termeni : debitor, creditor, administrator,
lichidator ș.a. fiind numiți conform art. 4 participanți la procesul de insolvabilitate.
Astfel în cadrul procesului de insolvabilitate participanții la proces se bucură
de drepturile și obligațiile prevăzute în art. 56 CPC cu excepțiile expres prevăzute
în Legea insolvabilității.
În conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, judecătorul restituie cererea
de chemare în judecată dacă instanța nu este competentă să judece pricina.
Raportând normele legale enunțate la circumstanțele speței deduse judecății,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
5
Justiție conchide că instanța de insolvabilitate just a concluzionat că,
cererea reconvențională depusă de către avocatul Cojocaru Adrian în interesele
terțului poprit SRL „Consantrans” este depusă contrar normelor legale enunțate,
deoarece instanța de judecată nu este competență să examineze această cerere în
cadrul procesului intentat la cererea lichidatorului SA „Autocomtrans” către terțul
poprit SRL „Consantrans” privind validarea popririi or, validarea popririi prevede
o procedură specială, simplificată, iar cerințele formulate de către terțul poprit din
cererea reconvențională sunt de competența instanței de drept comun.
Mai mult, instanța de recurs reține că demersul înaintat nu are relevanță
speței date, or conform an. 5 alin. (2) al Legii insolvabilității instanța de
insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului
de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare.
În consecință, instanța de insolvabilitate întemeiat a restituit cererea
reconvențională depusă de către avocatul Adrian Cojocaru în interesele terțului
poprit SRL „Consantrans”, explicîndu-i dreptul de a depune acțiune către SA
„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate în ordine generală.
Astfel, argumentele invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a încheierii recurate, și
urmează a fi respinse.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea
recurată este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către avocatul
Adrian Cojocaru în interesele terțului poprit SRL „Consantrans” sunt neîntemeiate,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către avocatul Adrian
Cojocaru în interesele Societății comerciale „Consantrans” societate cu răspundere
limitată și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de către avocatul Adrian Cojocaru în interesele
Societății comerciale „Consantrans” societate cu răspundere limitată.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2016 în
pricina civilă la cererea lichidatorului debitorului Societății pe acțiuni
„Autocomtrans” în proces de insolvabilitate, Constantin Dogot cu privire la
validarea popririi către terțul poprit Societatea comercială „Consantrans” societate
cu răspundere limitată.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Maria Ghervas
Iurie Bejenaru